Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3852/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3852
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul SINDICATUL "FINANȚE G" în numele și pentru membrii de sindicat și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr. 1168 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul SINDICATUL "FINANȚE G" prin reprezentant, lipsind recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta pârâtă Mad epus, prin serviciul registratură, o cerere de suspendare a judecății în conformitate cu prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă până la soluționarea recursului în interesul legii având ca obiect drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 republicată și art. 1 alin. 1 din nr.OG 6/2007, la cerere fiind anexată adresa nr. 2423/1362III-7/2009 a Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară civilă.
S-a arătat că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod pr. Civilă prin cererea de recurs și a depus întâmpinare.
Curtea respinge cererea de suspendare formulată de recurenta pârâtă M, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.244 alin.1 pct.1 Cod pr. Civilă după care, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului reclamant SINDICATUL "FINANȚE G" a solicitat admiterea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă.
Cu privire la recursul pârâților a solicitat respingerea.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1168 din 06 aprilie 2009, Tribunalul Gorja admis excepția prescripției dreptului la acțiune fiind respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților: LJ. G, G, G, G, LJ., A, A, TA, F, MJ., -., TA, C, privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.04.2004 - 26.11.2005,;,;, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 05.01.2004 - 26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 06.01.2004 - 26.11.2005, - pentru perioada 07.01.2004 - 26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 16.01.2004 - 26.11.2005,;,; - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 26.11.2005, - - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 10.09.2004 - 26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 19.10.2005 - 26.11.2005, - pentru perioada 10.09.2004-26.1.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 19.10.2005.26.11.2005, - pentru perioada 16.05.2005 - 26.11.2005, A - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 -26.11.2005; - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 05.01.2004- 26.11.2005, -, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 -26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 13.04.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 24.10.2005,;,; - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 -26.11.2005, - pentru perioada 24.05.2005 - 26.11.2005, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 26.11.2005 G - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 10.05.2004 - 26.11.2005,; G,;, - privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 01.01.2004 - 26.11.2005
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: LJ. G, G, G, G, LJ., A, A, TA, F, MJ., -., TA, C, ,;, -, A, G;;;, -, G, G,
Au fost obligați pârâții să acorde reclamanților suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază după cum urmează: LJ. G, G, G, G, LJ., A, A, TA, F, MJ., -., TA, C, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 17.06.2008 - 27.11.2008,;, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, ,;, pentru perioada 01.11.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 29.10.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 15.10.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 15.08.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 01.09.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 29.08.2007 - 27.11.2008,; - pentru perioada 01.02.2008 - 27.11.2008,; - pentru perioadele 27.11.2005 - 07.05.2008 și 08.06.2008 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 31.07.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 05.05.2008; - - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 25.08.2008 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioada 31.01.2008 - 27.11.2008, A - pentru perioada 27.11.2005 - 31.07.2008, G - pentru perioada 11.02.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 -25.06.2006 și 01.03.2008 - 27.11.2008, - pentru perioada 01.11.2006 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 17.09.2006 și 01.04.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 10.10.2007 și 01.10.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 12.11.2006 și 09.07.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 26.11.2006 și 18.06.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 23.06.2005 și 14.05.2007 - 27.11.2008; - - pentru perioadele 27.11.2005 - 11.04.2006 și 01.02.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 27.11.2008; - pentru perioadele 27.11.2005 - 04.12.2005 și 01.06.2006 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 12.06.2006 și 01.09.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 08.09.2006 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 08.04.2007 și 01.11.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 25.01.2006 și 26.11.2007 -27.11.2008; - pentru perioada 01.01.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 02.05.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 31.01.2006 și 01.09.2007 - 27.11.2008, - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 19.11.2006 și 01.10.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 01.04.2008 și 15.07.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 31.05.2006 și 19.04.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005 - 08.01.2007 și 01.02.2007 - 27.11.2008, G - pentru perioada 27.11.2005 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 10.03.2006 și 01.11.2007 - 27.11.2008, G - pentru perioadele 27.11.2005- 01.05.2008 și 03.06.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 31.05.2006 și 29.01.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 11.03.2007 și 01.10.2008 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 31.08.2006 și 26.03.2007 - 27.11.2008, - pentru perioadele 27.11.2005- 16.07.2006 și 01.03.2007 - 27.11.2008.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești pentru viitor.
În motivarea sentinței s-a reținut că drepturile solicitate de reclamanți prin cererea introductivă au fost inițial reglementate prin Legea nr. 188/1999 în art. 29 al.1 lit. c și d, începând cu data de 1 ianuarie 2007 în temeiul art. I pct. 30 și art. XIII din Legea nr. 251/2006. art. 29 lit. d devenind "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În forma actuală, republicată a Legii nr. 188/1999, art. 29 devenit art. 31, pentru activitatea desfășurată salariații publici având dreptul la un salariu care se compune din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără ca cele din lit. c și d să fie cuantificate.
Conform art. 44 din OUG 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188 R, cu modificările ulterioare a fost suspendată și în baza art. 48 din OG 2/2006, începând cu 23 ianuarie 2006, s-a suspendat aplicarea acelorași dispoziții până la 31 dec. 2006.
Având în vedere prevederile textului enunțat - art. 29 al. 1 lit. c și d (în prezent art. 31) din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici au dreptul să primească prin efectul legii suplimentul postului și cel al gradului, chiar dacă prin ordonanțe de urgențe acordarea dreptului a fost suspendată temporar. Dreptul subzistă deci și după încetarea suspendării, devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării rezultă și din principul general constituțional prevăzut în art. 1 al. 5 din Constituție conform căruia în România respectarea Constituției, a supremației legilor este obligatorie întrucât în ipoteza contrarie drepturile bănești ar rămâne o simplă ficțiune și aceasta ar echivala înlăturării lor, ori în speță drepturile fac parte din categoria celor reglementate în privința muncii și protecției sociale, conform art. 41 din Constituție, ele fiind suspendate și nu înlăturate.
Pe de altă parte, drepturile prev. în art. 29 din Legea nr. 188/1999 trebuie să fie acordate reclamanților întrucât legea produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial și până la abrogare, printr-un act normativ cu putere identică.
Conform art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată reintră de drept în vigoare.
S-a reținut că prin OG 6 din 24 ianuarie 2007 s-au reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al Legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare făcând parte din noțiunea de sporuri (art. 31 al.1 din Legea nr. 188/1999 )
Dispozițiile acestui act normativ (OG 6/2007) nu au abrogat Legea nr. 188/1999, făcându-se mențiune în cuprinsul art. 48 că ordonanța se completează cu Legea nr. 188/1999.
Cu motivarea expusă, tribunalul a concluzionat că drepturile solicitate de reclamanți sunt componente ale salariului de bază al funcționarului public și refuzul plății acestora încalcă disp. art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, suspendarea succesivă a plății lor privându-i pe funcționarii publici de drepturile licite și legitime dobândite prin efectul legii.
Referitor la perioada cuprinsă în tabel de reclamanți, instanța reține că dreptul la acțiune este prescris potrivit disp. art. 1 coroborat cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un caracter patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost solicitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani calculat la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum reclamanta în numele și pentru membrii de sindicat a investit instanța cu soluționarea cererii la data de 27.11.2008, instanța a apreciat că în cauză a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești solicitate de reclamanți
În ceea ce privește capătul de cerere de acordare acestor drepturi pentru viitor, instanța a apreciat că drepturile solicitate de reclamantă în numele și pentru membrii de sindicat nu au un caracter cert, evoluția raporturilor de muncă dintre părți neputând să fie stabilită de către instanța de judecată.
În concret, s-a reținut că pentru această categorie de personal, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și art.1 din Protocolul Adițional, a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% pentru fiecare supliment din salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul SINDICATUL "FINANȚE G" în numele și pentru membrii de sindicat și pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamant ul a arătat în motivele de recurs formulate, că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât deși prin acțiunea introductivă au solicitat plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % pentru fiecare din salariul de bază, în sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, în mod greșit Tribunalul Gorj nu s-a pronunțat asupra cererii.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul obligării pârâților la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază, precum și a suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, 27.05.2005 și până la data plății efective.
În recursul promovat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M prin Ministerul Finanțelor Publice s-a arătat că sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, prima instanță pronunțând o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut, în ceea ce privește cuantificarea suplimentelor solicitate de reclamantă, că nu este posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale, iar actul normativ care să prevadă un sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici nu este în vigoare la această dată, astfel că solicitarea reclamantei ca instanțele judecătorești să reglementeze o omisiune legislativă ar echivala cu transformarea puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce contravine dispozițiilor art.61 din Constituție.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursul formulat, modificarea sentinței pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursul formulat de pârâți, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 rep. prin Statutul funcționarilor publici, OUG 92/2004, OG 2/2006 și OG 6/2007 modificată prin OG 9/2008.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința ultimelor două componente, prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG 6/2007 act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În acest context legal, se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din 188/1999 rep. la calculul salariului cuvenit funcționarilor publici.
Astfel, se apreciază că Statutul funcționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul a acestuia.
Faptul că, alin. 3 al art. 31 din 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, determină instanța să aprecieze că, în concret, modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut.
Mai mult decât atât, Statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat de reclamant în petitul cererii fiind fără susținere legală.
Aceste aspecte conduc la concluzia că Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin. 1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
În atare situație, reclamantul este în imposibilitate de a realiza, pentru membrii săi, prin intermediul instanței, o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul său final - punerea în executare, și pe de altă parte o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituia României, conform căruia deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora.
În acest sens, prin Decizia nr. 820/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului privind faptul că drepturile solicitate constituie "un bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanță nu poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat" (decizia din 18 octombrie 2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de reclamant nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul l la CEDO.
În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 (soluția de principiu pentru unificarea practicii adoptată la data de 6 aprilie 2009).
Astfel, deși jurisprudența Curții de Apel Craiova în această materie a fost contrară soluției adoptate în prezenta cauză, necesitatea schimbării acesteia s-a impus atât prin prisma dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 304/2004 cât și a jurisprudenței CEDO, care în Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în cauza Beian împotriva României a statuat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței".
În raport de aspectele analizate, se apreciază că reclamantul nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 305 alin.1, va respinge recursul reclamantului, va admite recursul formulat de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL "FINANȚE G" în numele și pentru membrii de sindicat împotriva sentinței nr. 1168 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva aceleiași sentințe și modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Tehnored SI 2 ex./19.10.2009
Jud fond A
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
