Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 375/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 375/
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant M cu sediul în Târgu M,--3 județul M, împotriva sentinței nr. 651/17.12.2007 Tribunalului Mureș
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 301 și 303 Cod procedură civilă, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Recursul Ministerului Justiției este declarat și motivat în termenele prev. de art. 301 și 303 Cod procedură civilă, și este netimbrat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 18 aprilie 2008, practică judiciară din partea intimaților reclamanți.
Față de actele dosarului instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului declarat de Ministerul Justiției și reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 651/17 decembrie 2007 Tribunalului Mureș, dos. nr- a admis acțiunea înaintată de reclamanții în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a obligat pârâții 1-3 în solidar la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate în raport cu vechimea efectivă, calculat la salariul de bază, conform art. 16 alin. 1 din nr.OG 8/2007.
De asemenea, a dispus majorarea salariului de bază cu 5%, conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 8/2007, pârâții urmând să efectueze această majorare.
A dispus acordarea diferenței de salariu de merit de 5% față de 15% acordat reclamantelor în raport cu salariul de bază, până la procentul de 20%.
A luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor cu privire la petitele 4 - 5 din acțiune.
A obligat pârâții de 1 - 3 să acorde reclamantelor concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
A respins cererile de acordare a drepturilor prevăzute de art. 68 - 69 din Legea 567/2004.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce sumele de bani arătate mai sus prin includerea lor în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare, după rămânerea definitivă a sentinței, în solidar, cu ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă, calculat la salariul de bază, conform art. 16 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 8/24.01.2007; majorarea salariului de bază cu 5%, conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 8/2007; acordarea salariului de merit în procent de 20% aplicat la salariul de bază, care face parte din acesta și constituie baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi ce se acordă în raport cu salariul de bază, pentru cel mult 25% din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții pentru personalul reprezentând funcționarii publici, conform art. 14 alin. 1 și 2 din nr.OG 8/2007; acordarea dreptului constând în gratuitatea asistenței medicale, medicamentelor și proteze, conform art. 21 alin. 1, 2 din nr.OG 8/2007; decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, conform art. 23 alin. 2 din nr.OG 8/2007; concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 (actualizată și modificată) privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea; acordarea drepturilor prevăzute de art. 68 alin. 1 - 15, art. 68 alin. 1 - 5, art. 68 alin. 1 și 2 și art. 68 indice 4 din Legea nr. 567/2004; acordarea drepturilor prevăzute de art. 69 alin. 1 - 3 din Legea nr. 567/2004.
Reclamantele arată, în motivele acțiunii, că din interpretarea textului articolului 41 din nr.OG 6/2007 rezultă că funcționarilor publici din sistemul de justiție li se acordă acele drepturi și sporuri salariale care sunt specifice autorității judecătorești, unde aceștia își desfășoară activitatea.
În continuare, reclamantele susțin că această normă de trimitere impune unităților ordonatori de credite, de care aparțin funcționarii publici, respectiv subsemnatele, să aplice pe lângă drepturile și sporurile salariale specifice funcționarilor publici, prevăzute în Legea nr. 188/1999 rep. privind statutul funcționarilor publici, și acele drepturi care nu sunt specifice pentru funcționari publici, dar se aplică categoriilor de personal din cadrul autorității judecătorești, respectiv personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În final, reclamantele au invocat practica unitară la nivel național, depunând în acest sens hotărâri judecătorești în sprijinul acestui argument.
Prin întâmpinarea formulată, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând că reclamantele nu au depus contestație la ordonatorul de credite cu care au raport juridic de muncă direct, contrar dispozițiilor art. 31 din nr.OG 6/2007, urmând ca în funcție de măsurile dispuse, reclamantele să se fi adresat instanței de contencios administrativ. În continuare, Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, argumentând, în ideea celor invocate, că potrivit nr.HG 83/2005 nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încălcarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentele economico - financiare și administrative ale instanțelor.
Instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, reținând că potrivit Capitolului X, pct. 2 și 3 din nr.HG 83/2005 în domeniul gestionării patrimoniului acesta asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public, fundamentând și elaborând proiectul bugetului de stat atât pentru activitatea proprie, cât și pentru autoritățile și instituțiile aflate sub autoritatea sa în calitate de ordonator principal de credite, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlând modul de folosire a acestora.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că art. 41 din Legea nr. 188/1999 prevede că funcționarii publici din domeniul justiției beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, motiv pentru care au fost admise capetele de cerere referitoare la drepturi bănești care se acordă personalului auxiliar de specialitate de la instanțe.
Prima instanță nu a reținut argumentul pârâtului, conform căruia nu ar fi fost urmată procedura grațioasă conform art. 31 din nr.OG 6/2007 întrucât nr.OG 8/2007, care prevede sporurile salariale în cauză, nu prevede o asemenea procedură grațioasă în raport cu aceste drepturi prevăzute de acest din urmă act normativ.
Cu privire la solicitările legate de dispozițiile art. 68 și 69 din Legea nr. 567/2004 instanța de fond le-a respins, nemotivând de ce anume a respins aceste petite.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, precum și Ministerul Justiției.
Prin motivele de recurs Ministerul Justiției a solicitat ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate și să se dispună respingerea acțiunii introductive de instanță.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, instanța a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar ( 10).
Recurenta, în mod legal citată cu această mențiune, nu a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar.
Într-o atare situație, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Pe cale de consecință, instanța va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și admisă excepția lipsei calității procesual pasive. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. În ce privește fondul cauzei, recurenta susține că începând cu anul 2005 drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici au fost reglementate de nr.OUG 92/2004 care prevede că sistemul de salarizare al funcționarilor publici are în vedere crearea premiselor pentru implementare, începând cu anul 2006, sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici. În continuare, recurenta invocă și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. care prevede că salarizarea funcționarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, astfel încât funcționarii publici ce funcționează în domeniul justiției nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute de legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau personalului auxiliar de specialitate.
În ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin reprezentant, analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește primul motiv de recurs invocat, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefondat.
În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Justiției.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
În ce privește fondul cauzei, instanța va respinge apărările recurentei.
Astfel, legat de primul argument, este de observat că actul normativ de care se prevalează recurenta nu mai era în vigoare în raport cu perioada de referință a drepturilor salariale solicitate. Astfel, nr.OG 92/2004 a avut ca limite temporale de acțiune juridică doar anul 2005, actul normativ fiind abrogat de art. 3 din.OUG nr. 63/2005.
În fapt, actul normativ la care face referire, în mod corect, prima instanță este nr.OUG 6/2007, care la art. 41 prevede textual că "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea".
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 188/1999 prevede ca principiu de salarizare un sistem de salarizare unitar pentru funcționarii publici.
Dar, în aceeași măsură trebuie observat că din anul 2004 legiuitorul nu a adoptat actul normativ prin care să prevadă sistemul unitar de salarizare. Or, art. 41 din nr.OUG 6/2007 acționează ca o derogare de la principiul indicat de art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. principiu care însă nu a fost concretizat în niciun fel, din vina exclusivă a legiuitorului.
Din acest motiv, nu li se poate imputa anumitor categorii de funcționari publici lipsa de voință a legiuitorului, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, dispoziția cuprinsă în art. 41, ca normă derogatorie, trebuie să fie aplicată ca atare și cu prioritate în raport cu principiul enunțat (care, așa cum s-a arătat, oricum nu este funcțional din moment ce actul normativ privind reglementarea sistemului unitar de salarizare al funcționarilor publici nu a fost adoptat).
În acest sens, art. 1 din nr.OUG 6/2007 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se vor aplica până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare. Așadar, nu se poate invoca aplicarea unui principiu, așa cum este el formal indicat de art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. din moment ce legea care ar trebui să consacre acest principiu nu a fost adoptată, cu atât mai mult cu cât aliniatul 3 prevede clar că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.", lege care nu a fost adoptată.
Evident că raționamentul, indicat și de prima instanță, și reținut ca atare de instanța de recurs, cum că din moment ce aplicarea principiului salarizării unitare a fost amânat tocmai de legiuitor, indiferent că această amânare este una nejustificată, dar care nu poate fi imputată reclamantelor - intimate, și cum nr.OUG 6/2007 prevede expres că se aplică sporurile și drepturile salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea, sporurile cuvenite personalului auxiliar din instanțe li se cuvine și funcționarilor publici ce funcționează în domeniul justiției.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va dispune și respingerea ca netemeinic și nefondat al recursului formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul pârâtului Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, formulat împotriva sentinței civile nr. 651/17.12.2007 a Tribunalului Mureș, dosar nr-.
Respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, st. -, nr. 17, sector 5, formulat prin reprezentantul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./02.06.2008
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
