Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 397/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.397
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.31/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimații Consiliul Local T și Primarul Municipiului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierile de ședință din 19 martie 2008 și respectiv, 26 martie 2008, ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată, următoarele:
Prin sentința civilă nr.31/9.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului
Instanța a reținut că reclamantul a fost angajat în cadrul Primăriei T în funcția publică de execuție inspector de specialitate categoria A prin Dispoziția nr. 418/19.03.2003 emisă de Primarul Mun. T iar prin Dispoziția nr. 631/13.03.2006 emisa de aceeași autoritate s-a procedat la încetarea raportului de serviciu a reclamantului începând cu data de 31.03.2006.
Prin cererea înregistrată la Primăria T sub nr. SC 2007--/4.07.2007 reclamantul a solicitat prin mandatar plata indemnizației de dispozitiv cerere la care pârâții nu au făcut dovada formulării răspunsului în termen legal.
Raportat la pretenția reclamantului de plata a "indemnizației de dispozitiv" instanța a reținut că prin art.13 din L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranța națională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunara de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradații, respectiv din salariul de baza.
În aplicarea acestei legi s-a emis Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 care a fost modificat si completat prin Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 496/28.07.2003. Este adevărat ca prin acest ordin s-a introdus punctul 9.2. care arata ca indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice. Aceasta prevedere nu poate fi insa desprinsa din întregul conținut al celor 2 ordine anterior menționate câtă vreme prin același ordin personalul civil este definit ca fiind ansamblul funcționarilor publici si al personalului contractual din Definiția este una restrictiva si se refera numai la angajații Ministerului Administrației si Internelor si nu poate fi extinsa si la angajații din administrația publica locala. Faptul ca la pct.31.2.din ordin se prevede ca personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege nu justifica admiterea acțiunii reclamantului întrucât chiar daca nu se face nici o distincție intre administrația publica centrala si locala instanța apreciază ca o asemenea distincție nici nu este necesara in cauza întrucât dispoziția de la pct. 9.2. se coroborează obligatoriu cu dispoziția de la pct. 31.1. iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor care conform art.1 din OUG 63/2003 este organ de specialitate al administrației publice centrale.
Între autoritățile publice centrale ale statului si autoritățile administrație locale nu exista raporturi de subordonare si ca atare reclamantul nu poate pretinde sa-i fie aplicabil Ordinul 496/2003 care in fapt este un act administrativ de autoritate cu caracter individual, ce se adresează exclusiv personalului la care face referire L 138/99.
Prin OUG 63/2003 privind organizarea si funcționarea Ministerului Administrației si Internelor se prevede la art.11 care sunt instituțiile publice si organele de specialitate din domeniul administrației publice care se afla in subordinea Ministerului Administrației si Internelor.
Conform art. 2 din L 215/2001 administrația publica in unitățile administrativ teritoriale se organizează si funcționează in temeiul principiilor descentralizării si autonomiei locale, aceasta fiind una administrativa si financiara conform art. 4 al 1 din aceeași lege.Ca atare chiar daca consiliile locale si județene reprezintă autorități ale administrației publice prin acestea se exercita insa autonomia locala conform art. 3 al.2.din L 215/2001 si chiar daca fac parte din administrația publica, ele reprezintă autorități ale administrației publice locale cărora nu li se pot aplica prin extrapolare dispozițiile emise de o autoritate publica centrala, cum este in speță, dispoziții care pot fi aplicabile numai unităților subordonate conform art. 11 OUG 63/2003.
de considerentele de fapt si de drept mai sus menționate instanța a reținut că personalul civil la care face referire Ordinul 496/2003 nu se asimilează funcționarilor publici din administrația publica locala, astfel ca se impune respingerea acțiunii având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pretinsă de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acțiunii, obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata indemnizației de dispozitiv, precum și înscrierea în carnetul de muncă a acestor drepturi.
În motivare a invocat în esență, că nu se face discriminare în privința funcționarilor publici din administrația centrală și locală, conform art.16 din nr.OUG63/2003, modificată prin Legea nr.604/2003, iar normele de salarizare și celelalte drepturi se aplică unitar, pentru toți funcționari publici.
La dosar s-a depus întâmpinare, prin care pârâții au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că este fondat și va fio admis conform următoarelor considerente:
Legea 138/1999 statuează ca personalul din beneficiază pe lângă solda lunară și de solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă, gradații și de indemnizație de dispozitiv.
Ordinul nr.496/2003 prevede la pct.9.2 că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Prin același ordin, s-a modificat art.47 din Legea 138/1999, dispunându-se că,"prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din
Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
În teza Iaa rticolului mai sus menționat, legiuitorul a definit categoria de personal civil din cadrul, ca fiind funcționarii publici și personalul contractual care beneficiază de toate drepturile prevăzute de Legea 138/1999, respectiv cele prevăzute la art.3-51, iar în teza a II-a sunt stabilite drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr.496/2003, și care își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice; acestui personal legiuitorul i-a acordat ca drept salarial și dreptul prevăzut de art.13 din Legea 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Este de necontestat că, în situația în cauză, pârâtul este autoritate publică locală conform Legii nr.215/2001 modificată și completată, astfel că art.47 din Legea nr.138/1999, modificat prin Ordinul nr.496/2003 este aplicabil în speță, în consecință, temeinic și legal a fost admisă acțiunea de față, legiuitorul nefăcând distincție între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice.
Trebuie remarcat de asemenea că, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale, în Cap.V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, de unde apare evident că prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al tuturor angajaților din cadrul aceleiași autorități, fiind fără echivoc că pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 al stabilește că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Asupra cererii de înscriere în carnetul de muncă a drepturilor respective, se observă că acest capăt de cerere a fost formulat numai în motivele de recurs, nefiind obiect al acțiunii. Întrucât recursul privește obiectul acțiunii, stabilindu-se temeiul cererii reclamantului și stabilindu-se drepturile solicitate prin acțiune, recursul modifică sentința și admite acțiunea ca atare, nefiind posibilă discutarea unei cererii noi în recurs.
Astfel fiind, în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul va fi admis, modificându-se sentința în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.31/2008, pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Timiș, modifică sentința și admite acțiunea, în sensul că obligă pârâții T și Primarul Municipiului T la alocarea, calcularea și plata către reclamant a indemnizației de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv pe perioada 3.03.2003-31.03.2006, actualizată cu coeficienți ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la efectuarea plății.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 250 RON, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Cu opinie separată,
în sensul respingerii recursului,
judecător.
GREFIER
Opinia separată
În opinia subsemnatului, în prezenta cauză se impunea respingerea recursului formulat de domnul, ca nefondat.
În acest sens, se observă că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei municipiului
sa a solicitat obligarea Primăriei municipiului T la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia"nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
Pentru aceste motive, în opinia subsemnatului se impunea se impunea respingerea recursului formulat de domnul, ca nefondat.
JUDECĂTOR,
- -
RED.-7.05.2008
tehnored. - 07.05.2008; 2 ex.
opinie seperata:red.:-13.05.2008
PRIMA INSTANȚĂ: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
