Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 383/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.383/R/
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de către pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 385 din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 iunie 2008, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 10 iunie 2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată de reclamantul s- solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime de vacanta aferente anilor 2000-2005.
În fapt a arătat că in baza Ordinului MAI 132/09.02.2004 si OUG 38/2004 polițiștilor li se acorda anual de prima de concediu egala cu salariul de baza avut in luna anterioara plecării in concediu, drepturi de care nu a beneficiat pe perioada solicitata.
A mai arătat faptul ca pana in data de 30.06.2005 a desfășurat activitatea in cadrul IPJ G, data la care a fost trecut in rezerva, calitatea de funcționar public dobândind-o la data de 24.08.2002.
In drept a invocat prevederile 132/2004 si art.6 si 37 din OUG 38/2003.
Pârâta IPJ Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive si a capacitații de folosința a paratei pentru anii 2000-24.08.2002 motivat de faptul ca parata IPJ a dobândit personalitate juridica in anul 2002 prin Legea nr. 218/2002 care la art. 12 al.2 prevede: " in județe se organizează si funcționează ca unități cu personalitate juridica, inspectorate de politie, conduse de un inspector sef, ajutat de adjuncți". Totodată a mai arătat faptul ca reclamantul a dobândit calitatea de funcționar public începând cu data de 24.08.2002, moment din care ii sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Instanța a pus in discuția parților excepțiile invocate prin întâmpinare.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
de excepțiile invocate de parata, instanța le-a admis pentru perioada 2000-24.08.2002 motivat de faptul ca parata IPJ a dobândit personalitate juridica in anul 2002 prin Legea nr. 218/2002 care la art. 12 al.2 prevede: " in județe se organizează si funcționează ca unități cu personalitate juridica, inspectorate de politie, conduse de un inspector sef, ajutat de adjuncți ". Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea pentru perioada 2000-24.08.2002 ca introdusa împotriva unei persoane fără capacitate de folosința.
Potrivit art.37 alin 2 din OG 38/2003 "la plecarea in concediul de odihna polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu."
Ulterior prin art.7 alin 3 din 519/2003, art.8 alin 7 din 511/2004 si art.5 alin 5 din 379/2005 s-a dispus succesiv suspendarea aplicării prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna pentru anii 2004, 2005 si 2006.
Potrivit art.56 si 64 din 24/2000 după intrarea in vigoare a unui act normativ suspendarea acestuia este posibila doar printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior,iar la expirarea perioadei de suspendare actul normativ reintra in vigoare ori in speța aceste dispoziții nu au fost respectate, dreptul fiind suspendat prin acte normative inferioare celui prin care a fost stabilit.
In alta ordine Curtea Constituționala a apreciat just ca aceste suspendări succesive sunt in esența neconstituționale nefiind in concordanta cu art.53 din Constituție care limitează legislativul cu privire la restrângerea unor drepturi doar in anumite cazuri - apărarea sănătății, securității naționale a ordinii si moralei publice a drepturilor și libertăților ori în situații de dezastru sau calamitați - situații ce nu-si găsesc aplicabilitatea in speța dar care exced competentei Curții deoarece actele normative respective au fost abrogate si nu mai pot fi declarate neconstituționale. (.56/2005)
Ca atare controlul asupra acestor norme cade sub incidenta instanțelor in raport de obiectul dedus judecații, respectiv neacordarea drepturilor salariale - ( 823/9.03.2006 a ICCJ - care apreciază ca normele menționate anterior au fost elaborate si aplicate cu încălcarea legii fundamentale precum si a normelor speciale).
Așadar in speța reclamantul este îndrituit a solicita si primi drepturile salariale solicitate conform art.161 alin 4 si art.269 din Codul muncii, dispoziții care consfințesc obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale in situația in care nu i-a achitat drepturile salariale.
de aceste considerente instanța a admis in parte acțiunea formulata de reclamant si a obligat parata Inspectoratul de Politie al Județului G către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanta pentru perioada 24.08.2002 - 30.05.2005 actualizata in funcție de rata inflației la data plații efective.
Împotriva sentinței nr. 385/2008 a Tribunalului Galați în termen legal a declarat recurs G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, prin acțiune reclamantul solicitând plata primei de vacanță pentru perioada 2000-2003.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Deși s-a invocat prin întâmpinare că dreptul reclamanților a luat naștere prin OG 38/2003 în vigoare la 01.01.2004 instanța fără a motiva soluția adoptată a admis acțiunea pentru anii 2002-2003.
În mod eronat instanța a apreciat că începând cu data de 24.08.2002 reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, deoarece de la această dată reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la un capăt de cerere și anume acela prin care reclamantul a solicitat constatarea dreptului lui la prima de concediu pentru anii 2000-2003.
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, dreptul la prima de concediu a fost instituit polițiștilor abia din anul 2004, prin OG 38/2003, anterior neexistând dispoziție legală care să,acorde un astfel de drept bănesc polițiștilor, deoarece acestora le-au fost aplicabile dispozițiile legilor nr.80/1995 și 138/1999, care nu acordau un astfel de drept.
În acest sens recurenta invocă Decizia nr.12/2007, a ÎCCJ precum și OG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.3041pr.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea greșită a legii, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata primei de concediu pe anii 2000, 2001,2002,2003 și obligarea pârâtei la plata integrală a acestor drepturi neacordate până în prezent.
pârâtul la plata sumelor respective pentru perioada 24.08.2002-30.05.2005, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Având în vedere dispozițiile legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române pârâtul Gad obândit personalitate juridică abia în anul 2002. Până la apariția acestei legi, pârâtul nu putea fi obligat în raportul juridic dedus judecății neavând calitate procesuală pasivă.
Acțiunea reclamantului este nefondată și prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Pentru perioada 2000-2003 s-au aplicat prevederile legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, iar de la data de1.01.2004 se aplică prevederile OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Anterior OG 38/2003 care acordă polițiștilor dreptul la prima de vacanță nu existat o altă dispoziție legală care să le confere acest drept.
Dispozițiile legii nr.188/1999 la care face referire reclamantul reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat, reglementare specială fiind însă legea nr.360/2002 care dispune în art. 78 că se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 numai în situația în care domeniile respective nu sunt reglementările de legislația specifică polițistului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 230/2002 art.78, până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în speță legea nr. 138/1999, care nu acordă polițiștilor dreptul la prima de concediu.
Față de cele expuse,în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 385 din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.385/2008 a Tribunalului Galați în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red./03.07.2008
Tehnored//2ex./04.07.2008
Fond - -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru
