Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 386/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 386/CA/2008
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele și R împotriva sentinței civile nr.264/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatarul ales al reclamantelor-recurente, avocat, reprezentantul pârâtei-intimate consilier juridic, lipsă fiind reclamantele-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru, conform dispozițiilor art.15 din Legea 146/1997.
Din partea pârâtei-intimate s-a depus întâmpinare, solicitând judecarea în lipsă.
Reprezentanta reclamantelor-recurente depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare, mandatarei reclamantelor.
Reprezentanta reclamantelor învederează instanței că nu dorește termen pentru studierea întâmpinării, nemaiavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantelor pe excepție solicită respingerea excepției invocată de pârâtă. În materia contenciosului administrativ, Legea 554/2004 reprezintă legea generală; în speță fiind aplicabile dispozițiile Legii 188/1999, care este legea specială și se aplică cu prioritate cu derogarea de la legea generală.
Pe fond solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că reclamanții au calitatea de funcționari publici și potrivit art.31 din Legea 188/1991 aceștia pentru activitatea desfășurată, pe lângă salariu au dreptul la prime și alte drepturi salariale. Având în vedere că instituția pârâtă dispune de un buget propriu, alcătuit la propunerea sa și aprobat de și de Ministerul Muncii, consideră că din rea voință aceasta refuză acordarea drepturilor sporului de confidențialitate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită în principal admiterea excepției invocate,iar în subsidiar solicită respingerea recursului, pentru motivele expuse prin întâmpinare, menținerea sentinței atacate. În ce privește faptul că pârâta are buget propriu, trebuie avut în vedere că bugetul este aprobat de ordonatorul principal de credite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea formulată de reclamantele și R și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- din 25 VII 2007 s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea instituției pârâte la plata pentru perioada 2004-2007 sporului de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, sporul de stabilitate și fidelitate ( diferențiat în funcție de vechimea în specialitate) și sporul de suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 10% din salariul de bază.
În fapt reclamantele arată că sunt funcționari publici și au dreptul conform Legii 188/1999 la sporurile pe care le solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea lor.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea pensiilor, Codul muncii și Codul civil.
Prin Sentința nr. 264/CA/2007 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în cauză nu este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă întrucât 188/1999 derogă de la dispozițiilor dreptului comun și în consecință nu este necesară o astfel de procedură.
Pe fond instanța a reținut că sporurile pretinse de reclamante nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru casele județene de pensii pentru perioada în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele și R solicitând a se dispune modificarea sentinței atacate, împărtășirea opiniei separate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului reclamantele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii, deoarece potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Casa Județeană de Pensii dispune de buget propriu sumele necesare acordării sporului de confidențialitate puteau fi cuprinse în acesta, având în vedere obligația de confidențialitate ce incumbă reclamanților privind baza de date a asiguraților din sistemul public de pensii. Sporul putea fi acordat în temeiul art.117 din Legea 188/1999 și art.8 din Codul muncii.
În ce privește sporul de stabilitate și fidelitate acestea trebuiau acordate având în vedere că reclamantele, ca funcționari publici, au obligația de stabilitate și fidelitate conform art.3 lit.f și art. 43-45 din Legea 188/1999.
Sporul de suprasolicitate neuropsihică se cuvine reclamanților având în vedere condițiile speciale de muncă.
În drept s-au invocat prevederile Constituției României, Legea 188/1999 și Legea 19/2000, art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă atât pe fond cât și pe excepție.
Recursul reclamantelor este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Procedura prealabilă nu este necesar a fi îndeplinită în acest caz, potrivit art. 76 din 188/1999, deoarece reclamantele nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale, ci solicită acordarea de către angajator a unor sporuri. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.441/2007, astfel că soluționarea excepției de prima instanță este legala.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate, stabilite și suprasolicitare neuropsihică Curtea constată următoarele:
Reclamantele solicită sporurile respective pe perioada 2004-2007, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 205, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 precum și dispozițiile OG 6/ 2007 care are în vedere drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2007. Potrivit art.33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr.92/2004 la rândul lui preluat integral în art.15 din OG 2/ 2006 precum și de art. 15 din OG 6/2007 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamantele nu sunt enumerate în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În legătură cu sporul de stabilitate instanța în mod corect nu a acordat acest spor în temeiul art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile după care se desfășoară activitatea funcționarilor publici. Curtea apreciază că nici acest spor nu este prevăzut expres în favoarea reclamanților și nu s-ar putea face asocierea cu funcționarii publici din domeniul statisticii, care beneficiază de acest spor în temeiul Legii 433/2004.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamantele invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art.31 alin.2 coroborat cu art.3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin.2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art.3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nici o relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art.8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Cum în cauză nu există motivele de casare sau modificare a hotărârii invocate de reclamanți potrivit art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și R împotriva sentinței civile nr.264/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./ex.2/08 04 2008
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
