Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 370/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.370
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, împotriva sentinței civile nr.1840/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta și intervenienta - intimată și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 03.03.2009, concluzii scrise din partea intervenientei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 492/115/26.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 01.04.2004, a drepturilor salariale constând în: suplimentul postului - 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - 25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul art.29 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 28.12.2007, prin plângerea prealabilă înregistrată cu nr.9295/28.12.2007, formulată în temeiul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici - republicată, s-a adresat instituției în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce a îndreptățit-o în temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999, să formuleze prezenta acțiune în contencios administrativ.
Art.29 alin. (1) devenit art.31 alin. (1) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004, reclamanta apreciind că această suspendare contravine prevederilor art.15 alin.2 și art. 53 din Constituție.
Suspendarea drepturilor reclamantei prin norma invocată contravine și dispozițiilor art.38 și art.39 alin.1 lit. d) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Reclamanta mai susține că art.44 din nr.OUG92/2004, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci s-a produs o veritabilă lipsire de drepturi.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată și ale Legii nr. 554/2004.
La data de 02.10.2008, intervenienta a depus cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor salariale constând în: suplimentul postului de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, pe perioada 01.07.2005 - 15.08.2007, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivare, a arătat că în perioada 01.07.2005 - 15.08.2007, a îndeplinit o funcție publică de conducere în cadrul autorității pârâte și că în temeiul art.29 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Județului C-S a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că în bugetul alocat acestei instituții nu a fost prevăzută acordarea acestor drepturi bănești. Acestea nu au fost cuprinse nici în legea de salarizare a funcționarilor publici, fiind suspendate succesiv prin acte normative ce reglementau salarizarea acestei categorii personal.
Nici în anii 2007, 2008, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, chiar dacă ele nu mai sunt afectate de nici o instituție a suspendării.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.188/1999, nr.OG9/2008, Legea nr.554/2005, Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1840/28.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 01.07.2007, și intervenientei pe perioada 01.07.2005 - 15.08.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al intervenientei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta și intervenienta au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința nr.122/04.09.2008 și din copia carnetului de muncă al intervenientei, depuse la dosarul cauzei.
În acest context reclamanta și intervenienta, având calitatea de funcționari publici, au fost salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Reclamanta și intervenienta, așa cum a recunoscut și pârâta, nu au primit până în prezent sporurile respective, deși s-au adresat Comisiei Paritare din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, în baza dispozițiilor art.13 lit. e) din nr.833/2007, pentru a proceda la demararea încheierii unui acord colectiv cu conducerea instituției pentru stabilirea procentului celor două suplimente, iar această comisie a solicitat, la rândul său, conducerii negocierea unui astfel de acord.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 64/16.05.2004, apoi prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S solicitând modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus obligarea instituției pârâte la plata către reclamanta și intervenienta a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este nelegală și netemeinică în condițiile în care cuantumul acestor sporuri nu sunt prevăzute în legile de salarizare ale funcționarilor publici iar în lipsa unei dispoziții legale recurenta nu avea posibilitatea legală să le acorde, sumele nefiind prevăzute în buget la capitolul cheltuieli de personal.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă, OG6/2007, nr.OG2/2006, Legea nr.188/1999.
Intimatele nu au depus întâmpinare, dar prin concluziile scrise intervenienta a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe cu atât mai mult cu cât ordonatorul principal de credite a și procedat la punerea în executare a sentinței recurate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv prevederile art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta și ulterior intervenienta au solicitat obligarea recurentei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ambele în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Prima instanță a admis în parte acțiunea obligând pârâta la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioadele în care acestea au avut raporturi de serviciu cu instituția pârâtă.
Critica adusă hotărâri primei instanțe în sensul că de vreme ce legea de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestor drepturi salariale nefiind prevăzut nici procentul în care acestea se pot acorda și ca atare nici instanța judecătorească nu putea proceda ca atare nu vor fi însușite de instanța de recurs întrucât Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare prevede expres la art.31 alin.1 lit. c) și d) dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare chiar dacă nu s-a indicat și cuantumul în care acestea vor fi acordate. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat recunoașterea acestor drepturi iar prima instanță ținând cont de faptul că legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestora a procedat la recunoașterea generică a acestor drepturi urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească criterii de natură a determina cuantumul celor două sporuri.
Soluția este astfel confirmată și de faptul că ulterior pronunțării sentinței așa cum rezultă din susținerile și actele depuse de intimata - intervenientă, ordonatorul principal de credite a procedat la plata drepturilor salariale respective ceea ce presupune că au fost adoptate și criteriile de stabilire a cuantumului acestor sporuri și ca atare nu mai subzistă argumentația recurentei privind imposibilitatea acordării acestor sporuri pe motivul neindicării cuantumului lor prin lege.
Instanța de recurs mai reține de asemenea că Tribunalul C-S a realizat o justă și corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente reținând că deși în perioada 2004 - 2006 acordarea acestor suplimente a fost suspendată succesiv, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui pentru că altfel acest drept legal ar fi fost lipsit de orice valoare și vidat de substanța sa.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.1840/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu intimata și intervenienta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/17.03.09
TEHNORED:/17.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
