Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 409/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 409/CA
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, cu sediul în V,-, județul V, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva deciziei numărul 79/CA/21.01.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 79/CA/21 ianuarie 2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite acțiunea introdusă de reclamantul, cu domiciliul în I,-, --1,. A,. 2, în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, cu sediul în V,- și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munci - I, cu sediul în I,-.
Dispune anularea deciziei nr. 465/01.05.2005 emisă de V și a deciziilor nr. 595/07.11.2005 și nr. 213/21.07.2006 emise de
Exonerează reclamantul de obligația plății sumelor de bani imputate prin deciziile sus-menționate.
Pentru a se pronunța astfel a reținut prima instanță:
Reclamantul a fost salariatul Rulmenți Bîrlad și în urma disponibilizării la data de 30.04.2002 a primit indemnizația de șomaj acordată în baza Legii 76/2002 ca urmare a întocmirii dosarului nr. 414/13.05.2002 depus la AJOFM V - ALOFM Bîrlad și pus în plată începând cu 01.04.2003.
Ulterior, prin decizia ALOFM Bîrlad nr. 1633/28.09.2003 i se încetează reclamantului acordarea indemnizației de șomaj cu data de 30.09.2003 întrucât acesta se angajează la Universitatea "Al. " I începând cu 01.10.2003.
În atare situație pârâții susțin eronat că reclamantului i s-a acordat în mod eronat prima de instalare în sumă de 1750 lei întrucât la data angajării la Universitatea "Al. " I, 01.10.2003, aceasta avea deja domiciliul stabil în I de la 06.09.2003.
Potrivit disp. art. 75 din Legea nr. 76/2002 "persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate și, ca urmare a acestui fapt, își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe țară în vigoare la data instalării".
Față de dispozițiile normei legale citate, reclamantul nu a greșit cu nimic prin schimbarea domiciliului la I la data de 06.09.2003, anterior încadrării la Universitatea Al. I la 01.10.2003 întrucât schimbarea domiciliului s-a realizat ca o condiție de participare la concursul de angajare ce a avut loc la 15.09.2003, candidații trebuind să aibă domiciliul în I așa cum rezultă din oferta publică făcută de angajator în ziarul local (fila 27 din dosarul nr-) conduită ce nu îi este imputabilă deoarece în caz contrar nu putea participa la concurs.
Interpretarea restrictivă a normei legale în discuție de către emitenții deciziilor de recuperare a primei de instalare privind succesiunea celor două etape, cuprinse în art. 75 din Legea nr. 76/2002, respectiv încadrarea șomerului la un loc de muncă din altă localitate și schimbarea domiciliului în acea localitate, cu legătură de la cauză la efect, nu poate fi primită de instanță, fiind contrară scopului urmărit de legiuitor, respectiv acela al stimulării inițiativei șomerului în realizarea dezideratului ocupării unui loc de muncă din plata căruia se asigură nevoile sociale ale acestuia și familiei sale.
Reclamantul nu putea condiționa participarea la concurs împotriva voinței angajatorului care, prin oferta publică de concurs, dorește să se asigure că potențialul său angajat are condițiile minime (locuință în aceeași localitate) de a putea executa atribuțiile la locul de muncă.
Pe ansamblul normei legale în discuție condițiile de primire a primei de instalare sunt îndeplinite nefiind afectată doar de succesiunea etapelor mai sus examinate astfel că, acțiunea este întemeiată și a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta I, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, respectiv instanța de fond a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât litigiul nu are ca obiect un litigiu privind funcționarii publici, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, cum eronat s-a reținut, ci prevede măsură de stimulare a mobilității forței de muncă, în baza Legii nr. 76/2002, cu modificările ulterioare.
Prima instanță a ignorat astfel prevederile art. 75 din legea sus-menționată, în baza căruia recurenta gestionează aceste sume din bugetul asigurărilor de șomaj, și care condiționau acordarea stimulentelor legale doar în ipoteza în care se încadra mai întâi în muncă, iar ulterior își schimba domiciliul în localitatea în care se afla sediul angajatorului condiție neîndeplinită de intimată, astfel că solicită admiterea recursului său și în fond respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Aceeași sentință este atacată cu recurs și de intimata V, în motivarea căruia arată, de asemeni, faptul că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 75 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, din cuprinsul căruia rezultă o altă cronologie a evenimentelor, respectiv angajarea cu contract de muncă a șomerului în altă localitate și abia ulterior schimbarea domiciliului, ca consecință a primului fapt.
Cum în speță succesiunea evenimentelor este inversă, respectiv intimata s- mutat în I, la 6 2003, și s-a angajat începând cu data de 1 octombrie 2003, controlul de audit efectuat de Compartimentul Audit și Control Financiar Intern la 7 aprilie 2005, a constatat nerespectarea prevederilor legale sus-evocate, astfel că solicită admiterea recursului și în fond respingerea contestației, cu menținerea deciziilor de imputare în litigiu.
Intimata prin întâmpinare consideră recursurile promovate în cauză ca nefondate, întrucât în mai 2002 a intrat în șomaj de la Rulmenți Bîrlad, oraș în care domicilia cu familia, iar pentru a putea concura pentru postul scos la concurs de Universitatea "Al. I." I, trebuia să dovedească existența domiciliului stabil în I, astfel că și-a stabilit domiciliul la o rudă pentru a putea participa la concurs, la 6 2003.
Ulterior promovării examenului, a fost angajată la 1 octombrie 2003, soțul său transferându-se de asemeni în I, la 15 iulie 2004, așa încât interpretarea Legii nr. 76/2002, evocată de recurentă, ar conduce la deturnarea spiritului acesteia, ce constă în stimularea inițiativei șomerului în realizarea dezideratului ocupării unui loc de muncă.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat susținerilor părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile promovate în cauză ca nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că în speță a fost respectat scopul urmărit de legiuitor, la adoptarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 76/2002, respectiv cel de schimbare a inițiativei șomerilor de ocupare a unui loc de muncă, chiar dacă acesta implica schimbarea domiciliului avut în localitatea în care se află sediul noului angajator.
Ori, sunt de notorietate multiplele implicații de ordin social și material, pe care o astfel de schimbare a domiciliului le ridică pentru șomerul aflat în căutarea unui loc de muncă, în concordanță cu pregătirea sa profesională, așa încât rațiunea textului "ca urmare a acestui fapt" al încadrării în altă localitate, nu poate fi interpretat în sens restrictiv, anume în cel privind derularea într-o anumită cronologie a faptului mutării, ci în cel ce vizează însăși rațiunea acestui demers, criticând în încurajarea forței de muncă dispozițiile privind ocuparea locului de muncă aflat în altă localitate decât cea de domiciliu.
Cum în speță o astfel de legătură de cauzalitate a fost demonstrată de reclamanta - intimată, în mod corect instanța de fond i-a recunoscut acesteia beneficiul încasării sumelor de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzute de legiuitor tocmai pentru acoperirea cheltuielilor iminente finalizării acestui demers anevoios de schimbare efectivă a domiciliului în localitatea locului de muncă vizat.
Concluzionând față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la respingerea, ca nefondate, a recursurilor promovate de pârâta I și V, cu menținerea ca legală și temeinică sentinței civile 79/CA/2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de pârâta I și de pârâta împotriva sentinței nr. 79/CA/21 ianuarie 2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
