Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 41/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 41
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
La ordine a venit în pronunțare recursul promovat de recurentul - pârât PRIMARUL ORAȘULUI TÂRGU N, împotriva sentinței civile nr. 232 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2008.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 232/20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, C, -, B, G, -, -, - prin moștenitor, - prin moștenitor legal, Polonic, în contradictoriu cu pârâții - Instituția Primarului Orașului Târgu N și Consiliul Local al Orașului Târgu N, în sensul că au fost obligați pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită reclamanților aferentă perioadei 2001 - 2006 corespunzătoare intervalului de timp din această perioadă în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public în aparatul administrativ al orașului Târgu N, sume ce se vor actualiza la data plății conform indicelui de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au făcut dovada calității de funcționari publici în aparatul administrativ al orașului Târgu N, iar în perioada 2001 - 2006 drepturile solicitate le-au fost suspendate prin acte normative.
În baza dispozițiilor art. 32 alin. 2 din Legea 188/1999 s-a prevăzut în favoarea funcționarilor publici pe lângă indemnizația de concediu dreptul la o primă egală cu salariul de bază am luna anterioară plecării în concediu. În reglementarea actuală acest drept este prevăzut la art.34 alin 2 din lege.
Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin nr.OUG33/2001 și ulterior, succesiv, prin legile bugetului de stat, respectiv Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005. De asemenea prin art.44 din OUG nr.92/2004 s-a prevăzut că, dispozițiile art.34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare se suspendă.
Întrucât ultimul act normativ care a prevăzut suspendarea drepturilor funcționarilor publici la prima de vacanță este Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006 și având în vedere că în baza dispozițiilor art.5 alin. 5 din această lege, suspendarea acestor drepturi este limitată până la data de 31.12.2006, instanța de fond a constatat că începând cu 1.01.2007 prevederile din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
În consecință, cum reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei orașului Târgu N și cum la data judecării cauzei dreptul invocat în acțiune a devenit actual, tribunalul a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor bănești aferente perioadei în care fiecare dintre reclamanți au îndeplinit calitatea care justifică dreptul.
De asemenea, s-a dispus reactualizarea sumelor cuvenite reclamanților în raport cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - Primarul Orașului Târgu N, care a susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 34 al. 2 din Legea 188/1991 și actelor normative ce au prevăzut suspendarea dreptului la prima de vacanță, întrucât, chiar dacă în prezent această suspendare nu mai operează, prima de vacanță nu mai poate fi acordată pe perioada în care a operat suspendarea.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2003.
Recurentul - pârât a depus la dosar concluzii scrise pe această excepție, solicitând respingerea excepției, având în vedere prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007 privind aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006.
Intimatele - reclamante au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, întrucât termenul de prescriere a fost întrerupt prin intervenirea fiecărui act normativ ce a dispus suspendarea, iar pe de altă parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007 prevede plata primelor de concediu inclusiv pe perioada 2001 - 2003.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere și prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. civilă, curtea reține următoarele:
1. Excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 (art. 34 al. 2 după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare G 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost prelungite prin Legea 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi prin Legea 631/2002 termenele prevăzute de art. III din OUG33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Așadar, exercitarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 fost suspendat succesiv prin prelungirea suspendării inițiale dispuse prin art. III a OUG 33/2001 până la 31 decembrie 2003.
Ulterior prin legile bugetului pe anii 2004 și 2005 (Legea 507/2003 și 511/2004) exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată, independent de suspendarea inițială dispusă prin OUG33/2001, separat pentru anul 2004 și apoi pentru anul 2005.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 (R) dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar art. 66 din același act normativ, stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 -2003. exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendată prin art. 3 din OUG 33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s-a finalizat, conform Legii 24/2000, la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenului prevăzut în art. 3 din OUG33/2001 din Legea 631/2002.
Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005.
Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
Față de aceste considerente, curtea constată că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 al. 1 din Decretul 167/1958 coroborate cu art. 3 din OUG33/2001.
În ceea ce privește actul normativ invocat de părți ca argument pentru respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2007 reglementează modalitatea de plată a primelor de concediu acordate prin acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin acte normative în perioada 2001 - 2006.
Este adevărat că ordonanța recunoaște dreptul salariaților din sectorul bugetar la prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2006, stabilind modalități de plată diferite (într-o singură tranșă sau în trei tranșe), după cum drepturile au fost stabilite prin hotărâri judecătorești sau se achită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007.
Pe de altă parte, este incontestabil că acest act normativ constituie o recunoaștere a dreptului personalului vizat la acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2006.
Legea prevede că una din cauzele ce are ca efect întreruperea cursului prescripției este recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția (art. 16 al. 1 din Decretul 167/1958).
În speță, însă, față de excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 2001 - 2003, nu se poate aprecia că a intervenit o cauză de întrerupere a prescripției prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2007, întrucât această recunoaștere trebuie să- aparțină titularului direct al obligației și să intervină în cursul termenului de prescripție și nu după expirarea acestuia.
Ca urmare. adoptarea nr.OUG 146/2007 nu poate înlătura prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, însă, dreptul reclamanților la prima de vacanță aferentă acestei perioade, deși nu poate fi acordat de instanța de judecată, va putea fi valorificat în conformitate cu dispozițiile art. 3 din nr.OUG 146/2007.
În consecință, pentru acest considerent, recursul pârâtului Consiliul Local Tg. N va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Pe fondul cauzei, pentru perioada în care nu operează prescripția (respectiv pentru perioada 2004 - 2006)), criticile recurentului nu sunt întemeiate, in considerarea următoarelor argumente:
Astfel, dreptul funcționarilor publici la plata unei prime egale cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, a fost stabilit prin art. 32 al. 1 din Legea 188/1999 (actual art. 34 al. 2).
Așa cum corect a apreciat instanța de fond, deși acest drept a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative, începând cu data încetării fiecărei suspendări, dispoziția legală din Legea 188/1999 este în vigoare și drepturile bănești pot fi acordate.
Potrivit art. 64 al. 1 din Legea 24/2000 republicată (privind normele de tehnică legislativă), "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendarereintră de drept în vigoare".
Cum în speță dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin mai multe acte normative succesive, care au prevăzut expres durata suspendării, la expirarea acestei durate, dispoziția privind prima de concediua reintrat în vigoarede drept, producând efecte juridice inclusiv pe perioada anterioară, când dreptul a fost suspendat.
Așa fiind, curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii reclamanților pentru perioada 2003 - 2006 este legală, urmând a fi menținută.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul promovat de Consiliul Local al Orașului Târgu N și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii pentru plata primei de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2003 ca fiind prescrisă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârâtPRIMARUL ORAȘULUI TÂRGUcu sediul în-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 232 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI TÂRGU și intimații reclamanți:, C, C, B, G, -prin moștenitor, - prin moștenitor legal,toți cu domiciliul ales în orașul Târgu N, str. - - -. 80, județul N
Modifică în parte sentința civilă nr.232/CA din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 și, în consecință, respinge acțiunea în privința primelor de vacanță pentru perioada 2001-2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 28/29 ian. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Aurelia Saftiuc, Vera
