Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 390/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 390
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PENITENCIARUL DR. TR. S și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței numărul 4833 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic -, pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR TR S și intimatul reclamant personal, lipsind recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimatul pârât ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, intimații reclamanți - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic -, pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR TR S solicită admiterea recursurilor.
Intimatul reclamant solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul d e Maximă Siguranță DTS, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2005.
Prin sentința nr.4833 de la 08.11.2007, Tribunalul Mehedinți a respins excepțiile de necompetență materială a instanței, lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cea a nulității cererii de chemare în judecată pentru netimbrare și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
S-a admis acțiunea reclamanților și au fost obligați la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004 - 2005, actualizate la data plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor. S-a respins cererea de chemare în garanție a
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției.
A fost obligat Ministerul Justiției să aloce Administrației Naționale a Penitenciarelor sumele necesare plăților reprezentând primele de concediu aferente anilor 2004-2005, actualizate cu indicii de inflație până la data plății efective.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că reclamanții au avut raporturi de serviciu cu pârâtul Penitenciarul Drobeta Tr.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta ANP, prima instanță a respins această excepție, având în vedere că, potrivit HG 1849/2004, pârâta are calitatea de ordonator secundar de credite și, în conformitate cu disp. OG nr. 22/2002, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, respectiv virarea de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plăților stabilite prin titluri executorii.
Tribunalul a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâți prin întâmpinare, întrucât acțiunea reclamanților se întemeiază pe dispoz. Legii nr. 293/2004 ale cărei prevederi se completează cu dispoz. Legii 188/1999 și implicit cu prevederile Codului Muncii.
A motivat că niciunul dintre aceste acte normative nu reglementează obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile anterioară introducerii acțiunii având ca obiect plata unor drepturi salariale.
Pentru aceleași considerente, instanța de fond a respins excepția nulității acțiunii ca netimbrată, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 146/1997.
În ce privește excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, tribunalul a dispus respingerea acesteia, deoarece potrivit art. 911din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altei instanțe.
Având în vedere că dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu cele ale Codului Muncii, conform art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, cererea de chemare în judecată se adresează instanței de contencios administrativ în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința sau, după caz, sediul.
Urmare a relațiilor solicitate de instanță, pârâtul Penitenciarul Drobeta Tr.S a precizat că reclamanții și-au efectuat concediile de odihnă aferente anilor 2004-2005, conform planificării(fila 32), și că, la data emiterii adresei aceștia nu mai au statut de funcționari publici, fiind pensionari ( 32).
S-a reținut că aplicarea disp. art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor a fost suspendată prin Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004,însă așa cum rezultă și din considerentele deciziei nr. XXIII/12 dec.2005 a - pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii (M:O:nr.233/2006), suspendarea exercițiului unui drept recunoscut și garantat nu echivalează cu însăși înlăturarea lui atât timp cât prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Cum dreptul la acordarea primei de concediu de odihnă pe anii 2004-2005 nu a fost înlăturat ci doar suspendat până la 31 decembrie 2004 și respectiv 31 decembrie 2005 și având în vedere că Legile nr. 507/2003 și nr. 511/2004 nu mai sunt în vigoare, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.
În ce privește cererea de chemare în garanție a, prima instanță a respins-o, întrucât potrivit disp. art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești restante, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție a formulată de Penitenciarul Dr.Tr.S și a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției formulată de
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Penitenciarul Drobeta Tr.S și MINISTERUL JUSTIȚIEI, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul pârât ANP - Penitenciarul Drobeta TS, a arătat că instanța de fond trebuia să manifeste un rol activ în administrarea probelor necesare stabilirii exacte a plății drepturilor pe care reclamanții le solicită pentru perioada 2004-2005, aceștia nefăcând dovada că sunt funcționari publici, că la plecarea în concediul de odihnă au solicitat prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, dacă au efectuat concediul de odihnă și dacă în prealabil s-au adresat Administrației Naționale a Penitenciarelor cât și Ministerului Justiției pentru valorificarea drepturilor pretinse.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin motivele de recurs, a susținut că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale a acestuia și a admis cererea de chemare în garanție a sa, arătând că, potrivit art. 2 alin. 4 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din P, Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și sediul în municipiul
Totodată, s-au invocat și disp. art. 1 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, potrivit cărora se organizează prin preluarea atribuțiilor, patrimoniului, personalului și a bugetului aprobat Direcției Generale a Penitenciarelor, iar finanțarea ANP și a unităților subordonate se asigură din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit legii, precum și dispoz. art.7 din același act normativ, conform cărora directorul general al ANP are calitatea de ordonator secundar de credite.
A susținut că nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate, atâta vreme cât între reclamanții-intimați și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic.
În drept, a invocat dispoz. art 304 pct.9 pr.civ.
Recursurile sunt nefondate.
În conformitate cu dispoz. art. 4 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste dispoziții legale, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Justiției, față de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și dispoz. art. 21 din Legea nr. 500/2001 privind finanțele publice.
Atât ordonatorul principal, cât și ordonatorii secundari aveau obligația să asigure efectuarea plăților prevăzute de actele normative în vigoare, respectiv să aplice dispozițiile OG22/2002 cu privire la prevederea în proiectele de buget a sumelor necesare.
În calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Justiției are obligația de a propune planul de repartizare a creditelor bugetare, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite. Din moment ce ANP este o instituție publică în subordinea Ministerului Justiției, iar directorul general al acesteia are calitatea de ordonator secundar de credite, chiar dacă Ministerul Justiției nu este cel care are obligația directă de a achita sumele solicitate de către intimații reclamanți, conceptarea și citarea sa în cauză se realizează pentru opozabilitate.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Dr.Tr.S, se reține că este, de asemenea, neîntemeiat, în condițiile în care din adresa nr. -/27.09.2007 emisă chiar de către recurent rezultă perioada în care intimații reclamanți au efectuat concediul de odihnă, iar la fond nu s-a contestat calitatea de funcționari publici a reclamanților, dovedită, de altfel, prin aceeași adresă.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți PENITENCIARUL DR TR S și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței numărul 4833 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
28.03.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Lupea, Doina Ungureanu
