Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 399/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.399

Ședința publică de la 17 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Angelica Ciobotaru

JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu

JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, jud. G și de MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.323 din data de 4 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Galați.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 Iunie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 Iunie 2008, când a pronunțat prezenta.

CURTEA

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința civilă nr. 323 din 04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce privește intervalul anterior datei de 30.10.2004, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta - cu domiciliul ales în G,- in contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL G cu sediul in G,-, MINISTERUL JUSTITIEI cu sediul in B,-, sector 5, MINISTERUL FINANTELOR cu sediul in B,- si intimatul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII cu sediul in B, P-ța - - nr. 1-3, sector 1.

Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale constând în diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului Economico Financiar și Administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pe perioada 21.06.2004 - 01.01.2005, actualizate cu rata inflației la data plătii efective a acestora.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției si Ministerul Finanțelor să asigure sumele necesare plății drepturilor salariale stabilite prin prezenta hotărâre.

A fost obligată pârâta Curtea de APEL GALAȚI să procedeze la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de munca a reclamantei, conform celor dispuse prin hotărâre.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE APEL G, MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a solicitat obligarea acestora la plata de despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, în cuantum egal cu diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative a celorlalte instanțe judecătorești începând cu data de 21.06.2004 - 01 ianuarie 2005 actualizate în raport de rata inflației la data plătii efective.

A mai solicitat obligarea pârâților să includă in bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, sumele datorate cat și obligarea compartimentului personal al Curții de Apel să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.

Conform actelor existente la dosarul cauzei, reclamanta a îndeplinit pentru perioada care solicită despăgubiri, 21.06.2004 - 01.01.2005 a îndeplinit funcția publică de execuție expert.

Așa cum rezultă din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare si administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt salarizați potrivit anexei 1, iar funcționarii publici din cadrul departamentelor economico financiare și administrative din cadrul celorlalte instanțe de judecata sunt salarizați potrivit anexei a aceluiași act normativ.

De asemenea dispozițiile art. 125 si art. 127 din Legea nr. 304/2004, reglementează unitar activitatea managerilor economici si recrutarea acestora, indiferent dacă aceștia lucrează la Înalta Curte de Casație si Justiție sau la celelalte instanțe judecătorești.

Astfel, dispozițiile art. 127 din legea amintită, în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetului Național Anticorupție, Curților de Apel, Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, și Parchetelor de pe lângă Tribunale au în structura câte un departament economico-financiar și administrativ condus de un manager economic.

economic este subordonat președintelui instanțelor sau după caz conducătorului Parchetului în cadrul căruia funcționează.

Acest departament asigură activitatea economică, financiară și administrativă a instituțiilor.

Conform dispozițiilor art. 126 din aceeași lege, funcția de manager economic se ocupa prin concurs organizat după caz de instanțe sau parchet, la concurs putându-se înscrie persoanele cu studii economice superioare si vechime in specialitate de 5 ani.

În ceea ce privește atribuțiile managerului economic, dispozițiile art. 127 din Legea nr. 304/2004 care le enumeră, nu fac nici o diferențiere de atribuții in funcție de instanțe sau parchet.

Cat atare, atâta timp cât funcționarii publici, respectiv managerul economic din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ de la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit anexei II la Legea 304/2004, beneficiază de o salarizare superioară, înseamnă că și cei care funcționează n cadrul aceluiași departament de la instanțe sau parchete au dreptul la un salariu egal, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității dintre salariați si muncă: un salariu egal pentru o muncă egala.

Instanța a reținut că prin stabilirea unei salarizări superioare managerului economic de la Înalta Curte de Casație si Justiție, de cei din cadrul celorlalte instanțe si parchete, a avut loc o discriminare din acest punct de vedere, discriminare care a încălcat dispozițiile legale in materie si anume - art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, OG137/2000, republicata, aprobata si modificata.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, instanța a reținut că este nefondată, având in vedere dispozițiile art. 21(2) din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunoștința de săvârșirea ei.

de data pronunțării Hotărârii nr. 262/21.06.2007 de către și data formulării acțiunii, respectiv 30.10.2007, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este formulată in termenul general de prescripție.

Împotriva acestei hotărâri, a promovat recurs Ministerul Justiției cu următoarea motivare:

Instanța nu a găsit și nu a justificat existența unui caz de discriminare în ceea ce privește aplicarea legii față de persoane care se află în situații analoage sau comparabile,conform nr.OG 137/2000. Tribunalul a apreciat că soluția legislativă este discutabilă ori nu se justifică și în acest fel, este evident că tribunalul își depășește competențele constând în a stabili o situație de fapt, în aoa precia și a aplica dispozițiile legale cazului concret, nu de a modifica actele normative și de acorda drepturi despre care se recunoaște că nu sunt prevăzute de lege, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Arată că tribunalul nu înfățișează nici un argument pentru care s-au respins toate apărările Ministerului Justiției, iar hotărârea nu poate constitui temeiul juridic al sentinței criticate, de vreme ce rezultă clar din OG nr. 137/2000 că sesizarea instanței de judecată nu este condiționată de desfășurarea unei hotărâri în fața, partea care se consideră discriminată putând sesiza direct instanța de judecată care este suverană în aprecierea situației de fapt și aplicarea legii, ceea ce în nici un caz nu se confundă cu modificarea ori completarea actelor normative.

Funcționarii publici din cadrul instanței supreme sunt salarizați conform Anexei 1 la ordonanța nr. 6/2007, în vreme ce funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești sunt salarizați conform Anexei III la același act normativ, prima anexă din lege făcând referire la "Aparatul Administrației Prezidențiale, Parlamentului,Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliului Legislativ, Consiliului Concurenței, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Consiliului Național al Audiovizualului".

Pe de altă parte, existența unei situații comparabile între categoriile de funcționari publici din sistemul justiției, astfel cum a reținut-o Consiliul, este greșită.

Este adevărat că disp. art. 125-128 ale Legii nr. 304/2004, republicată, relative la organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiar și administrative din cadrul instanțelor judecătorești au caracter uniform pentru tribunale, curțile de apel și Înalta Curți de Casație și Justiție, iar cu referire la situația particulară a mangerilor economici atribuțiile de serviciu ale acestora reglementate în mod identic pentru toate instanțele judecătorești.

Pe de altă parte însă, speța de față, unde se critică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de funcționar public (manager economic), ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.

Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, "Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege", iar potrivit art. 7 "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".

Totodată în art. 3 din același act normativ se precizează că "termenul de prescripție este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune,în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".

Tot împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și Curtea de APEL GALAȚI, cu următoarea motivare;

Potrivit art. 3,7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Raportat la obiectul litigiului de față, reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-finanaciar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative a celorlalte instanțe judecătorești - sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, dreptul la acțiune s-a născut la data de 01.01.2003, odată cu nr.OUG 192/2002, prin înscrierea unei categorii de funcționari publici în Anexa 1 și a celorlalți în Anexa 3, care a generat o situație de discriminare în ceea ce-i privește pe funcționarii publici.

Astfel adoptarea Hotărârii nr. 262/21.06.2007 de către Consiliul Național pentru Combaterea discriminării nu a avut ca efect nașterea dreptului la acțiune, ci doar constatarea existenței discriminării odată cu adoptarea actului normativ în discuție.

Tot împotriva acestei sentințe a declarat recurs și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând în esență să se rețină de instanța Curții că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față și de aceea să fie admis recursul cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de această autoritate recurentă, ca fiind formulat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.

Curtea, analizând actele dosarului, constată:

Diferențele salariale introduc o discriminare care nu are un criteriu obiectiv și rațional între funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cei din aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.

De altfel, prin Hotărârea nr. 262 din 21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că prevederile legale citate au caracter discriminatoriu potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la art. l din Protocolul adițional l la Convenție.

Astfel, art. 14 din Convenție se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin Convenție ori protocoalele adiționale.

Cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial în sensul art. l din Protocolul l și cum, dispozițiile nr.OUG 82/2004 precum și actele normative ulterioare acordă drepturi salariale mai mari unora dintre funcționarii publici din cadrul departamentelor economico - financiare aparținând instanțelor judecătorești, fără un criteriu obiectiv bazat pe munca depusă, pe o specializare anume ori pe un grad mai mare de complexitate a lucrărilor efectuate, instanța va constata că acestea sunt în contradicție cu dispozițiile art. 14 din CEDO raportat la art. l din Protocolul adițional l la Convenție.

În conformitate cu dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării
sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții privind elaborarea bugetului de stat și rectificarea acestuia, și va fi obligat să asigure Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate mai sus, pentru trecut și viitor, până la elaborarea unui sistem de salarizare nediscriminator al funcționarilor publici.

În ceea ce privește excepția prescripției invocată atât de recurenta Curtea de APEL GALAȚI cât și de Ministerul Justiției,Curtea apreciază că instanța de fond procedat corect atunci când a luat ca moment al începerii curgerii termenului de prescripție, data pronunțării Hotărârii nr.262/21.06.2007 emisă de, pentru atunci s-a statuat asupra stării de discriminare la care a fost supusă reclamanta.

Ca atare în baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondate cele trei recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,-, jud. G și de MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.323 din data de 4 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Galați, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.

Președinte Pt. judecător Pt. judecător

- - - - - -

aflat în, cf. art. 261 pr.civ. aflat în, cf. art. 261 pr.civ.

Președinte Președinte

Judecător dr. - Judecător dr. -

Grefier

- -

Red. /11.07.2008

Tehnored. /2 Ex./14.07.2008

Fond. -

Președinte:Angelica Ciobotaru
Judecători:Angelica Ciobotaru, Mariana Trofimescu, Vasile Susanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 399/2008. Curtea de Apel Galati