Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 372/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.372
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ -DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, cu sediul în B, str.- - nr.23, și reclamanții, -, la sediul profesional al Cabinetului de Avocatură cu sediul în B- A,.1,. 3, împotriva sentinței nr.18//14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții reclamanți prin avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică - Direcția de Sănătate Publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul este la primul termen, motivat, timbrat, atât recurenta pârâtă cât și recurenții reclamanți au depus întâmpinare la dosar, după care;
Apărătorul recurenților reclamanți precizează că a studiat întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă, și nu solicită termen în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul de a admite obligarea recurentei pârâte la plata către fiecare dintre reclamanți a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25% pentru fiecare supliment, calculat pentru fiecare reclamant la nivelul salariului de bază corespunzător. Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru motivele în fapt și în drept invocate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului B ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.18//14.01.2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantii -, -, -, -, -, -, a, HG, -, -, -, -, OG, Pasti, -, -, -, -, -, -, -, - toti prin cabinet av. cu sediul în B, -, nr. 40,.1, 3 în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU SĂNĂTATE PUBLICĂ, având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești începând cu data de 1.01.2005 la zi, până la data de 14 ianuarie 2009, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul Autorității de Sănătate Publică B, au calitatea de funcționari publici.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si d din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta a considerat ca sporurile cerute prin actiune sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendari sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta constata ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot inlatura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese, instanta in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 a admis actiunea numai in parte, obligând paratele sa plateasca reclamantei drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2005 si pana la zi, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta putand fi influentata de modificarile legislative ulterioare sau de raporturile de serviciu dintre parti.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007 pentru următoarele considerente:
În perioada 2004 -2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În privința anilor 2007 și 2008, sistemul unitar de salarizare funcționarilor publici a fost legiferat de nr.OG6/2007.
În aceste condiții, legislația în materia salarizării nu lasă libertatea de negociere a drepturilor bănești pentru funcționarii publici.
Direcția a respectat prevederile legale din perioada 2004 - 2006 și 2007-2008 privind suspendarea sporurilor prin ordonanțele succesive emise.
O normă legală emisă de legiuitor trebuie să fie respectată.
Direcția de Sănătate Publică are obligația de a respecta și prevederile legale privind Legea nr.500/2002 cu privire la finanțele publice, respectiv faptul că orice cheltuială bugetară are destinație precisă și limitată, nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod proc.civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, -, -, -, la sediul profesional al Cabinetului de Avocatură cu sediul în B- A,.1,. 3, împotriva sentinței nr.18//14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.18/2009 a Tribunalului Brăila în sensul că obligă pârâta la plata sporurilor respective în procent de 25% fiecare, din salariul de bază al fiecărui reclamant.
RESPINGE recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a județului B, reorganizată ca Direcția de Sănătate Publică a Județului
Obligă recurenta Autoritatea de Sănătate Publică B la plata sumei de 8000 lei cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VD/16.04.2009
Tehno ZE/16.04.2009
ex.2
Fond.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Gina Ignat
