Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 396/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.396
Ședința publică din 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții recurenți Consiliul Județean T și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.62/15.01.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.5642/- în contradictoriu cu reclamanții intimații, și și intervenienta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierile de ședință din 19.03.2008 și respectiv, 26.03.2008 ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.62/15.01.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN T, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de împotriva pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN T, a admis cererea de chemare în garanție formulată de CONSILIUL JUDEȚEAN T împotriva MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și a obligat pârâtul la alocarea, calcularea și plata către reclamanți și intervenientă a indemnizației de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de baza, actualizate la data plății cu indicele ratei de inflație, după cum urmează: pentru reclamantul, retroactiv, pe 3 ani de la data introducerii acțiunii, pentru reclamantul, retroactiv, pe 3 ani de la data introducerii acțiunii, pentru reclamanta, începând cu data de 14.09.2006, pentru reclamanta, retroactiv, începând cu data de 10.04.2007 și pentru intervenienta - pentru perioada 01.01.2003 - 01.12.2005, de asemenea chematul în garanție să asigure fondurile necesare efectuării plății.
S-a reținut de instanța de fond faptul că reclamanții au calitatea de angajați - funcționari publici si își desfășoară activitatea in cadrul Consiliului Județean
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementata prin Legea nr.138/1999 si vizează cadre militare - angajați pe baza de contract si salariații civili din cadrul Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție si, Serviciul de Telecomunicații Speciale si Ministerul Justiție.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut ca " indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arata ca " prin personalul civil in sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege ( nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din nr.138/1999, prevede ca indemnizația de dispozitiv lunara de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda si gradații, respectiv din salariul de baza se acorda cadrelor militare in activitate, militari angajați pe baza de contract si salariaților civili.
Rezulta așadar, din analiza textelor de lege precizate, ca salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de baza, deoarece cadrele militare si militarii angajați beneficiază pe baza de contract, in plus, fata de salariații civili si de alte sporuri si drepturi salariale prevăzute in nr.138/1999, fiind evident faptul ca prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației si Internelor, a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv sa fie cuprins si personalul civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepantele in ceea ce privește drepturile de natura salariala personalului aflat in subordonarea si /sau coordonarea I, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial si nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități, împrejurare fata de care, adresa nr. 10540/20.11.2003, nefiind relevanta in considerarea textelor de lege arătate supra si nu poate adăuga la lege.
Așa fiind, in temeiul pct.9.2, pct.31.1 din Ordinul I nr.496/2003, art.13 din nr.138/1999, raportat la art.1, art.10 si art.18 din nr.554/2004, acțiunea va fi admisa conform dispozitivului care face parte integranta din prezenta hotărâre, fără cheltuieli de judecata, nesolicitate.
În baza acelorași argumente prezentate supra se va admite și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, neputându-se reține ca întemeiată, sens în care se va respinge excepția prescripției extinctive invocate de Consiliul Județean, având în vedere, pe de o parte, că dreptul la acțiune se naște de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarului public, iar pe de altă parte, că pârâtul nu a comunicat actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale în care să prevadă și drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv.
S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de CONSILIUL JUDEȚEAN T împotriva MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, ca fiind întemeiată, văzând prevederile art. 60 alin. 1 cod procedură civilă, față de faptul că se impune obligarea chematului în garanție să asigure fondurile necesare efectuării plății.
Împotriva sentinței a declarat recurs Consiliul Județean T, solicitând respingerea acțiunii.
În motivare recurentul a invocat interpretări prevăzute de Legea nr.138/1999 și Ordinul nr.496/2003, în sensul că numai personalul civil din cadrul poate beneficia de aceste drepturi, nu și persoane care nu-și desfășoară activitatea în, precum Consiliul Județean T; a reiterat explicațiile privind dispozitivul, sistemul de luptă și operații specifice
Mai menționează că, în situația menținerii obligației, este necesară și menținerea chematului în garanție pentru asigurarea fondurilor necesare.
În completarea motivelor de recurs, s-a invocat din nou excepția prescripției acțiunii pentru perioada 01.01.2++3-21.10.2004, față de data introducerii acțiunii, iar pe de altă parte, Ordinul nr.496/2003 a fost emis pe 28.07.2003, producând efecte juridice numai pentru viitor.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat.
Legea 138/1999 statuează ca personalul din beneficiază pe lângă solda lunară și de solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă, gradații și de indemnizație de dispozitiv.
Ordinul nr.496/2003 prevede la pct.9.2 că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Prin același ordin, s-a modificat art.47 din Legea 138/1999, dispunându-se că,"prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din
Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
În teza Iaa rticolului mai sus menționat, legiuitorul a definit categoria de personal civil din cadrul, ca fiind funcționarii publici și personalul contractual care beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea 138/1999, respectiv cele prevăzute la art.3-51, iar în teza a II-a sunt stabilite drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr.496/2003, și care își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice; acestui personal legiuitorul i-a acordat ca drept salarial și dreptul prevăzut de art.13 din Legea 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Este de necontestat că, în situația în cauză, pârâtul este autoritate publică locală conform Legii nr.215/2001 modificată și completată, astfel că art.47 din Legea nr.138/1999, modificat prin Ordinul nr.496/2003 este aplicabil în speță, în consecință, temeinic și legal a fost admisă acțiunea de față, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Trebuie remarcat de asemenea că, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap.V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, de unde apare evident că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al tuturor angajaților din cadrul aceleiași autorități, fiind fără echivoc că pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 al stabilește că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Asupra prescripției dreptului la acțiune se constată că nu este întemeiată, fiind corect reținut de instanță, că dreptul reclamanților nu este prescris, nefiind comunicat un act administrativ care să cuprindă drepturile în litigiu; pe de altă parte, Ordinul nr.496/2003 se coroborează cu Legea nr.138/1999, și Legea nr.188/1999, privind acordarea drepturilor salariale funcționarilor publici, astfel că în mod corect prima instanță a admis acțiunea.
În consecință, în baza art.312(1) Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului Consiliul județean T împotriva sentinței civile nr.62/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Cu opinie separată,
în senul admiterii recursului,
judecător
GREFIER
Opinia separată
În opinia subsemnatului, în prezenta cauză se impunea admiterea recursului formulat de Consiliul Județean T, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
În acest sens, se observă că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Consiliului Județean
lor au solicitat obligarea Consiliului Județean T la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia"nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
Pentru aceste motive, în opinia subsemnatului se impunea admiterea recursului formulat de Consiliul Județean T, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
JUDECĂTOR,
- -
Red.-7.05.2008
tehnored. - 08.05.2008; 2 ex.
Opinie seperat. -red.-13.05.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
