Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.402/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin reprezentanta în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.69/CA/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 69/CA/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în B str. - - Nr.28, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR-cu sediul în B- Sector V, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B cu sediul în B- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul ales în B str.- nr. 7; au fost admise cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, -, cu domiciliul ales în B-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință: au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților, în solidar, drepturile salariale echivalente cu sporul de 30 % din solda lunară, începând cu data de 01.01.2003-26.04.2004 și continuându-se în perioada 27.04.2004 - 01.04.2006, corespunzător perioadei în care reclamanții și intervenienții au fost ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B ca ofițeri de poliție judiciară.
Reclamanții și intervenienții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia au fost salarizați în conformitate cu prevederile G nr. nr.38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30 % instituit potrivit art. 28 alin. 5 din G nr. 43/2002 doar pentru ofițerii și agenții de poliție detașați la.
Pe cale de consecință, ofițerii de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B care nu au fost detașați la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, deși în virtutea funcției au desfășurat o muncă egală pentru remunerarea căreia se cuvenea un salariu egal, constatându-se o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariași și aplicarea unui tratament diferențiat față de aceștia.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219 din data de 1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat situația discriminatorie față de ofițerii judiciari din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reținându-se în considerente că deși prin aplicarea prevederilor normative în discuție nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferit, efectul acestora a dus la nașterea unui tratament diferit implicit care atrage subsecvent excluderea ofițerilor de poliție judiciară, alții decât cei care activează în cadrul de la acordarea sporului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, prima instanță admis acțiunea principală și cererile de intervenție in interes propriu.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamanților și intervenienților, deoarece drepturile nu se cuvin acestora neexistând un caz de discriminare întrucât în speță sunt două categorii de polițiști cu atribuții distincte.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Din probele de la dosar rezultă că reclamanții și intervenienții sunt ofițeri de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, aceștia au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salariu echivalente cu sporul de 30% din solda lunară neachitată în mod discriminatoriu începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art.11 din OUG nr.177/2002, respectiv 1 ianuarie 2003 până la data de 26 aprilie 2006 și continuându-se în perioada 27 aprilie 2004 - 1 aprilie 2006, cu prevederile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004, art.3 din OUG 120/2005 și art.21 alin.1 din OUG nr.38/2003.
Cererea formulată de reclamanți și de intervenienții în interes propriu sunt întemeiate și fondate așa cum corect a reținut prima instanță.
Reclamanții și intervenienții, fiind ofițeri în cadrul poliției judiciare sunt salarizați conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Pârâții recurenți invocă în justificarea cererii sale dispozițiile art.11 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, putându-se constata că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză deoarece se referă la altă categorie de personal respectiv la magistrați, dispoziții care nu pot fi aplicate, prin asimilare polițiștilor.
Atât cu privire la magistrați cât și la polițiști au fost elaborate reglementări speciale de salarizare care au aplicabilitate proprie și care nu se pot substitui una pe cealaltă.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției întrucât se referă la procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Recurenții mai invocă dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art.21 alin.11, se prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii, care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții și intervenienții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizez și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Față de aceste considerente, curtea în baza art.312 pct 2 coroborat cu art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 69/CA/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții, - împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor; va respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, -,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B împotriva sentinței civile nr. 69/CA/23.01.2008, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va modifica în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, - împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, -, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează
Judecător -
desemnat să-l înlocuiască pe
vicepreședintele instanței
Grefier,
Red./5.06.2008/dact.VP 9.06.2008/
Judecători fond;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
