Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.373/CA
Ședința publică de la 14.07. 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ de recurenții reclamanți și intimati, din C,-, -,.A,.16, județ C, din C,-,.3B,.66, județ C, din C,-, -.A,.27, județ C, din Cernavodă,-, -. B,.33, județ C, din C,-, -2,.A,.10, județ C, din C,-, -4,.D,.79, județ C, din C, Al. nr.1B, -B1,.A,.11, județ C, din C, str.- nr.125, -,.1,.113, județ C, din S, str. - C M, -.A,.9, județ I, din C,-, -,.A,.15, județ C și G, din C,-, -.A,.1,.2 și de recurenții pârâți și intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în C,-, județ C și recurentul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 808/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.06.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.07.2008, 10.07.2008, 11.07.2008 și 14.07.2008.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția civilă sub nr-, reclamanții, - -, și G au chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata diferențelor drepturilor de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară, neachitate în mod discriminatoriu începând cu data intrării în vigoare a art. 11 din OUG nr. 177/2002, respectiv din data de 01.01.2003 până la data de 26.04.2004 și continuându-se în perioada 27.04.2004 - 15.10.2005, precum și până în prezent potrivit prevederilor art. 28 al. 4 din OUG nr. 24/2004 și art. 3 din OUG nr. 120/01.09.2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul cu referire la art. 21 al. 1 ind. 1 din OUG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 cu modificările și completările ulterioare, actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, respectiv cu acordarea dobânzii legale prevăzute de OG nr. 9/2000, obligarea MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE în calitate de ordonator de credite să cuprindă în bugetul propriu și să vireze către IPJ C sumele aferente plății drepturilor bănești solicitate, obligarea MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR în calitate de chemat în garanție să vireze sumele către Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin art. 11 din OUG nr. 177/06.12.2002 s-a stabilit că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația lunară, spor ce se acordă și procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată în completele specializate pentru soluționarea infracțiunilor de corupție.
Totodată, prin OUG nr. 43/2002 modificată prin OUG nr. 24/2004 s-a acordat acest spor și ofițerilor de poliție judiciară, iar prin OUG nr. 120/2005 s-a acordat acest drept polițiștilor care desfășoară activități pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI.
În sprijinul cererii se invocă Hotărârea nr. 185/2002 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a recunoscut discriminarea creată prin neacordarea acestor sporuri tuturor magistraților, iar, prin analogie, s-a creat aceiași discriminare și în rândul polițiștilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 21 alin. 1 din OUG nr. 137/2000.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile anterioare datei de 06.09.2004, față de dispozițiile art. 1 din DL nr. 167/1958. Pe fondul cererii a solicitat respingerea acțiunii motivând că nu există discriminare, polițiștii detașați în cadrul DNA funcționând într-o instituție ce nu face parte din structura MIRA.
Prin încheierea nr. 1898/24.10.2007 s-a dispus trimiterea cauzei secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Constanța spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Constanța sub nr-.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită plata drepturilor bănești începând cu data de 06.09.2004.
În speță a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 808/17.03.2008 a fost admisă în parte acțiunea, pârâții fiind obligați la plata diferențelor de natură salarială echivalente cu sporul de 30% din solda lunară pentru perioada 06.09.2004-30.06.2006, sume ce se vor actualiza. Celelalte capete de cerere au fost respinse.
În susținerea acestei soluții au fost invocate următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special - ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, considerându-se discriminați în raport cu polițiștii care desfășoară activitate pentru prevenirea și combaterea corupției, în ceea ce privește sporul de 30% pe care aceștia din urmă îl primesc.
Într-o situație similară, privitor la magistrații aflați în aceeași situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007 următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar pe apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Potrivita art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 ersonalul p. prevăzut la alin. 1-3, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară, iar potrivit art. IV pct. 15 din OUG nr. 24/2004 personalul prevăzut la alin. (1) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare, iar personalul prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin.1 - 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 5, art. 6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin.2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 ce prevedea acordarea sporului de 30% pentru soluționarea cauzelor de corupție a fost abrogat prin art. V din OUG nr. 50/2006, astfel, dreptul reclamanților este întemeiat numai până la de 30.06.2006, instanța respingând acordarea sporului ulterior acestei date.
În ceea ce privește obligarea MIRA să cuprindă în bugetul propriu și să vireze către IPJ C sumele aferente plății drepturilor bănești solicitate, obligarea MEF în calitate de chemat în garanție să vireze sumele către MIRA, prima instanță apreciat că cererea reclamanților nu este întemeiată.
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor este C care urmează să pună la dispoziția pârâților fondurile necesare plății drepturilor, această obligație vine de la lege în urma aprobării bugetelor pentru fiecare instituție în parte, aprobare pe care nu Ministerul o dă, obligația luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor revenind ordonatorului principal de credite, care, în speță, este Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți și de către pârâți.
Prin recursul lor, reclamanții solicită modificarea în parte a sentinței primei instanțe, drepturile de natură salarială urmând a fi achitate și de la data de 30.06.2006 până în prezent.
Se motivează că prin acțiune s-a invocat existența unei discriminări atât față de personalul detașat în Direcția Națională Anticorupție, spor avut în vedere de către prima instanță, cât și față de polițiștii care desfășoară activități pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI, aceștia beneficiind de un spor de 30% din salariul de bază potrivit OUG nr. 120/2005 publicată în MO nr. 809/06.09.2005, spor neabrogat. Acordarea acestui spor în mod diferențiat a dat naștere unei discriminări în condițiile în care incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți ofițerii de poliție judiciară, indiferent de natura infracțiunilor cercetate. În acest sens se invocă prevederile Constituției României, legislația muncii, OUG nr. 137/2000, Hotărârea nr. 185/ 2002 Consiliului pentru combaterea discriminării, legea nr. 218/2002, legea nr. 364/2004.
Reclamanții mai arată că în mod greșit prima instanță a respins cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor de a vira sumele necesare, dat fiind rolul acestui minister în gestionarea bugetului de stat.
Recurenții Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative critică soluția primei instanțe ca fiind netemeinică pentru următoarele considerente:
Salarizarea reclamanților se face potrivit OG nr. 38/2003 și nu potrivit OUG nr. 43/2002 privind Direcția națională anticorupție, astfel că o prevedere legală nu poate crea o stare de discriminare. În situația dată avem de a face cu două categorii de polițiști, din care doar unei categorii îi este recunoscut un drept printr-un act normativ. Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de drept nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege ci de neacordarea lui prin lege. În acest sens sunt prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000 care prevede că "nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat, obiectiv, de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
În speță, sporul de 30% la salariu a fost acordat prin dispoziții legale numai ofițerilor și agenților detașați din cadrul DNA, iar diferențierea are la bază criteriul obiectiv al detașării într-o instituție care nu face parte din structura MIRA.
În sprijinul celor arătate se invocă hotărâri ale Consiliului Național pentru combaterea discriminării prin care s-a constatat că nu există tratament discriminatoriu între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției generale Anticorupție din MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare ( Hot. nr. 419/27.11.2007. Hot. 418/28.11.2007, Hot. 271/05.09.2007, Hot. nr. 164/ 11.03.2008).
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor invocă lipsa calității lor procesuale pasive întrucât între MIRA și MEF nu există nici o obligație legală pentru plata sumelor de bani izvorâte din raporturile de muncă. De asemenea, sumele de bani provenite din titluri executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Instanța de recurs reține următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 29 alin. 2 din legea nr. 78/2000 publicată în MO nr. 219/18.05.2000 "judecătorii care compun. complete specializate, procurorii care funcționează în cadrul Secției de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, al serviciilor și birourilor teritoriale specializate, precum și persoanele prevăzute la art. 28 alin. (4), (5) și (6) vor primi, pe lângă celelalte drepturi bănești, un spor de 30% din salariul de bază".
Art. 28 alin. 4, 5, și 6 din lege prevede următoarele: "În scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, organele care au competențe legale în descoperirea și urmărirea acestor infracțiuni vor delega, timp de un an, numărul necesar de persoane specializate în acest domeniu, pentru a îndeplini, sub directa conducere, supravegherea și controlul nemijlocit al procurorilor din Secția de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, actele procesuale conferite de lege.
Pentru clarificarea unor probleme tehnice de specialitate pot funcționa, în condițiile alin. (4), pe lângă Secția de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, specialiști în domeniul financiar, bancar, vamal sau din alte asemenea domenii.
Prevederile alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător și în cazul structurilor specializate în domeniul corupției și criminalității organizate, care funcționează la nivel teritorial".
Se constată că prin legea nr. 78/2000 sporul de 30% din salariul de bază se acordă judecătorilor din completele care judecă cauze de corupție, procurorilor din secțiile de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea supremă de Justiție și din birourile teritoriale, specialiștilor din domeniul financiar, bancar, vamal etc. care funcționează pe lângă Secția de combatere a corupției din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau pe lângă birourile teritoriale. Textul art. 28 alin. 4 prevede posibilitatea delegării timp de un an a unor persoane din cadrul unor organe care au competențe legale în descoperirea și urmărirea infracțiunilor de corupție și asimilate în Secția de combatere a corupției și criminalității organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau în birourile teritoriale.
OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în MO nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție stabilește pentru prima oară în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% în textul art. 28 alin. 4 potrivit cu care "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului național anticorupție.
OUG nr. 43/2002 a suferit numeroase modificări, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară fiind menținut (OUG nr. 24/2004, legea nr. 601/2004 - art. 28 alin. 5) până la apariția OUG nr. 27/2006 care îl abrogă potrivit art. 41 lit. e) începând cu luna aprilie 2006 (07.04.2006) - art. 40 din ordonanță.
Este de remarcat că textul la care face referire prima instanță, OUG nr. 50/2006 publicată în MO nr. 566/30.06.2006, agrogă prin art. 5 art. 29 alin. 2 din legea nr. 78/2000, text care așa cum am arătat nu face referire la ofițerii de poliție judiciară detașați în PNA (denumire modificată în DNA) ci care doar prevede posibilitatea detașării unor specialiști din diverse organe (neindicate). În mod expres, condițiile de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară au fost stabilite, conform celor mai sus arătate, prin OUG nr. 43/2002.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în MO nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004. Și această ordonanță a suferit numeroase modificări și completări, prin OUG nr. 120/2005 publicată în MO nr. 809/06.09.2005 aprobată cu modificări prin legea nr. 383/2005 fiind completat art. 21, după art. 21 alin. 1 fiind introdus alin. 11cu următorul text "polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază."Acest text nu este abrogat până în prezent.
Deși reclamanții nu specifică în acțiunea lor care spor de 30% îl solicită și perioadele pentru care îl solicită, făcând o simplă înșiruire a unor texte de lege dintre care unele nu au legătură cu sporurile acordate polițiștilor în raport de care trebuie analizată discriminarea, concluzia este aceea că aceștia solicită începând cu 06.09.2004 (potrivit precizărilor lor) sporul de 30% acordat ofițerilor de poliție judiciară detașați în DNA până la abrogarea lui, și sporul de 30% acordat polițiștilor cu activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI, până în prezent. Pentru perioada în care cele 2 sporuri au coexistat (respectiv, de la data intrării în vigoare a OUG nr. 120/2005 care stabilește sporul în favoarea polițiștilor care desfășoară activități pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI și OUG nr. 27/2006 care abrogă sporul în favoarea ofițerior detașați în DNA - 09.09.2005-07.04.2006) reclamanții nu specifică ce spor solicită (din acțiune rezultă că nu solicită ambele sporuri), caz în care nu se poate stabili categoria de personal în raport de care să fie apreciată discriminarea.
Potrivit art. alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție presupune același regim juridic pentru situații identice. Totodată, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Totodată, conform jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, dreptul la un tratament egal nu are o existență independentă, el fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și de Protocoalele la aceasta.
Conform art. 14 din CONVENȚIE "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la CONVENȚIE prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.
Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful nr. 1".
Reclamanții invocă în apărarea lor Hotărârea Consiliului Național pentru combaterea discriminării nr. 185/2002. Această hotărâre face referire la discriminarea existentă în ceea ce privește salarizarea magistraților, neavând astfel nici o relevanță probatorie în ceea ce îi privește pe ofițerii de poliție judiciară. Tot pe aceleași considerente, decizia nr. VI/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii (amintită de către prima instanță) nu dezleagă problema de drept în ceea ce îi privește pe ofițerii de poliție judiciară, făcând referire exclusiv la magistrați.
Problema dezbătură în speță nu este nici similară celei dezlegate de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește categoria magistraților. Astfel, dacă în ceea ce îi privește pe magistrați s-a luat în discuție acordarea unui spor determinat exclusiv de obiectul dosarelor soluționate, în speța de față avem de a face cu următoarele situații:
1. sporul de 30% acordat ofițerilor de poliție judiciară în temeiul OUG nr. 43/2002 - situația nu se reduce doar la obiectul dosarelor aflate în lucru la acești ofițeri, ei având și o situație determinată de detașarea lor și numirea cu respectarea unor criterii impuse de lege în DNA;
2. sporul de 30% acordat în temeiul OUG nr. 120/2005 are ca și criteriu persoanele cercetate și abia apoi natura faptelor săvârșite.
În ceea ce privește primul spor (1) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe rânduri (la dosar fiind depusă hotărârea nr. 271/05.09.2007) în sensul că nu există discriminare între polițiștii din structurile MIRA și cei detașați în DNA, situația lor nefiind identică. În ceea ce privește C de al doilea spor (2), reclamanții nu au dovedit că a fost pronunțată vreo hotărâre care să constate existența unei discriminări.
În concluzie, instanța reține că nu există o discriminare între reclamanți, ofițeri de poliție judiciară în cadrul MIRA și ofițerii de poliție judiciară detașați în DNA sau între reclamanți și ofițerii de poliție judiciară care îndeplinesc activități legate de prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MIRA, situațiile lor nefiind identice. În primul caz avem de a face cu persoane detașate în cadrul altei structuri, iar în C de al doilea caz, acordarea sporului a fost determinată de caracterul special al muncii depuse ce vizează persoane din cadrul aceleiași structuri, colegi ai ofițerilor de poliție judiciară a căror activitate urmărește prevenirea și combaterea corupției, existând astfel în ambele cazuri un raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, în sensul urmărit de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Nu în ultimul rând trebuie să amintim textul art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pe care se întemeiază acțiunea reclamaților, potrivit cu care "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".
Astfel, drepturile de natură salarială nu pot fi acordate decât în temeiul unei legi care le prevede. În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 nu pot fi acordate decât despăgubiri în cazul în care se constată existența unei discriminări, iar repararea prejudiciului poate presupune ca aceste despăgubiri să fie egale (sau nu ) cu drepturile salariale acordate diferențiat.
În ceea ce privește art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, Curtea Constituțională a stabilit că textul este neconstituțional "în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această hotârâre nu a stat la baza fundamentării prezentei soluții, din următoarele motive:
- la data pronunțării nu era publicată în MO, ori, conform legii Curții Constituționale, aceste hotărâri se publică în MO și sunt obligatorii numai pentru viitor;
- calea recursului vizează doar verificarea legalității hotărârii primei instanțe la momentul pronunțării.
Pentru aceste considerente instanța a respins recursul reclamanților, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție judiciară care desfășoară activități de prevenire și combatere a faptelor de corupție în rândul MIRA și a admis recursul pârâților MIRA și Inspectoratul de poliție al județului C, apreciind că nu există discriminare în raport de ofițerii de poliție detașați în DNA.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admis cu consecința respingerii acțiunii îndreptată împotriva acestuia, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii reclamanților rezultă că MEF este chemat în judecată în calitate de chemat în garanție.Din dispozitivul hotărârii rezultă că și chematul în garanție este obligat la plata sporului de 30% pentru perioada 06.09.2006-30.06.2006.
Potrivit art. 60 alin. 1.pr.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Pe de o parte, reclamanții nu au căzut în pretenții, iar pe de altă parte, în cazul în care ar fi căzut în pretenții, dispozițiile din codul d e procedură civilă referitoare la "chemarea în garanție " nu acoperă situația de față, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor fiind expres stabilite.Dat fiind calitatea în care recurentul a fost chemat în judecată, nu putem vorbi de o "lipsă a calității procesuale pasive".
Dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea capetelor de cerere 2 și 3 au fost menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți, din C,-, -,.A,.16, județ C, din C,-,.3B,.66, județ C, din C,-, -.A,.27, județ C, din Cernavodă,-, -. B,.33, județ C, din C,-, -2,.A,.10, județ C, din C,-, -4,.D,.79, județ C, din C, Al. nr.1B, -.A,.11, județ C, din C, str.- nr.125, -,.1,.113, județ C, din S, str. - C M, -.A,.9, județ I, din C,-, -,.A,. 15, județ C și G, din C,-, -.A,.1,.2 în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în C,-, județ C și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 808/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în C,-, județ
Modifică în parte sentința civilă nr.808/17.03.2008 a Tribunalului Constanța, după cum urmează:
Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca nefondată.
Respinge cererea îndreptată împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14.07.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-;
Tehnored.-jud.-/21.07.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
