Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 397/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 397
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în F, Fundatura.G, nr. 5, Cod poștal -, Județ V, și pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V cu sediul în F, str. -, nr. 10, Cod poștal -, Județ V împotriva sentinței nr. nr. 535/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant și reprezentantul recurentei - pârâte INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul reclamant nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului în sensul obligării pârâtei la plata celor două sporuri. Solicită respingerea recursului declarat de pârâtă.
Reprezentantul recurentei pârâte Inspectoratul Teritorial d e Muncă V solicită admiterea recursului cum a fost formulat cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamant.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul teritorial d e Muncă V solicitând anularea actului emis de pârâtă nr. 12443/2008 prin care i s-au refuzat acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare și obligarea pârâtei la admiterea drepturilor bănești în cuantum de 25% pentru fiecare, pentru perioada 21.04.2003 - 06.07.2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința nr. 535/2008 Tribunalul Vranceaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 21.04.2003 - 06.10.2005 a admis în parte acțiunea reclamantului a obligat pârâta la plata drepturilor bănești solicitate pentru perioada 07.10.2005 - 06.07.2007 cu actualizare în raport de rata inflației și a anulat actul nr. 12443/2008 emis de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, următoarele:
Reclamantul a fost funcționar public în cadrul pârâtei până la 06.07.2007, drepturile sale fiind reglementate de Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Potrivit art.29 din Legea 188/1999 așa cum a fost modificat prin Legea 161/2003, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă dar și suplimentul postului și suplimentul gradului.
Din oficiu, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004 - 11.02.2005.
Reclamantul a solicitat drepturi bănești începând cu 21.04.2003 și a formulat acțiunea la data de 06.10.2008.
Având în vedere faptul că acțiunile care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, văzând și dispozițiile art.166 alin.1 și 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, s-a constatat că, față de data introducerii acțiunii - 06.10.2008 - este prescris dreptul la acțiune pentru drepturile din perioada 21.04.2003 - 06.10.2005.
Cum dreptul este prevăzut de lege și nu a făcut obiectul unor îngrădiri sau restrângeri așa cum prevede art.53 din Constituție, s-a admis în parte acțiunea, să se dispună anularea actului nr.12443/12.05.2008 emis de pârâtă și să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești solicitate pentru perioada 07.10.2005 - 06.07.2007.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale și pentru perioada 21.04.2003 - 06.07.2007.
În motivarea recursului a criticat aceasta, că în mod greșit au fost respinse aceste sporuri ca prescrise întrucât ele s-au născut la momentul apariției. nr. 161/2003 dar au fost ulterior suspendate prin mai multe acte normative succesive, pentru perioade în discuție fiind aplicabile disp. art. 44 din OUG 92/2004.
Pârâta a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate arătând că pentru perioada 2004 - 2006 aceste sporuri au fost suspendate iar după data de 01.01.2007 ele au fost incluse în salariul de bază și că în bugetul instituției nu s-au prevăzut sume pentru acordarea suplimentelor.
Recursul declarat de reclamant este nefondat iar cel declarat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Față de aceste considerente, văzând și faptul că sentința nu conține alte cauze de nulitate, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. urmează să fie respins ca nefondat recursul reclamantului și să fie admis cel al pârâtei cu consecința modificării sentinței recurate și a respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. nr. 535/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
ADMITE recursul declarat de pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în F, Fundatura.G, nr. 5, Cod poștal -, Județ V, în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ V cu sediul în F, str. -, nr. 10, Cod poștal -, Județ
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 08.05.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
