Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 38/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. - -
DECIZIE NR. 38/CA/2010 - R
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Olimpia- JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc
- - judecător
- grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S, cu sediul în S M,- împotriva Sentinței civile nr. 170/CA/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL - în reprezentarea membrilor de sindicat - funcționari publici din cadrul S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, având ca obiect- litigiu privind drepturi salariale funcționari publici.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei pârâte prin consilier juridic, în baza delegației de reprezentare nr. 1219 din 20.01.2010, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza este la al doilea termen de judecată, Consiliul Județean SMa depus la dosar cerere de intervenție în interesul S M, după care:
Reprezentanta recurentei arată că nu se opune admiterii cererii de intervenție formulată de Consiliul județean S
Instanța,în baza art. 52 alin. 1 Cod procedură civilă încuviințează în principiu cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de Consiliul Județean S M și constatând că cererea de intervenție accesorie a fost deja comunicată părții adverse Sindicatul pentru termenul de azi, apreciază că se poate soluționa cauza la acest termen.
Nemaifiind alte cereri, excepții, probleme prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii. Susține recursul astfel cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 170/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, în ședința publică din data de 26.03.2009, a fost admisă acțiunea SINDICATULUI S M în reprezentarea membrilor de sindicat, funcționari publici din cadrul CSM în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și-n consecință, a fost anulat actul administrativ nr. din 27.11.2008 emis de pârâtă.
Pârâții au fost obligați să plătească drepturile salariate în procent de 25% din salariul de bază reprezentând suplimentul postului și 25% din salariul de bază reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecărui membru de sindicat funcționar public în parte, în raport cu timpul efectiv lucrat, pentru perioada 03.11.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective. De asemenea, pârâta a fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților în sensul de mai sus.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul autorității publice pârâte.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, " entru p. activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului**);
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare**).
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate în mod succesiv de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007 și prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2008 pentru modificarea <LLNK 12007 6130 301 0 32>Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin <LLNK 12007 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se reține că, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006, anterior arătate pentru perioada 2004-2006, dreptul funcționarilor publici la plata acestui spor a fost suspendat.
Din analiza acestor acte normative, instanța constată că acestea nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două sporuri, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la sporul privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contravenit atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța constată că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamanților a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată 2004-2006, iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ că, drepturile peroanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu puteau fi anulate pe calea unor acte normative de suspendare a aplicării acestora.
În situația dată, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o normă lipsită de conținut trebuie reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la cele două sporuri, nu echivalează cu însăși înlăturarea acestora, cât timp existența acestora nu a fost înlăturată prin vreo dispoziție legală.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată de funcționarii public, în sensul constatării îndreptății acestora la plata retroactivă a celor două sporuri începând cu data nașterii dreptului și până la zi, la valoarea actualizată a acestor drepturi este întemeiată.
În privința cuantumului celor două sporuri cuvenite funcționarilor public, instanța constată că acesta nu a fost prevăzut de lege sau de vreun alt act normativ emis în aplicarea legii, reclamanții solicitând plata acestora în cuantum de 25 % din salariul de bază pentru ambele sporuri, justificând această solicitare prin prisma altor dispoziții legale care reglementează sporuri salariale, prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin cea a existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
Respectarea principiului statului de drept presupune și implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive astfel că este necesar ca titularii unor drepturi (și cu atât mai mult titularii unor drepturi salariale) să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În acest sens, se constată că, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de legea privind Statutul funcționarilor publici a reintrat de drept în vigoare, iar aceștia sunt îndreptățiți la plata retroactivă a acestor drepturi, exercitarea drepturilor salariale ale acestora este îngrădită de lipsa preocupării autorităților statului de a adopta reglementări minimale în domeniu, respectiv de a stabili cuantumul sporurilor la salariul de bază prevăzut de art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Din această perspectivă, instanța constată că, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, în situații litigioase identice, instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor public ca fiind de câte 25% fiecare din salariul de bază.
Față de existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești adoptate în sensul amintit și care au dobândit puterea de lucru judecat, instanța a apreciat că, deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia.
În practica Curții Europene privind Drepturile Omului, încălcarea acestei speranțe legitime de către instanțele judecătorești a fost apreciată ca o atingere adusă unui bun și ca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (Cauza Stere împotriva României din 26.02.2006).
De asemenea în practica aceleiași instanțe europene, Cauza Beian împotriva României nr.1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege.
Față de existența unei jurisprudențe majoritare în sensul admiterii acțiunilor reclamanților, instanța a apreciat că, pentru apărarea unui drept salarial recunoscut de lege al cărui cuantum este stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, cuantum care astfel constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pentru recunoașterea acestui bun este necesară aplicarea cu prioritate a Convenției Europene privind Drepturile Omului și a practicii anterior amintite a Curții Europene privind Drepturile Omului în această materie în sensul recunoașterii dreptului funcționarilor publici la sporul privind suplimentul postului și la sporul treptei de salarizare în cuantumul recunoscut și altor funcționari publici aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată motiv pentru care, în temeiul art.2 pct.1 lit.d) Cod de procedură civilă, art.8, 10, 18 din Legea nr.554/2004, art.1091din Legea nr.188/1999, art.20 din Constituția României și a textelor de lege anterior amintite, a acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI SMs olicitând admiterea acestei căi de atac și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că, hotărârea primei instanțe a fosta dată cu aplicarea greșită a legii. Recurenta susține că, cu privire la primul capăt de cerere, respectiv acela al anulării actului administrativ nr. 28503/27.11.2008 acesta nu poate fi admis deoarece acesta reprezintă răspunsul recurentei la plângerea prealabilă formulată de reclamanți privind acordarea celor două sporuri, răspuns care a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ce privește capătul de cerere al plății sumelor de bani în procent de 25% pentru suplimentul postului respectiv suplimentul treptei de salarizare al fiecărui funcționar în parte în raport cu timpul efectiv lucrat pentru perioada 01.01.2005 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății efective, recurenta susține că nu poate fi admis pentru următoarele considerente:
DGASPC S M au devenit funcționari publici începând cu data de 03.11.2008, prin urmare le este aplicabilă legislația funcționarilor publici doar începând de la data numirii în funcția publică și nu se poate solicita acordarea unor drepturi salariale anterior datei de 03.11.2008, data numirii în funcția publică. Prin Legea 161/2003 s-a completat art. 29 din legea 188/1999, introducându-se astfel în componența salariului suplimentul postului și suplimentul gradului. Prin Legea 251/2006 s-a înlocuit noțiunea de "suplimentul gradului " cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" recurenta mai amintește câteva acte normative care legiferează sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici ( OG 6/2007, OG 9/2008, OUG 1/2009), acte care prevăd drepturi și creșteri salariale pentru funcționarii publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În ceea ce privește sporurile solicitate, recurenta susține că acest fapt nu este în prezent reglementat de lege și, prin urmare nici nu pot fi acordate până la apariția legii unitare de salarizare a funcționarilor publici. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Cât privește capetele de cerere privind actualizarea sumelor cu rata indicilor prețurilor de consum și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă, recurenta apreciază că acestea nu pot fi admise, prin prisma respingerii capătului de cerere principal.
Prin cererea de intervenție în interesul recurentei, intervenientul CONSILIUL JUDEȚEAN SMr eiterează aceleași aspecte invocate și de recurentă în motivele de recurs, solicitând admiterea cererii de intervenție, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor articolului 3041cod procedură civilă, instanța constată că hotărârea atacată este nelegală pentru următoarele considerente:
Prevederile articolului 31 alineat 1 din Legea 188/1999 republicată, respectiv dispozițiile articolului 29 alineat 1 în reglementarea anterioară republicării acestei legi, prevăd că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 au fost modificate prin Legea 251/2006, modificări care au intrat în vigoare la 01.01.2007, astfel că pe perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2007, adică anterior modificărilor intervenite prin Legea 251/2006, dispozițiile articolului 29 din Legea 188/1999 prevedeau la lit. c șisuplimentul postului și suplimentul gradului, ceea ce înseamnă că pentru această perioadă nu era prevăzut dreptul la suplimentul pentru treapta de salarizare, situație în care acordarea acestuia de către prima instanță pe această perioadă nu are temei de drept.Doar de la 01.01.2007 era prevăzut în Legea 188/1999 dreptul la suplimentul treptei de salarizare.
Prin dispozițiile articolului 29 alineat 3 din Legea 188/1999 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că stabilirea efectivă salariului, a sporurilor, a premiilor, a suplimentelor și a altor drepturi salariale, adică a cuantumului acestora trebuie prevăzută prin dispoziții speciale cuprinse în alte acte normative, Legea 188/1999 pe care își întemeiază acțiunea reclamanții, reglementând doar regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publicii și stat sau administrația publică locală.
Pe perioada în litigiu, în absența unei legi care să reglementeze sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici au fost reglementate prin dispozițiile speciale cuprinse în: OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și OG 9/2008.
Din cuprinsul normelor prevăzute în aceste acte normative se deduce faptul că atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare sau suplimentul gradului sunt incluse în salariul de bază prevăzut pentru fiecare funcție publică, potrivit anexelor care fac parte integrantă din aceste acte normative.
Astfel, la articolul 1 alineat 2 lit. b din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2004 și 2005, se prevede că sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere "crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale."
Dispozițiile articolului 4 din aceeași ordonanță prevăd căsalariul de bazăse stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice șiîn raport cu categoriași, după caz,cu gradul profesionalal funcției publice, potrivit anexelor. Aceste grade profesionale sunt următoarele: debutant, asistent, principal și superior, astfel cum sunt structurate prin dispozițiile articolului 14 din Legea 188/1999 și cum sunt trecute în anexele la ordonanțele de urgență privind salarizarea funcționarilor publici, cu salariile de bază aferente.
Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesctrei trepte de salarizare, conform dispozițiilor articolului 5 alineat1 din OUG 92/2004, cu un salariu diferit pentru fiecare treaptă de salarizare.
Prin urmare, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare sunt reprezentate de diferența de salarizare dintre cele trei trepte prevăzute pentru fiecare grad profesional în parte, diferență care se reflectă în salariile de bază prevăzute în anexe și care au un cuantum diferit în funcție de fiecare treaptă de salarizare și de fiecare grad. Drepturile salariale sunt reglementate identic și în celelalte acte normative ulterioare OUG 92/2004.
În ceea ce privește suplimentul postului, instanța constată că și acesta este inclus în salariul de bază, suplimentul postului reprezentând diferența dintre salariile de bază prevăzute pentrufiecare funcție publică, în raport de categorie și clasă, evidențiate în anexele la ordonanțele privind salarizarea funcționarilor publici.
Conform dispozițiilor cuprinse în Legea 188/1999 (articolele 8,9, 10) funcțiile publice se împart în3 claseîn funcție de nivelul de studii necesar pentru ocuparea funcției publice, funcționarii publici sunt:debutanțisaudefinitivi, iar funcțiile publice sunt: de conducere, de execuție și pentru înalți funcționari publici. Funcțiile publice de execuție sunt structurate pegrade profesionale, respectiv: debutant, asistent, principal și superior. Prin urmare, fiecare funcție publică are 3 clase, fiecare clasă are 4 grade profesionale și fiecare grad profesional are trei trepte de salarizare. Anexele la actele normative privind salariul funcționarilor publici prevăd câte un salariu de bază pentru fiecare funcție publică, salariu diferit în funcție de clasă, grad profesional și treaptă.
Conform dispozițiilor articolului 55 din Legea 188/1999, funcționarul public poate promova în funcția publică prin promovarea într-o altă clasă și alt grad profesional și poate avansa în treptele de salarizare. Promovarea în clasă, în grad profesional și avansarea în treptele de salarizare nu sunt condiționate de existența unui post vacant, deoarece dispozițiile articolului 56 alineat 2 prevăd că promovarea se face printransformarea postuluiocupat de funcționarul public ca urmare a promovării concursului sau examenului.
De asemenea dispozițiile articolului 12 din OUG 92/2004 prevăd că promovarea persoanelor încadrate în funcția de debutant se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, promovarea persoanelor care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate, iar funcționarii publici care absolvesc o formă de învățământ superior de lungă sau scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestorao creșterede până la 15 % a salariului de bază avut anterior.
Din aceste dispoziții legale, instanța constată că funcția publică pe care o ocupă funcționarul public, reprezintăpostulîn accepțiunea Legii 188/1999, iar suplimentul postului este diferența dintre salariile de bază prevăzute pentrufiecare funcție publică în parte, în raport declasa și gradul profesional aferent, deoarece, prin promovarea în clasă și în gradul profesional imediat superior crește salariul de bază, aspect care rezultă din anexe, ceea ce echivalează cu acordarea unui supliment potrivit noului post ocupat de către funcționarul public prin transformarea vechiului post ocupat ca urmare a promovării.
Prin urmare instanța constată că prin admiterea acțiunii formulate de către reclamant, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală. Pentru considerentele arătate în baza dispozițiilor articolului 304 punct 9 cod procedură civilă și ale articolului 312 alineat1 cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâtă, modificată în parte sentința, respinsă acțiunea formulată de către reclamanți.
Asupra cererii de intervenție, instanța constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S,cu sediul în S M,- împotriva Sentinței civile nr. 170/CA/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL - în reprezentarea membrilor de sindicat - funcționari publici din cadrul S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, jud. S M, sentință pe care o modifică în totalitate.
Respinge acțiunea formulată dereclamantulSINDICATULîn contradictoriu cupârâtaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de intervenientul Consiliul Județean S
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 01.02.2010
Jud. fond:
Dact. I; 02.02.2010; 5 ex.
- trei exemplare comunicate cu:
-recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI S,cu sediul în S M,-, jud. S
-intimatul reclamantSINDICATUL,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, jud. S
-intimatul intervenient CONSILIUL JUDEȚEAN S, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, jud. S
- 3 comunicări emise la ___. 02.2010; predate la expediție la ___.02.2010.
Președinte:Filimon Marcela OlimpiaJudecători:Filimon Marcela Olimpia, Marinescu Simona, Sotoc
