Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 394/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.394/ Dosar nr-
Ședința publică de la 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și CASA NATIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE împotriva Sentinței civile nr.158/CA/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 23.11.2007, reclamanții, A, G, G, I, ȘI, toți reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B au chemat in judecată pe pârâții Casa Județeană de Pensii B, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestor pârâți, in solidar, plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care reclamanții trebuiau să beneficieze in perioada 2001- 2006, in temeiul dispozițiilor Legii nr. 142/1998, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr.dosar -. În acest dosar, instanța în baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr.158/CA/29.02.2008, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și, in consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, A, G, G, I, ȘI, toți reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B, cu sediu in B, Str. -, -. 67 în contradictoriu cu acest pârât; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat din oficiu și de către pârâtul Casa Județeană de Pensii B și, in consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B privind plata tichetelor de masă pentru perioada 2001 - 23.11.2004, ca fiind prescrisă; a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanții, A, ȘI, G, I, toți reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B, in contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii cu sediu in B,- și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediu in B, Str. -, -. 8, Sect. 2 și,in consecință au fost obligați pârâții Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, in solidar, să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă, sume actualizate cu indicele inflației la data efectuării plății, astfel:pentru reclamanții, A, ȘI, începând cu data de 23.11.2004 până la data de 31.12.2006; pentru reclamanta începând cu data 01.11.2006 până la 31.12.2006; pentru reclamantul G începând cu data 06.04.2005 până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 16.11.2005 până la 31.12.2005 și începând cu data de 01.03.2006 și până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 10.08.2005 până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 15.02.2005 până la 31.12.2005; pentru reclamanta, începând cu data 15.02.2005 până la 31.12.2005; pentru reclamanta, începând cu data 23.02.2006 până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 23.11.2004 până la 10.10.2005; pentru reclamanta, începând cu data 15.02.2005 până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 23.11.2004 până la 16.03.2005; pentru reclamanta, începând cu data 20.03.2006 până la 31.12.2006; pentru reclamanta, începând cu data 08.02.2006 până la 31.12.2006; pentru reclamanta I, începând cu data 23.11.2004 până la 07.04.2006; au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor formulate de reclamanții, G, I; a fost respinsă acțiunea reclamanților, G și, toți reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B, în contradictoriu cu pârâții in contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale ca fiind prescrisă pentru perioada pentru perioada 2001 - 23.11.2004 și ca nefondată pentru perioada 23.11.2004 - 31.12.2006.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, față de dispozițiile art. 137 Cod Procedură Civilă, prima instanță a apreciat că, având in vedere modalitatea in care reclamanții au înțeles să cheme in judecată acest pârât, solicitarea acestora de a-l obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor in solidar cu ceilalți pârâți la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ( și nu la alocarea unor fonduri către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, necesare in ipoteza admiterii prezentei acțiuni) și faptul că între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de serviciu, reclamanții nefiind angajați în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamanți prin reprezentant in contradictoriu cu acest pârât.
Și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 23.11.2004 este fondată față de dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958, sens în care a admis excepția si a respins acțiunea reclamanților pentru această perioadă. Este neîntemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia dispozițiile din legile bugetului ar fi întrerupt cursul prescripției. În cauză nu este incident nici una din situațiile reglementate de art. 16 din Decretul 167/1958, referitoare la întreruperea cursului prescripției. Chiar și dacă s-ar fi acceptat ipoteza invocată de reclamanți potrivit căreia plata muncii, respectiv valoarea acesteia reprezintă un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceasta nu înseamnă că dreptul la acțiune cu privire la acest bun este imprescriptibil, ci, fiind vorba de un bun mobil, este supus dispozițiilor prevăzute de Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt sau au fost funcționari publici in cadrul CJP B, aspect care rezultă din adeverința nr. 2822/15.02.2008 eliberată de pârâta CJP B și care nu a fost contestat de pârâte.
În drept,instanța a apreciat că, în cadrul raportului de serviciu care a existat între reclamanți și pârâte pe perioada lucrată de către fiecare dintre aceștia in intervalul 23.11.2004 - 2006, având in vedere dispozițiile art. 1 din. 142/1998, potrivit cărora " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", reclamanții trebuiau să beneficieze de c/val. tichetelor de masă.
Pentru a beneficia efectiv de alocația respectivă era necesar ca pârâtele să prevadă în buget fondurile necesare, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile corespunzătoare, însă nu s-a procedat in acest mod.
Apărarea în sensul că, succesiv, pentru anii 2003 - 2006, prin legile bugetului, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât in bugetul de stat nu au fost prevăzute sume cu această destinație, nu poate fi reținută întrucât, in caz contrar, ar însemna că dreptul prevăzut de art. 1 din. 142/1998 și pentru personalul din sectorul bugetar ar fi doar un drept virtual, lipsit de conținut.
Pe fondul acestei cereri, prima instanță a considerat că, deși prin efectul legilor bugetului, nu au fost alocate fonduri pentru realizarea dreptului prevăzut de art. 1 din. 142/1998, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile bugetului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a prevăzut neacordarea tichetelor de masă în perioada 2004-2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Prima instanță, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile din legile bugetului pentru anii 2004-2006 nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la tichetele de masă, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Amânarea acordării sumelor necesare plății tichetelor de masă pentru perioada 2004-2006 nu poate echivala cu negarea sau abrogarea dreptului la aceste tichete, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost amânat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Amânarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006.
Din moment ce prin lege s-a stabilit posibilitatea acordării drepturilor respective, este inadmisibil ca printr-un alt act normativ acestea să fie blocate, deoarece, prin aceasta, textul de lege care prevede drepturile în discuție este lăsat fără conținut, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, neacordarea tichetelor de masă reclamanților, constituie o inechitate și o discriminare în raport cu alte categorii de salariați care au beneficiat efectiv de astfel de drepturi.
Nu poate fi primită apărarea pârâtelor care susțin că funcționarilor publici nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din. 142/1998, drepturile acestora fiind reglementate prin dispozițiile. 188/1999. Faptul că prin Legea 188/1999 nu a fost reluat, in mod expres, dreptul funcționarilor publici la tichete de masă nu echivalează cu inexistența acestui drept pentru această categorie profesională atâta vreme cât prin dispozițiile art. 1 al. 1 din Legea 142/1998 se prevede posibilitatea ca personalul din sectorul bugetar să primească o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. În raport de Legea 188/1999, Legea 142/1998 este o lege specială și aplicarea ei are prioritate.
Raportat considerentelor expuse, dar având in vedere și soluția de admitere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și prescripției dreptului material la acțiune, a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanții, A, ȘI, G, I, toți reprezentați prin Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B, in contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și au fost obligate pârâtele, in solidar, să plătească reclamanților arătați sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, aferente perioadei în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici in cadrul CJP B ( dar nu mai devreme de data de 23.11.2004), sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Au fost respinse, ca nefondate, restul pretențiilor formulate de reclamanții, G, I având in vedere data de la care aceștia au dobândit calitatea de funcționari publici.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea reclamanților, G și, ca fiind prescrisă pentru perioada 2001-23.11.2004, după cum s-a arătat in motivarea admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și ca fiind nefondată pentru perioada 23.11.2004-31.12.2006, întrucât in această perioadă acești reclamanți nu mai aveau calitatea de funcționari publici in cadrul CJP B, potrivit aceleiași adeverințe nr. 2822/15.02.2008.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursurilor declarate de pârâte și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și nelegală.
Prin recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B se aduc următoarele critici a sentinței atacate:
Sentința Tribunalului Brașov de acordare a contravalorii tichetelor de masă către funcționarii publici, pentru perioada 23.11.2004 - 31.12.2006 este nelegală, deoarece prin Legea nr.188/1999 nu se prevede expres acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă funcționarilor publici.
Prin dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat și că pârâta nu are alocate fondurile necesare acoperirii unor astfel de cheltuieli suplimentare.
Se invocă și prevederile art.14 alin.3 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice care prevăd că nu pot fi angajate cheltuieli suplimentare dacă nu sunt aprobate și prevederile în legea bugetului de stat.
De asemenea, potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002 ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor ierarhice inferioare.
Astfel, lipsa prevederilor bugetare și a creditelor bugetare alocate de către ordonatorul principal de credite (Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B), solicitarea reclamanților de plată a contravalorii tichetelor de masă este neîntemeiată.
Chiar dacă în Legea nr.142/1998 se prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă personalului din sectorul bugetar, Legea nr.188/1999 nu face referire la acest drept și în cazul funcționarilor publici ale căror drepturi sunt prevăzute de OG nr.6/24.01.2007. Acest act normativ reglementează drepturile funcționarilor publici și ale cărui dispoziții nu pot fi completate fără a exista o dispoziție expresă a legii.
Față de aceste argumente, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către Sindicatul Funcționarilor Publici și persoanelor Contractuale din cadrul Casei Județene de Pensii B în numele membrilor săi.
În concluzie recurenta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului, în fapt pentru motivele expuse mai sus și în drept potrivit prevederilor art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Legea nr.188/1999, Legea nr.142/1998 și Legea nr.500/2002.
II. Prin recursul declarat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B (fila 4) se aduc următoarele critici sentinței atacate:
În mod greșit a admis Tribunalul Brașov în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B la plată în solidar a contravalorii tichetelor de masă, actualizate cu indicele de inflație la data plății, deoarece, dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 prevăd că "pot primi o alocație de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator", dar acest lucru nu înseamnă pentru pârâte că este obligatoriu pentru instituțiile unde sunt funcționari publici, ci doar pentru cei cu contract individual de muncă, iar acordarea tichetelor este cu caracter facultativ și nu imperativ conform prevederilor legale.
Acordarea tichetelor de masă salariaților din alte unități sau instituții din sectorul bugetar, nu reprezintă o aplicare discriminatorie a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Din moment ce acordarea acestei alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă este lăsată de legiuitor la aprecierea angajatorului, verificarea existenței sau nu a discriminării se face prin raportare la angajații aceluiași angajator și nu la alte instituții angajatoare.
Întrucât reclamanții nu au probat împrejurarea ca pârâții Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B au acordat tichete de masă vreunui salariat al lor, refuzând însă reclamanților această alocație individuală, în speță nu se poate vorbi de existența discriminării invocată de reclamanți în sprijinul acțiunii lor.
De asemenea, chiar dacă Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B este ordonator principal de credite iar Casa Județeană de Pensii B ordonator secundar de credite, din moment ce în bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost prevăzute sume în scopul acordării tichetelor de masă, aceste tichete nu puteau fi acordate.
Se precizează că în perioada 2001 - 2006, reclamanții au fost angajații Casei Județene de Pensii B și consideră că cererea reclamanților a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Față de cele arătate, consideră că instituția a fost obligată greșit la plata contravalorii tichetelor de masă.
Ambele recursuri au fost legal timbrate conform chitanței la dosar fila 20 și 22.
Față de cele două recursuri declarate de Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, intimații reclamanți au formulat Întâmpinare (fila 24 - 26) solicitând respingerea celor două recursuri, ca nefondate.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare (fila 26 - 28) în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Economiei și finanțelor Publice prin care a solicitat menținerea sentinței atacate în ce o privește, admiterea excepției calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și finanțelor Publice, susținând că plata contravalorii tichetelor de masă este instituită de Legiuitor în sarcina angajatorului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, prin prisma criticilor de recurs formulată de cele 2 pârâte constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, se constată că persoanele care au promovat acțiunea au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de pensii B, dar această instituție face parte din structura CNPAS B, directorul CJP B este ordonator secundar de credite și el poate să facă cheltuieli numai în limita creditelor alocate de către CNPAS
Faptul că în legile bugetului de stat și în cele ale bugetului asigurărilor sociale s-a prevăzut că nu se pot acorda tichete de masă în instituțiile publice pentru că nu sunt prevăzute în buget sume cu această destinație nu echivalează cu desființarea acestui drept, deoarece Legea nr.142/1998 nu a fost abrogată. C mai elocvent exemplu îl constituie personalul medical, care deși lucrează în instituții publice, totuși beneficiază de tichete de masă.
Deși Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, totuși acest aspect nu înseamnă în mod automat că acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, angajatorul având obligația să întreprindă toate măsurile necesare pentru alocarea fondurilor necesare acordării tichetelor de masă.
Legea nr.142/1998 atunci când vorbește de atribuirea tichetelor de masă folosește o formulare supletivă și nu una imperativă, fapt ce a permis apariția acestei situații. Pârâtele pe tot parcursul procesului nu au prezentat nicio dovadă a demersurilor intreprinse pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți, astfel că nu pot fi exonerate de răspundere.
Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, în motivarea recursului, susține că de acest drept ar beneficia numai personalul contractual, nu și funcționarii publici. O astfel de motivare este evident că nu poate fi primită din cel puțin trei motive: Legea nr.142/1998 nu face nicio astfel de diferențiere; Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B își alege argumentele în funcție de calitatea reclamanților și nu pe baza dispozițiilor legale în vigoare. În dosarul nr- aflat pe rol la Curtea de APEL BRAȘOV în care reclamanții sunt salariați contractuali din cadrul CJP B, recurenta - pârâtă are cu totul altă poziție și solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii; în condițiile în care legea nu face nicio diferențiere, acordarea tichetelor de masă numai salariaților contractuali ar conduce la încălcarea flagrantă a dispozițiilor OG nr.137/2000 și a declarației Universale a drepturilor Omului referitoare la discriminare.
La soluționarea recursurilor se va avea în vedere și practica judiciară unitară în materie a Curții de APEL BRAȘOV și practica altor instanțe, respectiv, sentința civilă nr.415/2007 pronunțată de către Tribunalul Vrancea în dosarul nr- prin care CJP V și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B au fost obligate să plătească contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada mai 2004 - noiembrie 2004 actualizată cu indicele de inflație.
Față de aceste considerente instanța de recurs constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate de cele două recurente urmează a fi înlăturate ca fiind neîntemeiate și nelegale.
În esență, se constată că recursurile sunt nefondate motiv pentru care în baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă vor fi respinse, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva Sentinței civile nr.158/CA/29.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
- - - - - - -
semnează
Judecător
desemnat să-l înlocuiască pe
Vicepreședintele instanței
Grefier,
Red.MI 05.06.2008/dact.VP 12.06.2008/2 ex.
Judecători fond:;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
