Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 378/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 378/R-CONT
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, A, C, A, A, -, -, G, G, G, și, împotriva sentinței nr.1099 din 7 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus cereri de amânare din partea recurenților.
Curtea respinge cererile de amânare și rămâne în pronunțare asupra excepției privind nesemnarea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2008, reclamanții, A, C, A, A, -, -, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE munca V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta, prin primar, la plata drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
In motivarea acțiunii, reclamanții au aratat că sunt funcționari publici în cadrul V, iar potrivit art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, însă aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006 prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006.
Au mai arătat reclamanții faptul că, suspendarea acordării drepturilor contravine dispozițiilor art.38 și 39 alin.1 lit."d" din Legea nr.53/2003, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-se garantat dreptul de egalitate de șanse și tratament, iar potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Reclamanții au precizat că aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale, s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale, care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite atingând însăși esența dreptului, astfel că o normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, în susținerea pretențiilor menționate în acțiune invocând prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâta a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nelegală și neîntemeiată, considerând că a aplicat în mod corect actele normative în ceea ce privește salarizarea personalului propriu și nu se poate acorda mai mult decât în limita legii, angajarea și utilizarea creditelor bugetare cu altă destinație, putând atrage răspunderea persoanelor vinovate.
La data de 20 iunie 2008 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții -, și, prin care au solicitat obligarea pârâtei să le acorde suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.01. 2004 - 1.07.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată, precizând că aceste sporuri au fost suspendate până la 31.12.2006 iar pentru anii 2007-2007 această suspendare nu a mai fost menținută, pârâta refuzând să achite aceste drepturi salariale.
Analizând acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu, în raport cu motivele invocate, probele de la dosar și dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate și prin sentința nr.1099 din 7 octombrie 2008, s-au respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și intervenienții, pe care însă nu l-au semnat.
La termenul din data de 10 aprilie 2009, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția nulității recursului pentru lipsa semnării acestuia.
Examinând cu prioritate excepția, care împiedică cercetarea motivelor invocate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.3021Cod proc.civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității mai multe mențiuni printre care și semnătura celui care l-a promovat.
Ca atare, în materia recursului legiuitorul a înțeles să instituie reglementări specifice, derogatorii de la normele de procedură aplicabile apelului, care, de principiu, ar completa dispozițiile de procedură privind judecata în recurs (art.316 Cod pr.civilă).
Este drept că acest ultim text stipulează că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în recurs, însă numai în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul respectiv. Examinând compatibilitatea normelor de procedură aplicabile cererii de apel cu acelea din recurs, se constată că, spre deosebire de art. 287 alin. 2 teza finală Cod pr. civilă, norma de sub art. 3021Cod pr. civilă nu a mai prevăzut posibilitatea complinirii lipsei semnăturii în condițiile prevăzute la art. 133 alin. 2 Cod pr. civilă. Drept consecință, specificitatea dispozițiilor din art. 3021Cod pr. civilă, în raport cu dispozițiile art. 287 Cod pr. civilă, care reglementează condițiile de validitate a cererii de apel, este evidentă.
Reprezentând o normă cu caracter special, sancțiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulității recursului, justificată de faptul că nu se poate verifica dacă această cale extraordinară de atac a fost exercitată de persoana îndreptățită.
Caracterul absolut al sancțiunii face imposibilă cercetarea motivelor de recurs, astfel că în temeiul art.3021Cod pr.civilă, Curtea va constata nul recursul, pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de, A, C, A, A, -, -, G, G, G, și, împotriva sentinței nr.1099 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI,secția comercială și de contencios admninistrativ și fiscal.
Grefier,
Red./2ex.
21.04.2009
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
