Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 407/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 407
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin T împotriva sentinței civile nr. 81/16.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală reglementări Juridice și Contencios B și Inspectoratul Județean de poliție al județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat, în 2 exemplare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.81/16.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Timișa admis acțiunea recurentului și cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor B, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâții B și T la plata către reclamant a primelor de concediu în cuantum de un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, precum și la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport de rata inflației. A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sumele necesare plății drepturilor reclamantului.
În motivare s-a reținut că la data de 15.10.2007 pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, prin care s-a solicitat, în cazul în care este admisă acțiunea reclamantului, să fie obligat cel chemat în garanție prin aceeași hotărâre să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate de reclamant.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca fiind neîntemeiată, deoarece această instituție a fost chemată în garanție de către pârâtul B, iar conform dispozițiilor art.15 din nr.HG83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a B, excepție invocată de B, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, au obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile
Pe fondul cauzei, s-a stabilit că reclamantul este funcționar public și art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006,- actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamanți la pârâții.
Referitor la acordarea sporului de fidelitate pe anul 2005, instanța a constatat că, conform disp. art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.132 din 09.02.2004, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamantul este beneficiarul unui spor de fidelitate în funcție de vechimea în serviciu. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin.1 din Ordonanța de Urgență nr. 118 din 28 noiembrie 2004, însă deși acest spor a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat.
Aceste considerente sunt întărire de faptul că plata sporurilor de fidelitate prev. de art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004 a fost reluată în anul 2006.
Dispozițiile art. 2 alin (l) din nr.OUG 118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea prevederilor art. 6 din OG38/2003 nu conțin vre-o referire la eventuala desființare a dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, instanța în baza disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
În cauză a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurentul critică prima instanță pentru că deși nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant.
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece Ministerul Finanțelor Publice B nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat.
Rolul F este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu.
Învederează instanței că și Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, Consiliul Județean T elaborându-și propriul proiect de buget.
Pe fondul litigiului se arată că acordarea drepturilor solicitate a fost suspendată prin legile bugetare dintre anii 2001-2005 și conform art.56 din Legea nr.24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia, pot interveni diferite evenimente legislativ, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea, sau alte asemenea".
Actul normativ invocat mai sus este completat de art.62, care prevede că: "În cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. (2).La expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare. (3).Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ sau a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare la data expirării suspendării".
De asemenea trebuie remarcat că Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca ordonator principal de credite, trebuie să se încadreze în cheltuielile stabilite prin legile bugetare, astfel că nu există posibilitatea plății drepturilor pretinse de reclamant.
Examinând recursul în raport de motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se va admite, se modifică sentința civilă nr.81/16.2008 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș, în sensul că se respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva Ministerului Finanțelor Publice și cererea de obligare a chematului în garanție de a vira aceluiași pârât, sumele necesare plății drepturilor reclamantului și menține în rest dispozițiile sentinței recurate, pentru că:
Potrivit prevederilor art.28 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor B și Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ministerul are atribuții ce privesc elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respectiv anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Cum, din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă obligația Ministerului Economiei și Finanțelor privind alocarea unor fonduri bănești personalului bugetar, că nu există raporturi de subordonare bugetară între pârâtul și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a deveni incidente prevederile art.60-63 Cod civil, privind chemarea în garanție, recurentul nu poate avea calitatea de chemat în garanție, motiv pentru care recursul se consideră întemeiat sub acest aspect și se admite în modul arătat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin T împotriva sentinței civile nr. 81/16.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva Ministerului Finanțelor Publice și cererea de obligare a chematului în garanție de a vira aceluiași pârât, sumele necesare plății drepturilor reclamantului.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.IV.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.04.2008
Tehnored. /15.04.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
