Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 396/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 396/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul. FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentanta în teritoriu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile NR.4189/COM/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 4189/com/11.12.2007 a Tribunalului Brașov -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu intimații: Inspectoratul de Poliție al județului B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Au fost obligați intimații B și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004,2005,2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflației la data plății.
A fost obligat intimatul ministerul economiei și Finanțelor să asigure intimaților B și fondurile necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "La plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Art.6 din același act normativ stipulează "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne".
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12.2006, sporul de fidelitate fiind suspendat numai pe anul 2005.
Drepturile respective însă există deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sporului de fidelitate fiind similară.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat intimații I, B și să plătească drepturile în cauză așa cum au fost solicitate scris, respectiv actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare.
Drept urmare, Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze Ministerului Administrației și Internelor sumele necesare plății drepturilor în cauză.
S-a respins cererea de chemare în garanție deoarece Ministerul finanțelor Publice are în cauză calitatea de intimat.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice În dezvoltarea motivelor de recurs arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost admisă acțiunea reclamanților, deoarece Ministerul economiei și Finanțelor nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, iar acesta nu poate fi obligat să plătească drepturi pentru salariații altor instituții.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Prima instanță în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, deoarece recurentul, în baza dispozițiilor art. 19 lit.a din Legea nr.500/2002 și a art. 42 alin.1 din Legea nr.511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din cele două ministere are atribuții specifice dar, în același timp au obligația de a asigura, fiecare, resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamant.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților J:B, ci să prevadă sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform legii nr. 500/2002.
Cauza în speță este un litigiu patrimonial care nu se desfășoară în sfera raporturilor de muncă reglementate de codul muncii, ci în cea a raporturilor de serviciu reglementate de Legile nr. 360/2002 și nr. 188/1999.
Pe fondul cauzei constată că, potrivit art. 37 alin.2 din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterior plecării în concediu.
De asemenea, conform art.6 din aceiași ordonanță a guvernului, pentru activitatea desfășurată instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că dreptul la prima de concediu și sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat, respectiv prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 aalin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
În ceea ce privește dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, acesta a fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OUG 118/2004. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece, dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 instanței de judecată iar nu Curții Constituționale, deoarece, normele legale de suspendare, nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Prima de concediu și sporul de fidelitate reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților.
În consecință, instanța va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.4189/com/11.12.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -- pt. - -, - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează Vicepreședinte instanță,
Grefier,
Red./10.06.2008
dact. /12.06.2008 - 2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
