Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 410/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 410/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, cu sediul la Primăria, jud.G, împotriva sentinței nr. 3306 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, și avocat, conform împuterniciri avocațiale de substituire a nei avocat -, pentru recurenții reclamanți lipsă în cauză, lipsă fiind de asemenea și intimatul PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că a fost acordat termen pentru a se timbra recursul, după care;
Apărătorul recurenților depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 3,00 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru stabilită în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților, pentru motivele invocate pe larg și depuse la dosar cât și în baza actelor probatorii depuse pe parcursul judecății, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3306 /2008 a Tribunalului Galațis -a respins acțiunea formulată de reclamanții, funcționari publici din cadrul aparatului de specialitate al Primăriei com. jud.G, în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. jud.G, având ca obiect indemnizația de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Legea 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul nr.496/2003 s-a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv acordată de Legea 138/1999 și personalului civil din domeniul administrației publice.
Tribunalul nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea 138/1999 care se referă doar la personalul civil care-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr.496/2003 al nu putea adăuga la lege și nu putea acorda drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară. Ordinul mai sus menționat cel mult putea explicita aplicarea efectivă a dispozițiilor din Legea nr.138/1999 și în nici un caz nu putea extinde categoriile personalului beneficiar al indemnizației de dispozitiv.Ca urmare în condițiile în care se refuză acordarea indemnizației de dispozitiv de către emitentul Ordinului nr.496/2003, reclamanții nu pot beneficia de soluționarea favorabilă a cererii lor.
Din modul în care este motivată cererea de chemare în judecată se reține că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,care aparțin din punctul de vedere al reclamanților aceluiași minister.
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, se constată următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 29 al.2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime si alte drepturi salariale.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din carul precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale,precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de legea 138/1999. Pe de altă parte nu se poate reține că lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a personalului civil din cadrul în raport de care reclamanții se consideră prejudiciați.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr.63/2003 fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
În drept, potrivit art.157 al.2 din codul muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
Pct.31.1. din ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,
Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.
Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.
Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.
În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șansă.
În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.
Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea obligând pârâtul la plata indemnizației de dispozitiv, actualizată cu indicele de inflație, conf.art.1082 Cod civil, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului declarat de reclamanții, cu sediul la Primăria, jud.G, împotriva sentinței nr. 3306 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.3306/2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, în funcție de perioada efectiv lucrată, sume actualizate cu indicele de inflație de la data de 1.01.2004 până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
CU OPINIE SEPARATĂ
Judecător - - -
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond în neacordarea sporului de dispozitiv se constată că, potrivit Legii nr.138/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul 496/2003, indemnizația de dispoziție la care se referă Legea nr.138/1999, a fost acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr.138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul MAI 496/2003, nu poate adăuga la lege, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister".
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
În același sens Curtea Europeană a apreciat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității, exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care. tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele pentru situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Se constată însă că, salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul (MIRA) precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerare de Legea nr.138/1999.
Față de cele expuse, din punctul nostru de vedere recursul urma a fi respins în conformitate cu art.312 Cod proc.civilă
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
