Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 397/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 397/CA/2008
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 241/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit. a din Legea 146/1997 iar, recurentul a solicitat judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.241/CA/20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ca urmare a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, B -, -, -, -, - și împotriva pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță aferente perioadei 2001-2002 în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data efectuării plăților.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu, calitate în baza căreia potrivit dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea 188/99 beneficiază, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendară succesiv, prin art. 3 alin.1 din OUG nr.33/2001 și ulterior prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv: Legea 743/2001, Legea 631/ 2002, Legea 507/2003, Legea 511/2004 și Legea 380/2005.
Prin suspendarea acestui drept nu poate considera că acesta nu există în perioada respectivă, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2001-2002.
Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat, nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât dispozițiilor art.53 din Constituția României privind cazurile în care se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat dar nu înlăturat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.2696/ 25.05.2007, în care a reținut faptul că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nu există nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia, întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Față de considerentele arătate prima instanță a conchis că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în baza art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B nu este întemeiată și ca urmare se impune a fi respinsă iar acțiunea reclamanților admisă ca întemeiată, așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că hotărârea dată de către instanța de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fiind ignorate prevederile art.1 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează prescripția dreptului la acțiune dreptul la acțiune al reclamanților pentru anii 2001-2002 s-a prescris astfel că admiterea plății primei de concediu pentru acești ani este dată cu încălcarea legii iar în afară de aceasta instanța a interpretat greșit actul dedus judecății deoarece nu a avut în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 201-2006 dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate.
În drept invocă prevederile art. 304 punctele 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă și Legea nr.188/1999-republicată.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamanții intimați nu s-au prezentat în fața instanței de recurs și nici nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul pârâtului în raport cu motivele invocate și prevederile OUG nr.146/1997 instanța constată că este nefundat urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sibiu calitate în care potrivit dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 beneficiază pe lângă indemnizația de concediu și de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor privind plata primelor de concediu a fost suspendată prin acte normative succesive începând cu 1 ianuarie 2001 până la 31 decembrie 2006 întrerupând astfel cursul prescripției, dar suspendarea temporară a plății nu înseamnă și abrogarea textelor de lege prin care se acordă aceste drepturi.
Suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor pentru anumite considerente este o măsură cu caracter temporar, iar după epuizarea duratei suspendării, textul de lege redevine aplicabil în scopul pentru care a fost edictat.
În cauză, reclamanții au investit instanța la data de 30 octombrie 2007 dată la care era epuizată și ultima suspendare dispusă până la 31 decembrie 2006 astfel că prima de concediu fiind acordată prin lege, după epuizarea suspendărilor succesive a plății, pârâții nu mai aveau nici un motiv să refuze plata acestor prime actualizate în raport cu rata inflației conform prevederilor art. 1084 cod civil în cauză nefiind depășit nici termenul de prescripție de 3 ani calculate de la data de 31 decembrie 2006 când a expirat ultima suspendare a plății primelor de concediu.
În afară de aceasta, prin OUG nr.146/2007 funcționarii publici au fost repuși în drepturi de a beneficia de prima de concediu pentru perioada 2001-2006 actualizată în raport cu indicele de inflație, indiferent de faptul dacă au acționat sau nu în instanță în termenul de prescripție.
Ca urmare, nefiind incidente prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul pârâtului ca nefundat, potrivit articolului 312 alin.2 din același cod.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 241/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.MI
Dact./ex.2/14 04 2008
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
