Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 404/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 404
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T, împotriva sentinței civile nr. 431/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " Pro ", și pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Inspectoratul de Poliție al Județului T consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent Inspectoratul de Poliție al Județului T arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent Inspectoratul de Poliție al Județului solicită admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului intimat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 43/14.01.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice B; a admis acțiunea formulată de reclamanta Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor B, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T și a obligat pârâții si T la plata către membrii reclamantei a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anilor 2002 și 2003 actualizata in raport cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta SINDICATUL NATIONAL al POLITISTILOR si VAMESILOR "PRO " a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚULUI T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata primelor de concediu egale cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu ce se cuvin pe anii 2002 si 2003 tuturor membrilor SINDICATULUI NATIONAL al POLITISTILOR și VAMESILOR "PRO ", ce aveau calitatea de polițiști - funcționari publici în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
În fapt, prin art.37 pct.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text reclamanții trebuiau să beneficieze de prima de vacanță, aceste drepturi nu le-au fost acordate. Practic, de la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la plata primei de vacanță aceasta fiind suspendată, odată cu intrarea în vigoare.
Aceasta stare de fapt, reclamanții o consideră ca este total înafara legii, întrucât drepturile persoanelor încadrate în munca, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Mai limpede spus, reclamanții arată că se află în fața cunoscutului principiu potrivit căruia un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
De asemenea și conform art.41 pct.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, masurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Aceasta prevedere din Constituția României este coroborată cu prevederile art.28 lit.e din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, care stipulează ca polițistul are dreptul la concediu de odihnă plătit, concediu fără plată și învoiri plătite.
A admite posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului de concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale.
Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că acest drept nu ar fi existat. Suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru toți acești ani.
A considera altfel, s-ar contraveni art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima de concediu, iar ulterior a fost suspendată aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anii 2002 și 2003 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în acești ani pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, reclamanții arată că respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Pentru aceste motive reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept - art.41 alin.2 si 53 din Constituția României, Codul Muncii, art.28 lit. din Legea nr.360/2002, art.37 alin.2 din OG nr.38/2003.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării se arată că reclamanții în mod greșit au înțeles să formuleze cererea lor de chemare în judecată și față de MEF, întrucât pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții. Pârâta consideră că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în care își desfășoară activitatea reclamanții, în speță A fiind ordonatorul principal de credite bugetare pentru angajații T.
Prin registratura instanței s-a depus la data de 22.10.2007 precizări formulate de reclamanți prin care solicită ca în conformitate cu prev.art.246 pr.cv. înțeleg să renunțe la judecată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Inspectoratul de Politie al Județului Tad epus la dosar întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro-", având în vedere că prin Decizia civilă nr.1273/2006 pronunțată de Tribunalul București se constată că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI afiliat din 8.04.2005 la Confederația sindicală CARTEL, îndeplinește condițiile de reprezentativitate la nivel de unitate - Poliția Română, ca structură aflată în subordinea A, conform art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996.
Pârâta a mai invocat lipsa calității procesuale pasive a având în vedere că aceasta are o competență limitată la nivel teritorial, județean ori reclamantul solicită plata primelor de concediu pentru polițiști - funcționari publici din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit disp. art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 " aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediul de odihna se suspendă până la data de 31.12.2004 ".
De asemenea, potrivit disp.art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 " aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2005."
Este necesar, se arată, că bugetul pe anul 2006 fost aprobat prin Legea nr.379/2005, act normativ edictat de Parlamentul României care, potrivit prev. art.5 alin.5 menține starea de suspendare a drepturilor pretinse pe calea prezentei acțiuni.
Pârâta Bad epus la dosar întâmpinare prin care apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile OG nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, ca fiind neîntemeiată.
Art.37 pct.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut ca la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Deși OG nr.38/2003 a fost publicată în nr.65/2.02.2003, potrivit dispozițiilor art.60, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004.
În această situație, având în vedere că legea dispune numai pentru viitor, pârâta arată că apreciază solicitarea reclamantei privind acordarea primei de concediu pentru anii 2002-2003 ca neîntemeiată, neexistând prevederi legale care să statueze acordarea acestui drept, anterior datei de 01.01.2004.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.10.2007 reclamanții au depus prin serviciul registratură al instanței precizări prin care s-a solicitat ca în baza prev.art.246 Cod procedură civilă instanța să ia act de renunțarea acestora la judecata împotriva pârâtei Ministerul Economiei si Finanțelor Publice, iar instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de această pârâtă.
Analizând excepția prescripției acțiunii formulate de pârâta IPJ T în ceea ce privește drepturile salariale privind plata primelor de concediu aferente anilor 2002 si 2003, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată întrucât conform disp.art.62 pct.2 din Legea nr.24/2004 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintra în vigoare", astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 pct.c din Codul Munciia fost suspendat.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", invocată de către aceasta este neîntemeiată, și a fost respinsă pe considerentul că sentința civilă invocată, având nr. 332/17.01.2007, pronunțată în Dosar nr- de Judecătoria sectorului II B, are ca obiect o cerere de modificare a statutului formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro, dispunându-se a se lua act de modificările intervenite în compunerea organelor de conducere și înscrierea acestor modificări în Registrul Special.
Față de precizarea de acțiune formulată de reclamant, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " Pro ", prin care renunță la judecată cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că acesta din urmă nu mai are calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a depus la dosar și adresa nr. 29563/08.08.2007, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, T, din care rezultă că cei patru membri de sindicat pe care îi reprezintă, au calitatea de polițiști - funcționari publici cu statut special din data de 24.08.2002, situație față de care tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de și
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu s-a reținut susținerea reclamantului că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituția României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel și Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut ca potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, precum și cele ale Legii nr. 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art.37 al.2 teza I OG 38/2003, prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3. proc. civ. instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii reclamantului și a obligat pârâții la plata către membrii acestuia a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 și 2003 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin neplata la termen a acestor sume.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursurilor pârâții au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece OG nr.38/2003 a intrat în vigoare la 1.01.2004, astfel că acordarea primei de concediu pe 2002-2003 s-a făcut pe o perioadă în care actul normativ nu era în vigoare.
Recursurile sunt fondate.
Polițiștii beneficiază de prime de concediu, potrivit art.37(2) din OG nr.38/2003, act normativ care a intrat în vigoare la 1.01.2004, conform art.60. Prin urmare, polițiștii nu beneficiază de aceste prime decât începând cu anul 2004. De reținut că în perioada anterioară (2002-2004) salarizarea polițiștilor, conform art.78(2) din Legea nr.360/2002, s-a realizat în temeiul prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Acest din urmă act nu a prevăzut însă acordarea primei anuale de concediu.
Instanța de fond admițând acțiunea și acordând reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor drepturile bănești reprezentând prima anuală de concediu pentru perioada 2002-2003, încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat în art.15 din Constituția României.
În fine, prima instanță în mod eronat și-a bazat hotărârea pe Decizia nr.XII din 5.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii. Prin decizia menționată s-a statuat că în aplicarea art.37(2) din OG nr.38/2003, prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004-2006, nu însă și pentru 2002-2003 cum reține prima instanță în hotărârea recurată.
Așa fiind, Curtea, potrivit art.312(1) Cod procedură civilă, va admite recursurile pârâților și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T, împotriva sentinței civile nr. 431/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și, în consecință, modifică sentința recurată, în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor " Pro ", ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.IV.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /24.04.2008
Tehnored. /29.04.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
