Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 399/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 399
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.- -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în F, STR. -, nr. 5, Cod poștal -, Județ V împotriva sentinței nr. 38/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentantul recurentei DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ și intimații G, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a înaintat la dosar note de concluzii scrise prin care s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanții G, au chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Prin sentința nr. 38/24.01.2009 Tribunalul Vranceaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă și a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești solicitate începând cu data de 21.04.2003, cu actualizare în raport de rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, următoarele:
Excepția privind prescripția dreptului la acțiune este neîntemeiată, întrucât starea de pasivitate a reclamanților a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința acestor, respectiv de apariția unor acte normative, prin care dreptul a fost suspendat succesiv.
Reclamanții au fost salariați în cadrul V în calitate de funcționari publici și salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, așa cum a au fost reglementate prin art.41 alin.1 lit.c din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Potrivit art.1082 Cod civil, pârâta va fi obligată la plata de daune interese echivalente cu actualizarea sumelor cu rata inflației până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală pentru Agricultură și dezvoltare rurală solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție aceasta a invocat prescripția dreptului pentru perioada 21.04.2003 - 21.04.2006, iar pe fond aceasta a arătat că în perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la aceste drepturi au fost suspendate iar în bugetul anual nu au fost prevăzute sumele solicitate de reclamanți.
A mai arătat recurenta că din categoria funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în instituție nici o persoană nu a beneficiat de aceste drepturi bănești fapt pentru care acordarea acestora unora ar apare discriminatorie.
Recursul pârâtei este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a soluționat corect excepția prescripției reținând că au existat acte normative care au suspendat acordarea drepturilor solicitate.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Față de aceste considerente în temeiul disp. art. 312.proc.civ. urmează a admite recursul și să respingă acțiunea reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în F, STR. -, nr. 5, Cod poștal -, Județ V împotriva sentinței nr. 38/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
