Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 411/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 411/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G, intervenientele și împotriva sentinței nr. 3156/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul și intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN G prin consilier juridic, lipsă fiind recurentele, G, intimata DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALA ȘI PROTECȚIA COPILULUI și recurentele interveniente în nume propriu și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul având cuvântul solicită admiterea recursului așa,cum a fost formulat, pentru considerentele arătate pe larg în motivele depuse la dosar precum și în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentanta intimatului CONSILIUL JUDEȚEAN G, consilier juridic, având cuvântul în dezbateri invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă, motivat de faptul că reclamanții au în desfășurare raporturi juridice de muncă angajat-angajator cu Direcția Socială și Protecția Copilului G și nu sunt angajați în cadrul Consiliului Județului G, neexistând raporturi juridice de muncă între reclamanți și Consiliu. Prin urmare, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pentru cele arătate mai sus solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea recursului formulat de către reclamanți, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3156 /13.11.2008 a Tribunalului Galațis - respins acțiunea formulată de reclamanții, G, intervenientele și în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN G și DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALA ȘI PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect indemnizația de dispozitiv, sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Art.3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public, consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
In speță, reclamanții sunt funcționari publici, la dosarul cauzei existând dispozițiile de numire in funcție publică (filele 58-84), iar conform Legii nr.188/1999, aceasta constituie dreptul comun aplicabil pentru toate categoriile de funcționari publici.
Astfel solicitările reclamanților privind plată a unui spor de mobilitate și a unui spor de confidențialitate, sunt neîntemeiate deoarece disp. art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, care face trimitere la Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, nu sunt aplicabile acestora, întrucât sunt funcționari publici și nu angajați cu contract de muncă.
In consecință, funcționarii publici sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare,respectiv Legea nr.188/1999, neavând posibilitatea să negocieze indemnizația și sporurile pe care le primește.
Cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv, s-a constatat că prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003, modificat si completat Ordinul MAI nr. 275/2002 privind dispozițiile referitoare la salarizarea personalului militar din Ministerul d e Interne, la punctul 8/2 din acest Ordin s-au aprobat normele privind efectuarea si plata orelor prestate peste timpul de lucru al personalului contractual prev. in anexa 2 din ordin, conform art. 111, art. 119 si art. 120 din Legea nr. 53/2003 si art. 9 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Astfel, după pct. 9.1. din ordin,a fost introdus pct. 9.2 cu următorul conținut: "indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
Potrivit pct. 31.1 al Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003 beneficiază de acest drept personalul militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, precum si personalul civil.
In art. 13 al. 1 din OUG nr. 30/2007 sunt precizate organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea MIRA, in care nu se încadrează si instituția paratei.
Astfel, indemnizația de dispozitiv se acorda numai personalului militar si civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999, iar nu întregului personal auxiliar din administrația publica.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanții, G, intervenientele și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Astfel, au fost interpretate greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, Legii nr.188/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr. 496/2003.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească indemnizația de dispozitiv, fiind evident că Ordinul nr.496/2003 nu adaugă la lege ci explică și lămurește înțelesul noțiunii de personal civil în art.31.1.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică, a cărei reformare se impune.
Art. 29 din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin.1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
Sub un alt aspect, art.87 din legea nr.188/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, care, nu se poate realiza decât sub condiția clarificării raporturilor de serviciu, iar în sensul pct.3 de sub acest articol, în anumite condiții specifice, când funcționarilor publici le este refuzată posibilitatea luării acestor măsuri, tot ei sunt supuși riscului de a fi eliberați din funcție.
În ceea ce privește sporurile solicitate de reclamant, chiar recurenta recunoaște existența unui temei general stabilit prin Legea nr.188/1999 și Legea nr.514/2003, susținând însă că actele normative nu stabilesc în mod clar cuantumul și condițiile de acordare a lor.
Susținerea este nefondată, deoarece acordarea efectivă a sporurilor se circumscrie principiului dreptului de egalitate de șanse consacrat de art.39 alin.1 lit.d din Codul Muncii, cod care prin articolele 25,26 definește clauzele de mobilitate și confidențialitate.
Cât timp posibilitatea acordării lor este reluată în Legea nr.188/1999 și în Statutul profesiei de consilier juridic instituția publică nu poate refuza plata acestor sporuri, luându-se în considerare specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale prestate, procentele solicitate compensând în mod echitabil sarcinile impuse reclamantului în sensul mobilității și păstrării statutului profesional.
De altfel și Legea nr.188/1999 instituie obligația acoperii cheltuielilor de formare și perfecționare profesională a funcționarului public, fapt care justifică acordarea cheltuielilor solicitate de reclamant.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, Legea nr.138/1999 este cadrul legal de acordare a indemnizației de dispozitiv și totodată prin aceste prevederi sunt stabilite și categoriile de salariați ca beneficiari direcți ai dreptului de a primi indemnizația.
Prin OUG nr.63/2003fostul Minister de Interne și Fostul Minister al Administrației Publice s-au reorganizat într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, minister al cărui personal se compune,potrivit art.16 din ordonanță, din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
Art.17 al.3 din ordonanță stabilea că personalul MAI beneficia de drepturile dobândite anterior,conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Deci, această ordonanță cuprindea și reglementări referitoare la salarizare în asigurarea respectării dispozițiilor art.5 din Codul Muncii, potrivit cărora, în cadrul raporturilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, precum și față de principiul prevăzut de art.38 din Codul Muncii, art.41 din Constituție (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit) și art.53 din Constituție(legea fundamentală stabilește limitativ situațiile de excepție în care exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns prin lege), ministrul MAI a emis Ordinul nr. 496/2003 care modifică Ordinul nr.275/2002 referitor la salarizarea personalului militar și civil din fostul Minister de Interne și care prevede în mod expres că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Deci, prin ordinul menționat uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub comasarea aceluiași minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat aduce elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
În drept, potrivit art.157 al.2 din Codul Muncii, sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază este prevăzută în art. 13 din Legea nr.138/1999, pct.9.2. și 31.1. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr.496/2003 pentru cadrele militare și salariații civili din MAI.
Dispozițiile legale de mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, ce trebuie interpretată în sensul că este obligatorie, fiind emisă în scopul eliminării discriminărilor economice și salariale dintre categoriile de salariați aparținând aceleiași autorități.
Pct.31.1. din Ordinul nr.496/2003 definește personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, deci se referă la toți funcționarii publici care își desfășoară activitatea în minister, fără a se folosi în redactarea textului sintagma, din aparatul propriu al Ministerului Administrației și Internelor,
Tot la pct.31.1. se prevede în mod expres că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999, precum și de cele prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Deci este limpede că se prevede în mod expres dreptul acestei categorii la plata indemnizației de dispozitiv, care nu se aplică doar cadrelor militare și civile din structura fostului minister de interne.
Prin acordarea acestei indemnizații nu se încalcă nici o prevedere legală iar reglementarea ca tare este în concordanță cu prevederile codului muncii, ale Constituției(art.16 al.1 art.17) care prevăd egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.
Prin această reglementare se respectă totodată și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care consacră principiul nediscriminării și interzicerii abuzului de drept.
Mai mult, Legea nr.188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații, indiferent de instituția din care face parte funcționarul.
În art.1 al.2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
În transpunerea în practică a acestui principiu, orice autoritate publică are obligația legală de a reglementa în sensul asigurării și realizării efective a egalității de tratament și de șansă.
În acest context trebuie analizat Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale și în domeniul administrației publice.
Din prevederile art.14 din OUG nr.492/2002(act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici.
Acesta, atât în acel moment cât și în prezent, cuprinde salariile de bază premiile, stimulentele și alte drepturi, indemnizația de dispozitiv făcând parte din categoria, alte drepturi,
În situația în care s-ar aprecia că personalul din autoritățile administrației publice nu ar avea dreptul la această indemnizație de dispozitiv, s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității între cetățeni.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci din contră, se asigură egalitatea de tratament economic salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Ulterior, prin OUG nr. 24/11.04.2007 s-a înființat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea.
Potrivit art.11 din acest act normativ personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor acestei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile care se reorganizează sau care își încetează activitatea și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii în partea acțiunii și obligării pârâților la plata sporurilor solicitate, actualizate cu indicele de inflație, conf. art.1082C.civ. înscrierea în carnetele de muncă fiind o consecință a obligării stabilite definitiv și irevocabil prin prezenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G și de intervenientele în nume propriu și împotriva sentinței nr.3156/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința nr. 3155/2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtele la plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor bănești reprezentând sporul de mobilitate, sporul de confidențialitate și a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, în funcție de data angajării fiecăruia și până la încetarea calității de angajat al pârâtei DGASPC G, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.V/15.05.2009
Tehnored./2ex./16.05.2009
Fond-
OPINIE SEPARATĂ
- -
Prin sentința nr.3155/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați acțiunea reclamanților și cererile de intervenție în nume propriu au fost respinse.
o opinie diferită față de aceea exprimată de opinia majoritară, după cum urmează:
În discuție se află stabilirea drepturilor salariale derivând din recunoașterea sporului de confidențialitate și mobilitate în favoarea consilierilor juridici.
S- susținut că pentru consilierii juridici din cadrul DGASPC, cu statut de funcționari publici, drepturile salariale cuvenite sunt cele prevăzute prin Legea nr. 188/1999 și orice alte aserțiuni sunt neavenite, în raport de statutul lor de funcționari publici, spre deosebire de ipoteza reglementată prin art. 3 din Legea nr. 514/2003 care, deosebește între consilierul juridic angajat în activitate și care, are statut de salariat.
Este adevărat că prin art. 45 din Legea nr. 188/1999, a fost prevăzută clauza de confidențialitate ca și prerogativă a funcției publice și care ține de esența ei, dar, această prevedere nu exclude recunoașterea și a unui drept pecuniar care derivă din existența clauzei.
Din interpretarea dispozițiilor legale, în succesiunea lor, rezultă o situație diferită de aceea exprimată.
Astfel, art. 18, din nr.OUG 92/10 noiembrie 2004 și OG 2/12 ianuarie 2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, prevede în alineatul 1 în mod expres, cuantumul sporului de confidențialitate pentru o categorie limitată a funcționarilor publici, respectiv pentru cei din aparatul de lucru al Guvernului, din Administrația Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
2 al art. 18 din nr.OUG 92/2004, se referă însă la celelalte categorii de funcționari publici, stabilind că sporul de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Cu alte cuvinte, dacă pentru prima categorie de funcționari ce activează în cadrul autorităților sau instituțiilor publice centrale, legiuitorul a prevăzut explicit cuantumul sporului, de confidențialitate, pentru celelalte categorii de funcționari, a fost lăsată la latitudinea ordonatorului principal de credite, aprecierea cuantumului acestui spor.
Actele normative la care ne-am referit nu prevăd și baza legală de calculare a sporului de confidențialitate astfel că, în considerarea celor reținute în precedent, limitele acestuia se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, fără intervenția instanței.
Referitor la acordarea sporului de mobilitate, s-a susținut că, prin nr.HG 543/1995, au fost stabilite mai multe categorii de drepturi bănești, pentru cei care efectuează deplasări în timpul serviciului în interiorul localității sau în afara ei.
Hotărârea nr. 543/1995 se referă la drepturile bănești ale salariaților instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit precum și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice.
Aceste dispoziții urmează a fi coroborate cu disp. art. 6 din Legea nr. 188/1999, pentru clarificarea noțiunii de salariat.
În ce privește categoria socio - profesională a consilierilor juridici aceasta beneficiind de dispozițiile Legii nr. 188/1999, cu specială referire la art. 2 pct. 1 și 2 din lege, precum și art. 31 pct. 2 "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", trebuie înțelese ca fiind referitoare nu la cheltuielile de transport, dar ca o recompensă a efortului fizic depus și a imaginii ce trebuie protejată, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale.
Curtea observă că art. 29 din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, în afara celor prevăzute la alin. 1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere și alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
Sub un alt aspect, art. 87 din Legea nr. 188/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, care, nu se poate realiza decât sub condiția modificării raporturilor de serviciu, iar în sensul pct. 3 de sub acest articol, în anumite condiții specifice, când funcționarilor publici le este refuzată posibilitatea opunerii luării acestor măsuri, tot ei sunt supuși riscului de a fi eliberați din funcție.
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond în neacordarea sporului de dispozitiv se constată că, potrivit Legii nr. 188/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul nr. 496/2003, acordarea indemnizației de dispozitiv la care se referă Legea nr. 138/1999, s-a prevăzut a fi acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr. 138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr. 496/2003, nu poate adăuga la legi, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor
publice de apărare națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister.
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
În același sens Curtea Europeană a apreciat principiul egalității ca unul dintre principiile dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar,principiul egalității, exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care, tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Se constată însă, că salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul () precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru acele categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de Legea nr. 138/1999.
Față de cele expuse, văzând și art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis și în rejudecare în opinia exprimată, se impune modificarea sentinței în sensul că acțiunea reclamanților și intervenienților în nume propriu urmează a fi admisă în parte prin recunoașterea dreptului de acordare a sporului de confidențialitate și mobilitate până în ianuarie 2006 și respingerea acțiunii privind acordarea indemnizației de dispozitiv.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
