Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 377/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică de la 08.02.2010
Decizia civilă nr. 377
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Grecu
GREFIER - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", împotriva Sentinței civile nr. 1658/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2079/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (MAI) și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B (DGPMB).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă DGPMB, prin consilier juridic -, cu delegație pe care o depune în ședință publică, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea consttă cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-pârâtă DGPMB, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică. Învederează instanței că persoanele reprezentate de către recurentul-reclamant au fost angajate în baza Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, și nu în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.Pr.Civ. declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, în temeiul art.256 Cod procedură civilă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie reparat prejudiciul cauzat ca urmare a discriminărilor prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 și cu 11% începând cu 01.08.2007, plata dobânzii legale până la efectuarea plății, indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire și până la momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în dosarele personale ale membrilor de sindicat.
Prin sentința civilă nr.1658 pronunțată la data de 04.01.2009 tribunalul pe cale de excepție, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe cale de consecință a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, tribunalul a apreciat că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, membrii de sindicat, reprezentați de reclamant, neavând raporturi de serviciu directe cu acest pârât.
Pe fondul cauzei, s-a reținut de către prima instanță, neaplicabilitatea dispozițiilor art.5 din Legea nr.232/2007 și art.39 din OG nr.6/2007, membrii de sindicat reprezentați de reclamant nefăcând parte din categoriile de personal indicate în mod limitativ de dispozițiile legale precitate, nefiind funcționari publici preluați de MEF de la, ci polițiști în cadrul pârâtei
În ce privește discriminarea invocată de către reclamant,s-a reținut că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27(1) din OG nr.137/2000, au fost declarate de Curtea Constituțională ca neconstituționale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, recursul, scutit în condițiile legii de plata taxelor judiciare de timbru, fiind declarat potrivit legii.
În esență, printr-o motivare sumară, recurentul reclamant apreciază că în mod greșit prima instanță a admis excepția invocată și pe fond a legii, ținând cont și de prevederile privind salarizarea personalului bugetar în special OG nr.38/2003.
În drept, au fost invocate disp. art.304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul MIRA a cerut respingerea recursului ca nefundat, în esență fiind arătate motivele de fapt și de drept din considerentele sentinței recurate.
Nu au fost administrate probe admisibile în calea de atac a recursului.
Curtea, în raport de motivele de recurs invocate și față de prevederile art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs învederat, acesta nu poate fi primit, în mod corect a apreciat tribunalul referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului MIRA, între această parte și salariații reprezentanți de sindicat, reclamanții neavând relații de serviciu.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, nici acesta nu este fondat.
Astfel, membrii reprezentați de recurentul reclamant în numele cărora a fost promovată acțiunea dedusă judecații au calitatea de funcționari publici dar cu statut special, fiind polițiști, iar actele normative invocate atât în susținerea cererii cât și în motivarea recursului declarat împotriva sentinței civile pronunțate de către instanța de fond nu sunt aplicabile acestei categorii de funcționari publici.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art.27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminate, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde interesul că instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerate dispozițiile art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se considera discriminate de a care instanței de judecata, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminate deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - ca are competenta să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie si, pentru a restabili situația de echilibru intre subiectele de drept, sa instituie ea însăși o normă juridica nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminate.
Or, un asemenea interes al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. I alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval. Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008, și-au încetat efectele juridice.
In cauza de față, recurentul-reclamant a promovat acțiunea invocând faptul ca discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OG 6 și 10/2007 prin care s-au prevăzut creșteri salariale pentru anumite categorii de salariați bugetari.
Având în vedere faptul ca persoanele în numele cărora a fost promovata acțiunea au calitatea de funcționari publici cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor creșteri salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", împotriva Sentinței civile nr. 1658/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2079/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (MAI) și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B (DGPMB).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.Gh.
Gh./2 ex.
21.04.2010
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Grecu
