Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 407/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 407/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com.,-, jud.B, împotriva sentinței nr. 4// 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, intimata a depus întâmpinare, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul având cuvântul în susținerea recursului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul de a fi obligată pârâta la acordarea sumelor de bani solicitate, actualizate cu indicii de inflație la data plății efective.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4 /2009 a Tribunalului Brăilas - respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului com. jud.B, având ca obiect indemnizația de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitatea de angajat în cadrul aparatului propriu de specialitate a Primăriei comunei, calitate în care beneficiază de drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public și nu de dispozițiile derogatorii care se aplică altor categorii de funcționari publici cu statut special la care se referă Legea nr.138/1999.
Prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil deși aceste instituții ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și Ministerul Administrației s-au reunit într-un singur minister.
Prin Ordinul susmenționat nu se putea modifica o dispoziție legală dintr-o lege și ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr.138/1999.
Nu se poate susține că reclamanții sunt supuși unor forme de discriminare și că ar fi necesitat principiul egalității între cetățeni și excluderea privilegiilor deoarece funcționarul public beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr.188/1999.
Față de atribuțiile pe care le are funcționarul public așa cum sunt prevăzute în legea nr.188/1999 nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea sporului de dispozitiv din moment ce acesta nu este asimilat personalului militar din instituțiile publice și siguranță națională sau personalului civilă din aceste instituții.
Din prevederile art.14 ale OUG 192/2002 rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv solicitat de reclamant nu face parte din categoria acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda funcționarilor publici și personalului contractual.
Însăși noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamantul nu creează o situație discriminatorie în sensul prevederilor Legii nr.137/2000 întrucât atribuțiile funcționarilor publici și atribuțiile funcționarilor publici cu statut special nu sunt identice și ca atare nici sistemul de salarizare ori acordarea altor sporuri nu poate fi uniform.
Astfel nu tot personalul bugetar care desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care sunt salarizate după norme specifice funcției lor vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Persoanele care nu au fost și nu sunt salarizate conform Legii nr.138/1999 de către Ministerul Administrației și Internelor nu sunt vizate de aplicarea Ordinului nr.496/2003. Acest ordin nu poate adăuga la lege, iar în cazul funcționarilor contractuali Ordinul contravine dispozițiilor art.157 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.
Instanța de fond a ignorat prevederile legilor privind salarizarea funcționarilor publici precum și ale Legii nr.137/2000 care interzice toate formele de discriminare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 pr. civ. Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr.63/2003fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul Muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul Muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
În drept, potrivit art.157 al.2 din Codul Muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
Pct.31.1. din ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,
Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.
Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.
Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.
În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șanse.
În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.
Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv, respectiv pentru perioada menționată, reactualizată cu indicele de inflație, conf.art.1082 Cod civil, suma respectivă urmând a fi solicitată de pârât ca o consecință a obligației stabilite prin prezenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com.,-, jud.B, împotriva sentinței nr. 4// 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.4/2009 a Tribunalului Brăila în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.08.2003 până la data de 31.08.2007, sume actualizate cu indicii de inflație la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
CU OPINIE SEPARATĂ
Judecător - - -
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond în neacordarea sporului de dispozitiv se constată că, potrivit Legii nr.138/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul 496/2003, indemnizația de dispoziție la care se referă Legea nr.138/1999, a fost acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr.138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul MAI 496/2003, nu poate adăuga la lege, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister".
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
În același sens Curtea Europeană a apreciat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității, exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care. tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele pentru situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Se constată însă că, salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul (MIRA) precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerare de Legea nr.138/1999.
Față de cele expuse, din punctul nostru de vedere recursul urma a fi respins în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
