Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3846/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3846
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
xxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Din " " S pentru membrii de sindicat:, G, -, G, G, a, -, Tătăranu, C, și, împotriva sentinței numărul 217 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Centrul de și a Pregătirii de Poliție " ".
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimații pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Centrul de și a Pregătirii de Poliție " " lipsind recurentul reclamant Sindicatul Național Al Polițiștilor Și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Din " " S pentru membrii de sindicat:, G, -, G, G, a, -, Tătăranu, C, și și intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției Române.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost scutit de plata taxei de timbru.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 217 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și respinsă acțiunea față de acest pârât.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL DIN " " S, în calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici, membri de sindicat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a fost admisă având în vedere că această instituție, în calitate de reprezentant al Statului Român, nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, nu este ordonator de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori de credite, în speță ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, potrivit OUG nr. 10/2007, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neachitării majorărilor salariale menționate, plata dobânzilor legale calculate potrivit OUG 9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, indexarea sumelor cu coeficientul de inflație începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății, precum și obligarea pârâților la înscrierea mențiunilor în cărțile de muncă ale reclamanților.
Reclamanții au invocat ca temei de drept dispozițiile OG 10/2007, OG 16/2007, Legea 232/2007, acte normative care reglementează drepturile unor categorii de funcționari publici, alții decât polițiștii, cu motivarea că, prin refuzul de a se recunoaște aceste drepturi și polițiștilor, au fost încălcate prevederile art. 1 - 6 din OG 137/2000 referitor la prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare și care statuează și promovează principiul egalității între cetățeni, care, în cazul de față se poate realiza numai prin excluderea discriminării și garantarea exercitării drepturilor economice, în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, consacrată și prin Protocolul nr. 12 din Convenție, precum și în art. 154 alin.3 din codul muncii.
S-a reținut că funcționarii publici cu statut special - polițiștii sunt numiți în baza Legii 360/2002 și salarizați în baza OG 38/2003, acestora acordându-li-se creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de ierarhizare a funcțiilor conform Legii 491/2006 pentru aprobarea OG 57/2006 de modificare a OG 38/2003, asigurându-se o creștere în medie 20% a salariilor, care să realizeze astfel un raport între salariul nominal și cel real, așa cum s-a procedat și în cazul celorlalte categorii de personal bugetar.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate, constatându-se că prevederile art. 1, art.2 al. 3 și art. 27 al. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Criteriul de discriminare invocat de reclamanți în sensul că aceasta este rezultatul prevederilor din OG 6/2007, OG 10/2007, OG 16/2007 prin care s-au prevăzut creșteri salariale pentru anumite categorii de salariați bugetari, din care reclamanții nu fac parte, s-a apreciat ca nefiind relevant, deoarece reclamanții nu se află într-o situație similară cu categoria funcționarilor publici care au beneficiat de aceste majorări salariale.
Având în vedere decizia menționată prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, s-a constatat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor Și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Din " " S pentru membrii de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că hotârârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,
A susținut că de la data intrării în vigoare a Legii 188/99, polițiștii fac parte din structuri militare și ca atare nu aveau cum să fie enumerați în cadrul legii funcționarilor publici însă prin legea 360/02 au devenit funcționari publici cu statut special - subcategorie a funcționarilor publici.
Au mai arătata că instanța de fond nu a apreciat corect circumstanțele acțiunii referitoare la excluderea din categoriile de funcționari publici a polițiștilor pe considerentul că aceștia au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor în conformitate cu 491/06 privind aprobarea OG 57/2006 privind modificarea OG 38/06 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, respingând acțiunea.
Astfel, se consideră că interpretarea instanței de fond conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost aplicată funcționarilor publici, contravine textelor de lege specială menționate.
A mai criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul reținerii eronate de către aceasta a solicitării extinderii sferei de aplicare altor dispoziții legale și categoriei din care fac parte reclamanții întrucât există dispoziție chiar în actul normativ ce reglementează salarizarea polițiștilor, potrivit căreia indexarea salariilor se face în baza dispozițiilor legale privind personalul din sectorul bugetar.
Recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul Centrul de și a Pregătirii de Poliție " ".
Prin acțiunea introdusă, reclamanții au solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin.3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr. 997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art. 1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art. 14 din Convenție, cât și a art. 1 din Protocolul nr. 12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Ori, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de salariați care funcționează la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Din " " S pentru Membrii De Sindicat:, G, -, G, G, a, -, Tătăranu, C, și, împotriva sentinței numărul 217 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red -
SI 2 ex./22.10.2009
Jud fond O
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
