Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 408/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 408/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, prin împuternicit, DOMICILIATĂ ÎN Focșani,-, jud.V, și de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 47 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții reclamanți avocat, conform împuterniciri avocațiale nr.126/2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, și intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursurile sunt motivate, iar recursul declarat de recurenții reclamanți nefiind timbrat, intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, a depus întâmpinare, după care;
Apărătorul recurenților arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării depuse de către DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B, luând act de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților, avocat, având cuvântul în susținerea recursului arată că reclamanții au declarat recurs, solicitând obligarea pârâtelor la plata sporurilor reprezentând suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 1.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație până la achitarea acestora.
Astfel, consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât s-a respins cererea de acordarea a celor două suplimente, stabilite prin 188/1999, dar art.31 lit.c și d nu fost abrogat, este în vigoare și în prezent. Prin apariția OG nr.6/2007 nu a fost modificat art.31 din 188/1999. Consideră că în mod nejustificat instanța de fond a admis doar în parate acțiunea reclamanților respingând acordarea celor două suplimente ulterior lunii ianuarie 2007 și până în prezent.
Față de aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei de acordare a celor două suplimente și ulterior lunii ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de serviciu.
Față de recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 47/29.01.2009 a Tribunalului Vrancea, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004-1 ianuarie 2007 inclusiv, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată s-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea acestor drepturi la zi și în continuare cât timp prevederile legale vor fi în vigoare sau până la încetarea raporturilor de serviciu.
De asemenea, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile de netimbrare a acțiunii precum și a prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepția privind netimbrarea cerererii că, la dosarul cauzei, reclamanții au depus, odată cu acțiunea, dovada de plată a taxei de timbru, - chitanța seria - nr.- din 27.10.2008.
Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică, tribunalul a admis-o, având în vedere faptul că raporturile de funcție ale reclamanților sunt cu Direcția Județeană de Statistică.
Examinând cererile reclamanților, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt toți funcționari publici în cadrul Direcției județene de Statistică V și, în această calitate, pretind acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste suplimente sunt reglementate de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, legea privind statutul funcționarilor publici, după cum urmează:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului)
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Potrivit acestui text legal, "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu poate conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Mai mult, cu privire la aceste drepturi Curtea de APEL GALAȚI, în calitatea sa de unificator al practicii judiciare, a decis în sensul acordării acestor sume, dovadă fiind, de exemplu, Decizia nr.496/R/18.09.2008, pronunțată în dosarul nr- ori Decizia nr.500/R/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr-.
Cum această decizie poate fi interpretată ca o dezlegare dată unor probleme de drept, extrapolând și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, care instituie obligativitatea respectării acestor dezlegări de drept, Tribunalul apreciază că reclamanții au dreptul la aceste sume de bani reprezentând cele două sporuri.
Tribunalul reține și împrejurarea că, în situația în care aceste două drepturi salariale au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, norma legală, odată reglementată, trebuie să își producă efectele, nefiind admis ca dreptul să fie lipsit de conținut, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Tribunalul reține ca fiind incidente în cauză și prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, Tribunalul reține că reclamanții au solicitat acordarea începând cu data de 01.01.2004. la zi și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
Cu privire la momentul de la care aceste drepturi pot fi pretinse nu există dubii și nici nu se poate pune problema prescripției din moment ce aceste drepturi au fost suspendate, fiind suspendat și dreptul la acțiunea derivând din aceste drepturi astfel încât urmează a fi respinsă excepția privind prescripția parțială a drepturilor solicitate.
Tribunalul reține că, la data de 24 ianuarie 2007, s-a publicat în Monitorul Oficial OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, modificată și completată ulterior prin OG nr.9/2008.
Potrivit articolului 4 din acest act normativ, care nu a suferit modificări "Salariul de baza se stabileste in functie de categorie, de clasa, care reflecta nivelul studiilor necesare exercitarii functiei publice, si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si in raport cu nivelul la care se presteaza activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1- 6. "
Rezultă astfel, că prin intrarea în vigoare a cestui act normativ în salariul de bază al funcționarului public au fost incluse aceste sporuri, cât timp se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, si, dupa caz, de gradul profesional al functiei publice, precum si in raport cu nivelul la care se presteaza activitatea.
Acest lucru a fost subliniat și de Ministerul Muncii prin adresa nr.10939/31.07.2008.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că momentul până la care se pot acorda aceste sume este ianuarie 2007 inclusiv.
De asemenea, a fost avut în vedere faptul că drepturile să fie acordate pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data numirii în funcția publică la Direcția Județeană de Statistică.
acestei date, reclamanților nu li se mai cuvin aceste sporuri prin intrarea în vigoare a OG nr.6/2007, act normativ necontestat de reclamanți.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul reține că reclamanții au cerut angajatorului aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cunatum asupra căruia pârâta nu a formulat obiecții nici prin adresa prin care a răspuns reclamanților la cererea lor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de reclamanți s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a OG 6/2007, deoarece drepturile solicitate li se cuvin și în prezent, până la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pe perioada 1.01.2004-30.10.2005, deoarece dreptul material la acțiune nu a fost afectat de suspendările intervenite și nici nu s-a făcut dovada unuia dintre cazurile de suspendare a cursului prescripției limitativ prevăzute de art.13 din 167/1958, pentru perioada menționată.
Deși se reține în motivare că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art.29 din Lg.188/1999 (art.31 după republicare), instanța nu a precizat și temeiul legal al cuantificării drepturilor, contrar prevederilor art.261 al.1 Cod procedură civilă.
Procedând astfel, instanța s-a substituit legiuitorului, încălcând prevederile art.124 al.1 din Constituția României.
Instanța de fond nu a indicat care este textul din Constituția României care reglementează, dreptul fundamental, un drept fundamental neputând în același timp să fie și un drept accesoriu.
Instanța a încălcat prevederile art. 31 al.3 din Lg.188/1999 care stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face conform prevederilor legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În mod nelegal și netemeinic instanța a respins cererea de acordare a suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada ulterioară lui ianuarie 2007 și până în prezent.
Este de necontestat că cele două suplimente sunt stabilite prin Lg. 188/1999 (art.31 al.l lit.c si d) și așa cum reține de altfel și Tribunalul, rațiunea de a exista a legilor este ca acestea să producă efecte, nefiind de conceput ca acestea să aibă doar caracter formal.
Art.31 al.l lit.c si d este în vigoare și în prezent, nu a fost abrogat de nici un act normativ, astfel că urmând logica instanței, aceste dispoziții trebuie să producă efecte și ulterior lunii ianuarie 2007 și până în prezent, perioadă în care au fost și sunt în vigoare.
Prin apariția OG 6/2007 nu a fost modificat în nici un fel conținutul art.31 din Lg. 188/1999.
Art.4 din OG 6/2007 nu stabilește în nici un mod că cele două suplimente ar intra în conținutul salariului de bază, fiind interpretat eronat de instanță.
Art.31 din Lg. 188/1999 stipulează clar că salariul de bază și cele două suplimente sunt noțiuni distincte.
Art.4 din OG 6/2007 arată doar criteriile în funcție de care se stabilește salariul de bază, neavând nici o legătură cu cele două suplimente.
In concluzie în mod nejustificat instanța a admis doar în parte acțiunea reclamanților respingând acordarea celor doua suplimente ulterior lunii ianuarie 2007.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție parțial temeinică și legală, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Pentru motivele expuse, sunt nefondate susținerile recurentei pârâte privind prescripția parțială, prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune neputând să curgă pentru perioada 1.01.2004-30.10.2005 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă.
Sunt nefondate susținerile recurentei pârâte privind încălcarea prevederilor art.261 pr.civ. Curtea constatând că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept. În mod corect prima instanță a dispus obligarea la plata celor două sporuri în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază, reactualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective conf.art. 1080 și următoarele din Codul civil.
Este de principiu că o normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal. Din moment ce dreptul este recunoscut, reclamanții trebuie să beneficieze de el în mod efectiv, cum corect a apreciat instanța de fond, soluția fiind dată de altfel și cu respectarea prevederilor art.3 din Codul civil.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentei pârâte în sensul că prima instanță s-a substituit legiuitorului, deoarece, în speță angajatorul refuză plata acestor drepturi, iar legislativul nu are posibilitatea de a emite reglementări cu aplicare retroactivă, singura cale de punere în executare a prevederilor legale de la data nașterii dreptului, fiind cea judiciară.
Sunt nefondate susținerile recurentei pârâte în sensul că nu s-a încălcat în speță dreptul de proprietate al reclamanților, deoarece potrivit art.1din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului șuia Libertăților Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Astfel, dreptul la sporurile salariale solicitate este un drept de creanță și prin urmare un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Sunt nefondate susținerile recurentei pârâte în sensul că în speță nu este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, solicitarea reclamanților de acordarea acestor drepturi și pentru viitor fiind fondat.
Integrarea acestor două categorii de sporuri în componentele salariului cuvenit funcționarilor publici pentru activitatea depusă în exercitarea serviciului conferă acestor drepturi caracter lichid deoarece exprimarea salariului, și deci a fiecărei părți constitutive a acestuia, nu se poate face decât sub formă bănească ( art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 raportat la art.161 alin.1 din Codul Muncii.
Aceleași texte de lege citate dau și caracterul cert al unei creanțe născute din obligația instituției angajatoare de remunera activitățile proprii postului ocupat de funcționarii publici în exercitarea atribuțiilor ce le revin atât timp cât se află în desfășurarea raporturilor de serviciu și implicit, în subordinea angajatorului.
Referitor la exigibilitatea creanței, această chestiune decurge din împlinirea succesivă a termenelor de scadență a datelor la care se va plăti salariul cât timp funcționarul public are în curs de derulare raportul de serviciu cu instituția publică, fiind legată, în aceleași timp, și de celelalte două caractere ale unei creanțe anterior enunțate și care au primit confirmarea existenței prin însăși recunoașterea legalității și temeiniciei drepturilor salariale prin dispozițiile cuprinse în hotărârea primei instanțe.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica sentința atacată în sensul obligării pârâtei la plata sporurilor respectiv începând cu 1.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui funcționar publici, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul aceluiași taxe de lege Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Județeană de Statistică V, cu sediul în Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 47 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, ,.
Modifică în parte sentința nr.47/2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că dispune obligarea pârâtei Direcția Județeană de Statistică V la plata sporurilor respective începând cu 1.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui funcționar public.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
OPINIE SEPARATĂ
Judecător - - -
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
