Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 370/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 370/2009
Ședința publică de la 14 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari coeficient de ierarhizare 0,25 % potrivit OG nr. 38/2003.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 02.07.2009 s-au consemnat mersul dezbaterilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 28.04.2008 la Tribunalul Sălaj reclamantul - a chemat în judecată MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate conform OG nr. 38/2003, corespunzătoare majorării cu 0,25% a coeficientului de ierarhizare.
În motivare reclamantul arată că pe perioada 25.11.2005-1.07.2008 în care a fost angajat al Direcției Generale Anticorupție a fost retribuit cu un salariu la calcularea căruia nu s-a ținut cont de majorarea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției ocupate, cu 0,25%, prevăzut în anexa 1 la pct. 2 din OG nr. 38/2003, or, unitatea la care a fost încadrat în acea perioadă era subordonată direct Ministrului administrației și Internelor.
Prin întâmpinarea înregistrată la 15.12.2008 pârâta Direcția Generală Anticorupție a invocat necompetența materială a tribunalului și excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, deoarece nu are personalitate juridică. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
De asemenea, prin întâmpinarea înregistrată la 16.12.2008, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii, arătând în apărare, în esență, faptul că structurile aparatului central al au competență teritorială care vizează prevenirea și combaterea corupției în rândul întregului personal al MIRA la nivel național, în timp ce serviciile teritoriale și birourile anticorupție județene au competențe de a desfășura astfel de activități în rândul personalului MIRA din județele respective. Or, de această majorare cu 0,25% a coeficienților de ierarhizare beneficiază doar pesonalul din unitățile aparatului central al MIRA, cum este și, însă reclamantul nu a fost încadrat la, ci într-o structură subordonată acestei direcții.
Prin sentința civilă nr. 52 din 16 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis excepția lipsei capacității de exercițiu invocată de către pârâta Direcția Generală Anticorupție din cadrul
S-a respins excepția lipsei de competență materială a tribunalului invocată de către aceeași pârâtă.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, acțiunea reclamantului vizează drepturi salariale din perioada 25.11.2005 -1.07.2008.
În această perioadă reclamantul a fost angajat ca ofițer specialist la - Biroul Anticorupție pentru Județul Potrivit Legii nr.360 din 6.06.2002 privind statutul polițistului, reclamantul este funcționar public civil, iar conform dispozțiilor art.109 din L 188/1999 -, Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ "
Față de cele de mai sus, excepția lipsei de competență materială a tribunalului, invocată de pârâta de rândul II s-a reținut că este neîntemeiată și a fost respinsă.
Referitor la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei de rândul II s-a constatat temeinicia acesteia și a fost admisă reținându-se că temeiul legal în baza căruia a fost înființată este Legea nr.161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit art. I din acest act normativ, în cadrul aparatului central al s-a înființat, ca structură specializată pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu, structură lipsită de personalitate juridică.
Prevederile art. 41 și 42 din Codul d e procedură civilă fac distincția între capacitatea de folosință care, este capacitatea de a fi parte în proces șicapacitatea de exercițiucare înseamnă capacitatea de a sta în judecată.
În sensul celor de mai sus, art.42 prevede:, Persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor."
Pârâta de rândul II este numai o structură a pârâtului de rândul I situație în care, prima, ar fi putut sta în judecată numai în reprezentarea pârâtului de rândul
Deoarece în cauză nu s-a facut dovada unei astfel de reprezentări s-a reținut că pârâta de rândul II nu îndeplinește condiția prevăzută de art.42 Cod de procedură civilă.
Pe fond s-a reținut că reclamantul, în perioada 25.11.2005-1-07.2008, a fost angajat ca ofițer specialist principal la Biroul Anticorupție a Județului S - Serviciul Teritorial Anticorupție C N din cadrul
Structura la care a fost angajat reclamantul face parte din, care la rândul ei face parte din aparatul central, dar nu ca structură similară acesteia sau poziționată la același nivel ierarhic și cu aceleași componențe.
Birourile anticorupție județene sunt entități teritoriale subordonate, aspect relevat de diagrama depusă la dosar și necontestată de reclamant.
Într-o atare împrejurare s-a reținut că reclamantul nu a putut invoca cu succes faptul că face parte din categoria persoanelor la care face trimitere anexa 1, pct.2 din OG38/2003.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1660 din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj.În consecință, sentința a fost casată și constatându-se că instanța competentă să soluționeze pe fond cauza este Curtea de Apel Cluj, s-a trimis dosarul în vederea repartizării aleatorii.
În motivare s-a reținut că recurentul atacă refuzul autorităților de a proceda la acordarea coeficientului de ierarhizare statuat în favoarea personalului din unitățile centrale ale ministerului, cererea fiind adresată instanței de contencios în contextul actelor normative ce reglementează organizarea și funcționarea MIRA, salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, statutul funcționarilor publici raportat la calitatea de funcționar cu statut special.
Actul normativ ce reglementează statutul funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 prin art. 109 prevede că acțiunile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Norma enunțată relevă că doar atunci când legea specială prevede expres competența de soluționare a cauzelor ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor revine unei anume instanțe în lipsa unei reglementări speciale competența revine instanței de contencios după regulile instituite de legea contenciosului.
Acest din urmă act normativ prin dispozițiile art. 10 prevede că litigiile privind actele administrative încheiate de autoritățile locale și județene, precum și cele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curții de apel dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Cu alte cuvinte, litigiile având ca obiect anularea actelor administrative emise de autoritățile locale și județene, actelor fiscale a căror valoare se ridică până la 500.000 lei, precum și refuzul autorităților publice locale și județene de a soluționa cererea, de a emite actul administrativ se soluționează în fond de tribunale - secțiile de contencios administrativ și fiscal, iar litigiile având ca obiect acte emise de autorități centrale, acte fiscale a căror valoare depășește 500.000 lei, precum și refuzul autorităților instituțiilor centrale de a soluționa cererile, de a emite actul se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cum în speță se atacă refuzul autorităților centrale (MIRA, - structură din aparatul central MIRA) de a acorda drepturi considerate cuvenite în contextul dispozițiilor nr.OG 38/2003, iar prin lege specială nu se prevede altfel, competența de soluționare în fond a cauzei revine după regulile instituite de legea contenciosului secției de contencios administrativ și fiscal al curții de apel.
Examinând acțiunea în contencios administrativ, Curtea reține următoarele:
Potrivit notei de la finalul anexei nr. 1, pct.2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "pentru personalul din unitățile aparatului central al Ministerului d e Interne coeficienții de ierarhizare ai funcțiilor în care sunt încadrați se majorează cu 0,25 %".
Reclamantul a fost angajat al Biroului anticorupție pentru județul S din cadrul Direcției Generale Anticorupție și susține că în perioada 25 noiembrie 2005 -1 iulie 2008 în mod nelegal nu i-a fost achitat coeficientul de ierarhizare majorat în baza textului legal sus citat deși, potrivit legii, Direcția Generală Anticorupție a fost înființată ca structură specializată în cadrul aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, fiind subordonată direct ministrului.
Față de împrejurarea că reclamantul a fost angajat al unui birou teritorial, județean, chiar dacă acesta face parte din Direcția Generală Anticorupție, nu are o structură similară acesteia și nici nu este poziționată la același nivel ierarhic și având aceleași competențe, cererile reclamantului sunt nefondate și urmează a fi respinse, pe considerentul că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. 1 OG nr. 38/2003 invocate ca temei de drept al acțiunii.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei de rândul 2, se va reține că reclamantul s-a arătat de acord că această parte este lipsită de capacitatea procesuală de exercițiu, prin scriptul intitulat "precizare" înregistrat la 15 ianuarie 2009, excepția fiind fondată în raport de dispozițiile art. I din Legea nr. 161/2005, raportat la art. 41 și 42 Cod procedură civilă.
În baza considerentelor mai sus reținute în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în Z- - A județul S, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B nr. 1 sector 1 și DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B,- A sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.07.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
