Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 412/R/2008 Dosar Nr-
Sedința publică din data de 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție
- judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 244/CA/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
onstată că prin sentința civilă nr. 244/CA/1.04.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la norma de hrană 12B, pentru perioada 23.01.2003 - 28.01.2005, sporul de 30% pentru perioada 01.09.2002 - 28.01.2005 și diferența de sporul de risc de 10% pentru anul 2004 și, in consecință, a fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea reclamanților și, cu in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu și Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu privire la norma de hrană 12B, pentru perioada 23.01.2003 - 28.01.2005, sporul de 30% pentru perioada 01.09.2002 - 28.01.2005 și diferența de sporul de risc de 10% pentru anul 2004.
A fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanți in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și, in consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților c/val. normei de hrană 12B, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă până la data efectuării plății, astfel:
- reclamantului pentru perioada 28.01.2005 - 01.01.2006 și pentru perioada 01.02.2007 - 28.01.2008 și in continuare până la încetarea raportului de serviciu sau apariția unei dispoziții contrare;
- reclamantului pentru perioada 28.01.2005 - 15.05.2005.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Procentul de 10% cu care a fost diminuat sporul de 30% pentru misiuni cu grad de risc in anul 2004 nu poate fi acordat reclamanților, acțiunea fiind prescrisă, după cum s-a arătat anterior, cu prilejul motivării soluției date pentru excepția prescripției.
Reclamanții au solicitat și actualizarea sumelor datorate de pârâți,precum și plata dobânzii legale.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sumele datorate cu titlu de normă de hrană 12B actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Și cererea de acordare a dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâți, până la efectuarea plății, este fondată urmând a fi obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți, ca urmare a neacordării normei de hrană 12B.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, fiind in culpă procesuală, pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată constând in taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții arată că în mod greșit nu a fost acordată norma de hrană pentru toate perioadele, deoarece, birourile de poliție rurală fac parte din structura de ordine publică a Poliției Române. Se mai arată că în mod greșit nu a fost acordat sporul de 30 % de anticorupție întrucât nu există diferențieri pe fond sub aspectul activităților desfășurate de reclamanți și cei detașați la DNA sau. De asemenea, se arată că în mod greșit nu a fost acordată diferența de spor de 10 % pentru anul 2004, dreptul la acțiune curgând de la data luării la cunoștință a prejudiciului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B arată că drepturile solicitate de reclamanți nu pot fi acordate iar prima instanță în mod greșit a obligat și la plata dobânzii legale.
Referitor la recursul declarat de reclamanți se constată că este neîntemeiat și nefondat.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 65/2003 s-au stabilit drepturile de hrană, în timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, căruia i se aplică Statul polițistului.
În anexa la hotărâre sunt prevăzute normele de hrană cu denumirea acestora, numărul de calorii și categoriile de personal pentru care se acordă aceste drepturi de hrană.
Prima instanță în mod corect a apreciat că norma de hrană 12 "B", se acordă în funcție de atribuțiile pe care reclamanții le-au avut în cadrul termenului de prescripție pentru solicitarea drepturilor precum și în prezent, raportat la dispozițiile din anexa la Hotărârea de Guvern nr. 65/2003 și la prevederile Ordinului nr. 440/2003 al fostului Minister de Interne, în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În mod corect s-a avut în vedere că pentru perioada în care reclamanții au lucrat în cadrul serviciului de criminalitate judiciară aceste drepturi nu se cuvin întrucât acest serviciu nu este prevăzut de Nr.HG 65/2003 și de Ordinul nr.440/2003 pentru acordarea normei de hrană 12, "B". De asemenea reclamantul, deși în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Poliției Municipiului B - Biroul de Poliție Rurală, nu a făcut dovada că are ca atribuții siguranța publică.
Referitor la pretențiile privind procentul de 10% cu care a fost diminuat sporul pentru misiuni cu grad de risc în anul 2004, în mod corect au fost respinse de către prima instanță pe baza prescripției dreptului la acțiune deoarece, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, care, în cazul reclamanților începe să curgă de la data când nu li s-a mai acordat acest drept și care coincide cu nașterea dreptului la acțiune. Tot de la data la care nu au mai primit dreptul, aceștia au luat la cunoștință de prejudiciul care li s-a produs astfel susținerile cu privire la o altă dată de la care curge termenul de prescripție nu pot fi reținute de curte.
Referitor la motivul de recurs prin care se invocă că în mod greșit prima instanță nu a acordat sporul de 30% pentru anticorupție, se constată că de asemenea este nefondat și neîntemeiat.
Reclamanții fiind ofițeri în cadrul poliției judiciare sunt salarizați conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art.21 alin.11, se prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii, care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizez și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Deci, în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanților nu li se cuvine acest drept.
Față de aceste considerente curtea va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat și nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative se constată că, de asemenea, este nefondat și neîntemeiat.
Prima instanță a admis în parte pretențiile reclamanților cu privire la acordarea normei de hrană 12 "B", deoarece acest drept este prevăzut de nr.HG 62/53 și ordinul MAI nr.440/2003 iar reclamanții au făcut dovada că se încadrează în aceste prevederi legale pentru perioadele constate de către instanța de fond. Pârâtul recurent, ca ordonator principal de credite este obligat să aloce fondurile necesare pentru ca reclamanții să primească drepturile astfel cum au fost admise de către prima instanță.
Neacordarea drepturilor reclamanților atrage plata de daune care constau în actualizarea sumelor în raport de rata inflației și dobânzile legale, daune care în mod corect au fost admise de către prima instanță, deoarece, dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da o sumă de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței care se produce de drept iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus în baza art.1082 - 1084 cod civil actualizarea sumelor cu rata inflației și de asemenea corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, și de pârâtul MIRA împotriva sentinței civile nr. 244/1.04.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. -12.06.2008
Dact. -16.06.2008
Jud. fond- /M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
