Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 393/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 393
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele și cu domiciliul ales la Primăria com., jud. B, împotriva sentinței nr. 7/07.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele și personal lipsă fiind reprezentantul intimatei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentele, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat considerând cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta solicită admiterea recursului cum a fost formulat și pe cale de consecință admiterea acțiunii în sensul acordării indemnizației de dispozitiv.
Recurenta achiesează la concluziile colegei.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanții și, în calitate de funcționari publici, au solicitat ca pârâta Unitatea Administrativ Teritorială prin Primar să fie obligată la acordarea începând cu data de 01.01.2004 a indemnizației de dispozitiv reglementată de legea nr.138/1999 în cuantum de 25% din salariul de bază potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2008, actualizată cu indicii de inflație la data plății efective.
Tribunalul Brăila prin sentința nr. 7/07.01.2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales la Primăria comunei județul B în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, prin Primar, cu sediul în com. jud.B, reținând că aceștia nu pot beneficia de sporul de dispozitiv care se acordă numai personalului militar civil din instituțiile enumerate la art. 1 din. 138/1999 iar nu și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele și invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv. nr. 138/1999, și Ordinul nr. 496/2003, OUG nr. 63/2003.
Astfel se invocă faptul că solicitarea acordării indemnizației de dispozitiv a fost determinată de faptul că reclamantele sunt funcționari publici ce fac poarte din aparatul de specialitate al Primarului Comunei, jud. B și că beneficiază de acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază potrivit ordinului nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor.
Consiliile locale sau județene pot hotărî să acorde salariaților săi indemnizația de dispozitiv, în temeiul autonomiei locale prevăzute de art. 3 din. nr. 215/2001 iar în conformitate cu art. 104 alin. 1 lit. m din același act normativ asigurând și sursele necesare acordării acestei indemnizații.
Susțin reclamantele că în situația în care s-ar aprecia că nu au dreptul la acest spor de dispozitiv s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional și legal al egalității între cetățeni.
De fapt prin acordarea acestuia s-ar asigura egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleași autorități, fiind întemeiat pe prevederile nr. 496/2003 care se aplică în cadrul autorității publice locale.
Din același motiv se invocă, practica neunitară a instanțelor ce a fost amendată de CEDO în cauza Beian vs. România.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 7//07.01.2009 a Tribunalului Brăila și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond se constată că, potrivit Legii nr.138/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul nr.496/2003, acordarea indemnizației de dispozitiv la care se referă Legea nr.138/1999, s-a prevăzut a fi acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr.138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr.496/2003, nu poate adăuga la lege, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister.
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Se constată însă că, salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
În acest sens, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul () precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul, care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se aflu personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de Legea nr.138/1999.
Practica neunitară invocată de reclamante nu poate fi reținută, Deoarece hotărârile la care se face referire nu constituie izvor de drept pe de o parte, iar pe de altă parte nu se încadrează în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9.proc.civ.
Față de cele expuse, Curtea în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantele și cu domiciliul ales la Primăria com., jud. B, împotriva sentinței nr. 7/07.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./13.05.2009 /Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
