Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 401/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.401
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul domiciliat în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.432 pronunțată la 27 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI cu sediul în P,-, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 martie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.432 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.15106/11.04.2007 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate P s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1017 lei din care contribuție 605 lei, majorări de întârziere 3845 lei și penalități de întârziere 28 lei.
Majorările de întârziere au fost calculate până la data de 11.04.2007, iar penalitățile au fost calculate până la data de 31.12.2005.
Această sumă totală a fost calculată în sarcina reclamantei potrivit datelor furnizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice P la solicitarea CAS
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, în conformitate cu prevederile art.175 din OG 92/2003 privind Codul d e pr. fiscală.
Prin decizia nr.14682/29.06.2007, având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr.15106/11.04.2007 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
Tribunalul a constatat că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant acesta a solicitat exonerarea de la plata majorărilor și penalităților de întârziere în sumă de 412 lei.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 55 alin.1 din OUG nr.150/2002, asigurații care au obligația plății contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și care nu o respectă, datorează majorări pentru perioada de întârziere egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 din Legea 95/2006 asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile acestui act normativ și care nu o respectă, datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art.115 alin.1 și art. 116 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Mai reține tribunalul că, în conformitate cu disp.art.108 și art.137 alin.2 și 3 din OG nr.92/2003 republicată, decizia de impunere comunicată debitorului are pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, astfel încât, reclamantul, în cazul în care aprecia că sumele datorate nu sunt corect stabilite, avea posibilitatea de a se adresa pârâtei și de a prezenta documentele justificative din care să rezulte eventualele neconcordanțe. Ca urmare a verificărilor efectuate, pârâta CAS P avea posibilitatea înlăturării unor eventuale erori. Ori, reclamantul nu contesta cuantumul sumei datorate, ci doar obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților, obligație stabilită ca urmare a neachitării la termen a sumelor datorate de către aceasta, ca urmare a realizării de venituri impozabile în anii 2003, 2004 și 2005.
Aceste date au fost comunicate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice P, prin adresa nr.32405/5.09.2006 înregistrată la CAS cu nr.19503/7.09.2006.
Tribunalul a reținut că titlul de creanță reprezintă actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală întocmit de organele competente potrivit legii.
Dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se în momentul în care, potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează respectiv, se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Calculul majorărilor de întârziere și a penalităților se face de la data când obligația de plată devine scadentă, cu respectarea termenului de prescripție de 5 ani.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o potrivit disp.art.304 pct.6-9.pr.civilă și art.3041pr.civilă, întrucât, instanța de fond a respins contestația formulată, deoarece calculul majorărilor de întârziere și a penalităților se face de la data când obligația de plată devine scadentă, fără însă a avea în vedere că acestuia i s-a comunicat o singură decizie care cuprinde atât contribuția, cât și majorările de întârziere și penalitățile, în condițiile în care, întâi trebuia să i se comunice o decizie care să cuprindă numai cuantumul contribuției și scadența acesteia, potrivit art. 83 și art.84 Cod procedură fiscală.
Recurentul reclamant arată că instanța de fond nu a înțeles faptul că i s-a comunicat o singură decizie care cuprinde atât contribuția, cât majorările de întârziere și penalitățile, fără însă ca anterior să-i fi comunicat o decizie care să cuprindă numai contribuția, și pe care să n-o fi achitat, mai mult aca i s-ar fi comunicat o astfel de decizie, iar nu ar fi achitat-o pana la data scadenta, atunci intimata solicita si plata de majorări si penalități de întârziere calculate de la data scadentei obligației fiscale.
In aceste condiții, mai arată recurentul, că pornind chiar de la motivarea instanței de fond, a reținut că dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se naște în momentul n care, potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează respectiv, se naște dreptul fiscal, de a se stabili și determina obligația fiscală datorată, rezultând că, întâi se emite o decizie care să cuprindă numai obligația fiscală datorată și ulterior, daca nu se achita, pana la data scadenta, obligația fiscala, se calculează și se emite o decizie numai pentru penalități si majorări de
întârziere, conform art.83 Cod procedură fiscală (art.85 din Cod procedură fiscală republicat 31.07.2007), art.108 alin.3 Cod procedură fiscală (art.110 alin.3 din Cod procedură fiscală 31.07.2007), art.115 și art.116 Cod procedură fiscală (art. 119 alin. 1 din pr.fiscală republicat Cod procedură fiscală).
În motivare precizează că ajorările de întârziere si penalitățile se calculează de la data când obligația de plata devine scadenta, adică după ce s-
comunicat decizia privind plata obligației fiscale, iar aceasta nu a fost
achitata in termenul prevăzut in decizie, astfel că pentru suma 605 lei reprezentând contribuție, nu s-a prevăzut data scadenta, în condițiile în care pentru aceasta obligație fiscala s-au calculate și majorări și penalități, fara însa a se comunica întâi o decizie care sa cuprindă numai obligația fiscala si scadenta acesteia.
de toate acestea, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea contestației, anularea deciziei nr. 14682/29.06.2007 emisa de Casa de Asigurări de Sănătate și a deciziei nr. 15106/11.04.2007, în sensul exonerării de la plata majorărilor și penalităților de întârziere în suma de 412 lei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond se constată că recursul este fondat, numai în ceea ce privește penalitățile și majorările de întârziere, pentru următoarele considerente:
Se poate observa că dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se în momentul în care, se constituie baza de impunere care le generează și deci naște dreptul fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată, în sensul art.83, 85, cu aplicare art.108 alin.3 Cod procedură fiscală.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că recurentului i s-a comunicat o singură decizie care cuprinde atât contribuția, cât și majorările de întârziere, penalitățile, fără ca anterior să i se fi comunicat decizia de impunere, care să cuprindă numai contribuția datorată pentru veniturile suplimentare realizate.
Ca atare dacă recurentului i s-ar fi comunicat o astfel de decizie, iar acesta nu ar fi achitat-o până la data scadenței, atunci intimata putea solicita majorări și penalități de întârziere calculate de la data scadenței la data obligației fiscale.
În temeiul art.119 alin.1 Cod procedură fiscală, republicat, majorările de întârziere și penalitățile se datorează după neachitarea de la termenul de scadență a obligațiilor fiscale, cu toate acestea, în mod neîntemeiat și nelegal, instanța de fond a respins contestația recurentului. Aceasta deoarece titlul de creanță nu a fost comunicat anterior recurentului, pentru ca creanța fiscală să fie exigibilă și, deci scadentă față de o anumită dată, pentru ca ulterior să se plătească majorări de întârziere și penalități.
Având în vedere cele arătate mai sus instanța de fond în mod nelegal a respins contestația recurentului în ceea ce privește calculul majorărilor și penalităților de întârziere, acesta trebuia să se facă de la data când obligația de plată a devenit scadentă, fără însă a avea în vedere că recurentului i s-a comunicat o singură decizie care cuprinde atât contribuția, cât și accesoriile, majorările de întârziere și penalitățile, contrar dispozițiilor art.85 și 86 pr. fiscală, republicat.
În consecință, urmează ca în baza art.304 pct.8,9 cu aplicarea art.312 alin.2, 3 să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacată, să se considere că recurentul nu datorează accesoriile creanței fiscale, respectiv penalitățile și majorările de întârziere.
Ca atare urmează să se admită în parte contestația fiscală, în sensul că înlătură obligarea recurentului la plata majorărilor și penalităților de întârziere.
Văzând că recursul a fost legal timbrat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul domiciliat în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.432 pronunțată la 27 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI cu sediul în P,-, Județ
Modifică în tot sentința și admite în parte contestația, în sensul că înlătură obligarea la majorări și penalități de întârziere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - - - -
GREFIER,
- -
red./Tehnored.
3 ex./ 03.04.2008
nr- Tribunal
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
