Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.386/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții și, cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 442 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.09.2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 5.10.2009; 12.10.2009; 19.10.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.442/23.04.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată cererea reclamantelor - și formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța.
A reținut judecătorul fondului că a fost investit cu cererea reclamantelor înregistrată la data de 19.03.2009 prin care au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, precum și obligarea pârâților la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 până la data efectivă a plății.
Cele două sporuri salariale au fost solicitate de reclamanta - de la data de 01.11.2005 până la data de 01.01.2007 și de la data de 09.12.2008 până la dispariția situației care o prejudiciază de aceste drepturi, iar reclamanta a indicat perioada 01.11.2005-15.05.2007.
În fap, au precizat reclamantele că au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Constanța, iar drepturile solicitate sunt prevăzute de art. 31, lit. c și d din Legea nr. 188/1999, anterior fiind sistate prin OUG nr.92/2004 până la data de 31.12.2006.
Norma legală de suspendare contravine dispozițiilor art. 41, 53, art.15 alin.2 și 16 alin.1 din Constituția României.
În drept s-au invocat art.31 alin.1 litera c și d, art. 100 din legea nr.188/1999, art. 38, 39 din Legea 53/2003.
În cauză s-a făcut dovada că reclamanții au avut calitatea de funcționari publici și că pârâta nu le-a acordat aceste drepturi.
La 23.04.2009 în dosarul - s-a admis excepția de litispendenței iar conform art. 163 cod proc. civilă s-a dispus atașarea dosarului la prezenta cauză.
Procedând la judecarea cauzei s-a reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Constanța.
Prin prezenta acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea suplimentului de post în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% începând din 01.01.2004 - până în prezent precum și pe viitor.
Art. 29 devenit art. 31 litera c și d din Legea nr. 188/1999 reglementează că funcționarii publici au dreptul la un salariu corespunzător și din suplimentul postului și suplimentul gradului.
În perioada 2004 - 2006 aceste prevederi au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și prin OG nr.2/2006.
Legea 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 a arătat că legea intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficiului cu excepția disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 care intră în vigoare la 01.01.2007.
În aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, text introdus Legii nr. 161/2003 Agenția Națională a Finanțelor Publice a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Acest proiect nu a fost promovat astfel că nu există bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a gradului.
Pentru a fi posibilă calcularea era necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin.1 litera c și d din legea nr.188/1999, atribut ce revine legiuitorului sau Guvernului.
În această acțiune, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii reprezentând o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 prin care s-a arătat că instanțele nu au nici o competență de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege dar care în prezent nu este posibil de executare efectivă.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei sale, întrucât, în accepțiunea lor, este de principiu ca o normă legală, odată instituită, să-și producă efectele, fiind contrară oricăror reguli de drept existența unor legi doar cu caracter formal.
Din această perspectivă, au apreciat recurentele că cele două suplimente salariale reprezintă un "bun" în înțelesul art.1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, iar ceea ce au solicitat instanței de judecată nu a fost constituirea unui drept salarial, ci obligarea pârâților la aplicarea legii.
Au mai susținut recurentele reclamante că judecătorul cauzei nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede sau e neîndestulătoare, în acest sens fiind invocate și considerentele deciziei nr. XII din 5. 02. 2007 ÎCCJ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 proc. civ.
Examinând recursul prin prisma prevederilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente: Recurentele reclamante - și au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Constanța, respectiv Curții de APEL CONSTANȚA.
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și actualizarea acestor sporuri cu indicele de inflație și cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamante ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, ce va fi confirmată prin respingerea recursului declarat de reclamantele - și ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții și, cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 442 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20 octombrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/12.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
