Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 376/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.376
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G, lider sindicat, în nume propriu și în calitate de împuternicit al reclamanților, C, )., toți cu domiciliul în comuna, județul G, împotriva sentinței nr.3297/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin reprezentant legal G lipsă fiind intimatul Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul reclamanților, susține oral motivele de recurs dezvoltate pe larg și în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3297/2008 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții G, C, (FOSTĂ ), în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajații pârâtei Consiliul local, în calitate de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă salariul de baza si sporul de vechime în munca si la suplimentul postului precum si la suplimentul corespunzător treptei de salariale.
A constatat că aceste drepturi nu sunt cuantificate de către legiuitor, atribuție care îi revine exclusiv acestuia.
Aceasta opinie s-a conturat și în urma dezbaterii problemelor de drept privind unificarea practicii judiciare a - Secția de contencios administrativ din data de 19 noiembrie 2008.
In consecință, în lipsa unor reglementări legale privind cuatificarea acestora de către legiuitor, instanța nu poate acorda aceste drepturi,motiv pentru care în baza art. 31 din Legea nr. 188/1999, a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor nr.OUG 92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG 6/2007 pentru următoarele considerente:
Instanța reține în motivarea sentinței art.31 din Legea nr.188/1999 în care se precizează clar că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul funcționarului public.
Opinia nu este obligatorie pentru instanța de judecată, neexistând nici un recurs în interesul legii în această materie.
Practica instanțelor judecătorești este în sensul acordării celor două sporuri, această soluție fiind în concordanță cu lega, numai astfel putându-se înlătura discriminarea la care sunt supuși reclamanții.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o sentință netemeinică și nelegală a cărei reformare se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și va obliga pârâta la plata celor două sporuri, conform perioadelor menționate, sume actualizate potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul G, lider sindicat, în nume propriu și în calitate de împuternicit al reclamanților, C, )., toți cu domiciliul în comuna, județul G, împotriva sentinței nr.3297/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.3297/27.11.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite acțiunea reclamanților și obligă pârâta Consiliul Local la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de încadrare începând cu data de 14 martie 2003, în funcție de data angajării sau încetării raporturilor de serviciu ale fiecărui funcționar în parte și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.DV/18.05.2009
Tehno ZE/18.05.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Gina Ignat
