Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 38/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 38/CA
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V împotriva sentinței civile nr. 239/CA/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, -, -, -, -, -, -, -, -, I, -, -, I, -, G, -, n, G, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 26 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.239/CA/ din 22 septembrie 2008, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și alți 112 funcționari publici din cadrul Direcției pentru Agricultură V, în contradictor cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V, pe care a obligat-o să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 5 iunie 2005 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, respingând cererea reclamanților de acordare a acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art.29 lit. c și d) din Legea nr.188/1999, devenit art.31, la republicarea legii din 2006, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, că acordarea acestor drepturi a fost suspendată prin art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OUG nr.2/2006, până la 31 decembrie 2006, că aceste reglementări au reintrat în vigoare la 1.01.2007, conform art.13 din Legea nr.251/2006, ocazie cu care termenul de "suplimentul gradului" a fost înlocuit cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Prima instanță a considerat că suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu echivalează cu înlăturarea lui, cât timp nu i-a fost înlăturată existența printr-o dispoziție legală și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea normei legale în ceea ce privește acest drept.
Raportându-se la Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prima instanță a considerat că dreptul reclamanților este un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.1 din protocolul menționat, reținând că reclamanții nu au beneficiat de aceste sporuri și că, atâta timp cât art.41 din OG nr.6/2007 a consacrat dreptul funcționarilor publici la plata sporurilor și a altor drepturi salariale, prevăzute de legislația specifică funcției publice, cererea reclamanților este legitimă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Direcția pentru Agricultură V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut seama de faptul că prevederile art.31 lit. c și d) din Legea nr.188/1999 au devenit neaplicabile în perioada 2004-2006 și că neachitarea drepturilor reclamate s-a datorat nealocării sumelor necesare plății de la bugetul de stat.
Intimații, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, pe motiv că, odată încetată măsura suspendării exercițiului dreptului, angajatorul avea obligația de a plăti drepturile salariale stabilite prin lege, apreciind totodată faptul că motivele de recurs invocate nu se regăsesc printre cele enumerate la art.304 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, și având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, putând să examineze cauza sub toate aspectele, constată următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanții-intimați au statut de funcționari publici, că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr.188/1999 și că drepturile salariale solicitate prin acțiuni sunt prevăzute de art.31 din Legea privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Articolul 31 din Legea nr.188/1999 stabilește, doar la modul general, că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; la alin.3 al aceluiași articol statuându-se în mod expres că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Atât din cuprinsul art.31 din Legea nr.188/1999, cât și din prevederile art.1 alin.2 lit. a) nr.OUG92/2004, rezultă astfel, fără echivoc, că dincolo de simpla enumerare a elementelor pe baza cărora sunt salarizați funcționarii publici, problema salarizării în mod concret a acestora urma să facă obiectul unei legi separate, legiuitorul urmărind, în mod explicit, implementarea, din anul 2006, unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Ca atare, suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu a fost urmarea unor constrângeri bugetare, ci consecința directă și imediată a neelaborării și neadoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 face trimitere în mod expres.
, de către puterea legiuitoare, a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, în cadrul căreia dreptul la suplimentul postului și dreptul la suplimentul corespunzător treptei de salarizare ar fi trebuit să-și afle consacrarea deplină și definitivă, începând de la definirea acestora și terminând cu stabilirea cuantumului, ori sistemului de acordare, exclude, în acest caz, orice intervenție a puterii judecătorești în soluționarea oricărui diferend referitor la politica salarială promovată de puterea executivă și aprobată de puterea legislativă, având în vedere că misiunea constituțională a instanțelor judecătorești este, conform art.126 alin.1 din Legea fundamentală, aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, lor nefiindu-le însă permis ca, în aplicarea legii, să înlocuiască sau să creeze norme de drept pe cale judiciară.
În cazul dedus judecății nu poate fi vorba nici măcar de un refuz de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare, ci de constatarea că, atâta timp cât puterea legislativă nu a adoptat legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, prevederea de la art.31 alin.1 lit. c și d) rămâne una pur declarativă, cu caracter general, fără o finalitate directă și imediată, în conflictul de norme astfel apărut legile ce detaliază modul de salarizare a funcționarilor publici prevalând, în raport cu norma generală.
În absența legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, care ar fi trebuit să se bazeze pe sistemul de salarizare enunțat la alin.1 al art.31, reclamanților nu li se putea recunoaște dreptul de a primi suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru simplul motiv că legiuitorul nu a indicat, prin legea specială de salarizare, care sunt categoriile de funcționari care beneficiază de aceste drepturi, care sunt condițiile în care ele se acordă și în mod deosebit care este sistemul de calcul al acestor suplimente la salariul de bază.
Ori, în condițiile în care salarizarea funcționarilor publici s-a realizat, în perioada de referință, prin acte normative cu valabilitate anuală, care reflectă voința legiuitorului în această etapă, începând cu OUG nr.92/2004 și terminând cu OG nr.10/2008, acte normative care au adoptat un cu totul alt sistem de salarizare, în cadrul căruia treapta de salarizare și funcția apar ca elemente ce sunt luate în calcul la stabilirea salariului de bază, și nu ca suplimente, prima instanță nu putea introduce în cauză un alt sistem de salarizare, neadoptat, completând astfel actul puterii legislative.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi recunoscut valabilitatea prevederilor art.31 al.1 lit. c și d) din Legea nr.188/1999, prima instanță tot nu ar fi fost în drept să oblige pârâta la plată, pentru simplul fapt că nu există niciun act normativ care să permită cuantificarea celor două suplimente, stabilirea acestora de către instanță, la nivelul a 25% din salariul de bază, fiind arbitrară.
Ca atare, constatând că dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu și-a găsit materializarea în legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, de care depindea acordarea suplimentelor vizate, că salarizarea acestora se face în mod legal - și în prezent - după alte principii și norme decât cele enunțate la art.31 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.188/1999 și că, prin acordarea celor două suplimente, tribunalul a depășit, în mod nepermis, atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și în fapt dreptul de a legifera, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în parte hotărârea atacată.
În fond, constatând lipsa legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, în care ar trebui să se regăsească - ca elemente ale salarizării - suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; având în vedere că, până la adoptarea acesteia, salarizarea funcționarilor publici nu se poate face decât în limita și respectând regulile și sistemul de salarizare adoptat de puterea legislativă, fără posibilitatea antamării unor soluții legislative viitoare și considerând decizia nr.39 din 15 iunie 2005, emisă de directorul executiv al V, ca lipsită de orice valoare și semnificație juridică, atâta timp cât ea încalcă dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va respinge acțiunea reclamanților ca lipsită de suport legal, o normă generală neputând suplini lipsa normei speciale, respectiv a legii privind noul sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală V împotriva sentinței civile nr.239/CA/ din 15 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanții: -, -, -, -, -, -, -, -, -, I, -, -, I, -, G, -, G, în contradictor cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, având ca obiect obligarea pârâtei de a plăti fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 5 iunie 2005 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
Cu opinie separată,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
OPINIE SEPARATĂ
Potrivit disp.art.31 din legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici(în forma anterioară art.29), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și la cel corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin G nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin G nr.2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Legea nr.188/1999 constituie legea cadru, astfel încât reclamanții-intimați, ca funcționari publici, au dreptul să primească și cele două sporuri, care sunt evidențiate expres în lege.
Împrejurarea că legiuitorul intenționează, într-un viitor incert, să elaboreze o altă lege și să implementeze un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici nu justifică în nici un mod neacordarea celor două sporuri legale, atât timp cât ele fac parte din salariu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului, care, din motive de ordin financiar, a suspendat succesiv acordarea acestor sporuri, fost ca ele să figureze ca elemente componente ale salariului funcționarului public, iar neprevederea ulterioară a unor cuantumuri ori condiții de acordare nu constituie un aspect de natură a duce la concluzia că nu se impune aplicarea concretă a acestor dispoziții legale.
Culpa legiuitorului, care nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a sporurilor ce fac parte din salariu ( prin ordonanță de guvern, lege sau norme metodologice) nu trebuie răsfrântă asupra reclamanților funcționari publici, fapt ce ar afecta grav dreptul la muncă și la corecta și justa remunerare a acestora.
Sporurile prevăzute de art.31 lit."c" și"d" din Legea nr.- sunt deja"legiferate", însuși legiuitorul readucându-le din nou în vigoare, iar actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se poate subsuma actului de legiferare.
Nu în ultimul rând, este de menționat că suspendarea acordării celor două sporuri nu semnifică înlăturarea acestora, întrucât dacă aceasta ar fi fost voința reală a legiuitorului, forma în vigoare a art.31 din lege nu ar fi fost cea citată. Acordarea sporului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare se subscrie și exigențelor impuse de prevederile G nr.6/2007, ce stipulează drepturile funcționarilor publici la plata sporurilor și a altor drepturi salariale prevăzute de lege.
Raportat la aspectele arătate, apreciez că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, impunându-se menținerea sentinței prin respingerea recursului.
Judecător,
- - -
Tribunalul Vaslui:
-
09.II.2009.-2 ex.-tehnored.op.sep.-gref.TN
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
