Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 40/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 40/F/Ca/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 5 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanții G, OG în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, STATUL ROMÂN-prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari, cauză sosită de la Tribunalul Brașov prin declinare de competență
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată că:
La data de 29.-, reclamanții, ucurenciu, urică, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - archetul p. de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și ustiție, MINISTERUL PUBLIC - archetul p. de pe lângă ÎNALTA CURTE de asație și ustiție - irecția ațională nticorupție, tatul omân - prin inisterul conomiei și inanțelor, chemat în garanție inisterul conomiei și inanțelor prin reprezentant în teritoriu irecția enerală a inanțelor ublice p. rașov solicitând instanței admiterea acțiunii și în consecință:
1) recunoașterea dreptului reclamanților la majorarea indemnizației brute de încadrare,
2) obligarea pârâților la achitarea sumelor rezultate din recunoașterea drepturilor solicitate la punctul 1
3) obligarea pârâților să le achite pentru viitor dreptul la majorarea indemnizației brute de încadrare,
4) obligarea Ministrul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate în favoarea Tribunalului Brașov - secția comercială și de Contencios Administrativ și fiscal.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr. - a Tribunalului Brașov, care în baza verificării obiectului acțiunii și actelor dosarului, a pronunțat sentința nr. 47/CA/16.01.2008, prin care a dispus următoarele:
"S-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, și în consecință; s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții, ucurenciu, urică, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - archetul p. de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și ustiție, MINISTERUL PUBLIC - archetul p. de pe lângă ÎNALTA CURTE de asație și ustiție - irecția ațională nticorupție, tatul omân - prin inisterul conomiei și inanțelor, chemat în garanție inisterul conomiei și inanțelor prin reprezentant în teritoriu irecția enerală a inanțelor ublice p. rașov în favoarea Curții de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ și fiscal".
Pentru a se pronunța astfel, pe excepție Tribunalul a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2008 instanța, a invocat din oficiu, a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare asupra excepției de procedură absolută și dirimantă a necompetenței materiale, ce are preeminență în cauză.
Relativ la această excepție instanța reține că, reclamantul este ofițer de poliție judiciară, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului este funcționar public cu statut civil.
Din adeverințele emisă de Direcția Generală Anticorupție depuse la dosar, rezultă că reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov drept pentru care solicită acordarea drepturilor salariale.
Prevederile art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 privind statul funcționarilor publici stipulează că "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe "
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reglementează la art. 10alin. 1 că se soluționează, în fond de către curțile de apel - secția contencios, administrativ și fiscal, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 lei, dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel.
În speță, reclamanții au raporturi de serviciu cu autoritatea centrală Direcția Generală Anticorupție, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de APEL BRAȘOV și față de dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamanții se poate adresa instanței de al domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâților.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale precizate, văzând și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d și art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza prevederilor art. 158 Cod procedură civilă, urmează a admite excepția necompetenței materiale și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BRAȘOV.
Ca urmare a declinării cauzei dosarul a fost înaintat Curții de APEL BRAȘOV, care a fost înregistrat sub nr-.
Ca atare, curtea fiind sesizată cu soluționarea cauzei, a fixat termen de judecată, a stabilit timbrajul acțiunii reclamantului, s-a dispus citarea părților, pentru termenul stabilit aleatoriu la18.02.2008 și apoi la 3 martie 2008.
Instanța la primirea dosarului, completul desemnat, a verificat competența de soluționare a cauzei, cu procedura legal îndeplinită instanța la termenul din 3 martie 2008 invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, rămânând în pronunțarea asupra acestei excepții.
În baza art. 156 alin2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru 5 martie 2008, pentru ca părțile să poată depună concluzii scrise pe excepție.
Curtea, în baza art. 137 Cod procedură civilă față de excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, cu privire la soluționarea cauzei reține în fapt și în drept următoarele.
Se constată din actele dosarului inițial că de fapt pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bai nvocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov (fila 49 dosar -).
Față de acest aspect Curtea de Apel a apreciat că se impune reanalizarea acestei excepții, respectiv verificarea competenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, raportat la obiectul cauzei, întrucât pârâtul sus menționat a susținut prin Întâmpinare că este competentă Curtea de Apel București să soluționeze această cauză.
Instanța constată că, în cauză reclamanții nu contestă vreun act emis de o autoritate centrală care să conducă la stabilirea competenței materiale de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și nici a Curții de APEL BRAȘOV.
Faptul că reclamanții au depus la filele 83-88 din dosarul inițial adeverințe privind dovada raporturilor de serviciu cu Direcția Națională Anticorupție, nu înseamnă că în cauză se atacă acte emise de vreo autoritate centrală din cadrul pârâtelor, încât competența de soluționare să revină pe fond Curții de APEL BRAȘOV.
Dimpotrivă, din adeverințele depuse la dosar de reclamanți rezultă că toți reclamanții au calitatea de ofițeri de poliție judiciară și au locul de muncă la DNA- Serviciul Teritorial Brașov, ca atare instanța la care s-au adresat cu acțiune inițial a fost corect sesizată, respectiv, Tribunalul Brașov, ca fiind instanța de la domiciliul reclamanților.
Instanța apreciază că nu este competentă să judece cauza pe fond Curtea de Apel București, deoarece așa cum a arătat mai sus, chiar dacă acțiunea lor este întemeiată pe art. 4 alin.1 din OUG nr. 177/2002, respectiv pe dispozițiile OUG 27/2006, referindu-se la diferențe salariale, majorării de încadrare, reclamanții nu atacă ordinele de încadrare emise de Direcția Națională Anticorupție sau vreun act privind salarizarea, ci solicită analizarea și posibilitatea majorării indemnizației de încadrare, ca atare se solicită drepturi bănești, iar conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 lit. d Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, sens în care se va admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, și în consecință va declina cauza în favoarea Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În acest sens instanța a avut în vedere practica unitară a Curții de APEL BRAȘOV, în sensul că în cauzele în care s-au solicitat drepturi bănești, de către ofițeri de poliție, chiar dacă s-au judecat cu autoritățile centrale, competența de soluționare a cauzelor pe fond s-a stabilit în favoarea Tribunalului Brașov.
Cu atât mai mult cu cât, în speță reclamanții desfășoară activitatea la B, astfel încât instanța de la domiciliul lor este Tribunalul Brașov.
Referitor la faptul reținut de prima instanță că "prevederile art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 privind statul funcționarilor publici stipulează că cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", drept argument pentru declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel, instanța apreciază ca a fost greșit interpretat acest text de lege.
Ori, verificând dispozițiile legale reținute de Tribunalul Brașov pentru admiterea excepției necompetenței materiale, Curtea de Apel apreciază că dimpotrivă în cauză competența de soluționare a cererii revine Tribunalului și nu Curții pentru următoarele argumente de fapt și de drept.
Reclamanții locuiesc în B au raporturi de serviciu la Serviciul Teritorial Brașov în prezent, și s-au adresat cu cerere în contencios administrativ la instanța de la domiciliu lor în mod corect, lucru permis de prevederile art.10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Faptul că reclamanții sunt angajați ai Direcției Naționale Anticorupție, nu conduce de la sine la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, a altei instanțe, decât a celei conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/207, deoarece sesizarea instanței s-a făcut după modificarea Legii contenciosului administrativ.
Ori prin art. 10 alin. 3 reclamanții în mod corect s-au adresat instanței de la domiciliul lor - Tribunalul Brașov.
Analizând dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d și art. 3 alin 1 Cod procedură civilă, rezultă că în primă instanță, Curtea de Apel, soluționează cererile pe contencios administrativ, doar cele prin care se contestă un act administrativ vătămător, emis de o autoritate centrală, în rest se aplică prevederile art. 2 alin1, lit. d Cod procedură civilă privind competența instanței.
În cauză, nu rezultă din nici un înscris faptul că reclamanții ar contesta vreun act, refuz de soluționare a cererii al irecției enerale nticorupție - inisterul nternelor și eformei dministrative etc. IGPR.
Este evident, că nefiind vorba de analizarea legalității sau temeiniciei actelor administrative emise de autorități publice centrale, nu se poate reține că ar fi competentă pe fond să judece cauza Curtea de APEL BRAȘOV.
Instanța apreciază că de fapt Tribunalul Brașova reținut corect situația de fapt, dar a interpretat greșit actele dosarului raportat la prevederile legii sub aspectul competenței materiale a instanței de a soluționa cauza pe fond.
Mai mult, argumentul Tribunalului Brașov, că prevederile art. 91 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 ar conduce la ideea că fiind un litigiu dintre funcționarul public și o autoritate centrală, ar fi competentă Curtea de Apel, nu poate fi reținut deoarece Curtea, consideră că art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 prevede foarte clar cui revine competența și în ce situație judecă Curtea de Apel pe fond.
În cauză nu se regăsesc condițiile prevăzute de articolele de mai sus, ca atare se va admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii reclamanților invocată din oficiu și în consecință conform art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă se va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Întrucât în cauză s-a ajuns la un conflict negativ de competență, deoarece Tribunalul Brașovs -a declarat necompetent și a trimis cauza Curții de APEL BRAȘOV, iar Curtea la rândul ei s-a declarat necompetentă, și a trimis cauza la Tribunalul Brașov acest lucru trebuie clarificat de instanța ierarhic superioară, respectiv de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ care va pronunța un regulator de competență.
În concluzie, conform art. 20 Cod procedură civilă, Curtea constată că s-a ivit conflict negativ de competență materială, motiv pentru care în baza arz 21 Cod procedură civilă, va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului și stabilirea instanței competente de a soluționa cauza.
Față de cele reținute mai sus se va înlătura susținerea irecției enerale nticorupție din cadrul inisterul nternelor și eformei dministrative privind competența materială a Curții de Apel București de a soluționa cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV, de soluționare a cauzei, invocate din oficiu.
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanții G, în OG contradictoriu cu pârâții
- MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
- MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE,
-STATUL ROMÂN- prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin reprezentant în teritoriu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, acțiune având ca obiect:
1) recunoașterea dreptului reclamanților la majorarea indemnizației brute de încadrare,
2) obligarea pârâților la achitarea sumelor rezultate din recunoașterea drepturilor solicitate la punctul 1
3) obligarea pârâților să le achite pentru viitor dreptul la majorarea indemnizației brute de încadrare,
4) obligarea Ministrul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate în favoarea Tribunalului Brașov - secția comercială și de Contencios Administrativ și fiscal.
Constată ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, privind soluționarea cauzei.
Trimite dosarul la ÎNALTA CURTE de casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal pentru Soluționarea conflictului ivit.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare
Pronunțată în ședință publică astăzi 5.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - pentru - - -
plecată în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței
Grefier,
- -
Red I -.06.03.2008
Dact. T -10.03.2008 2 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă
