Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 412/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 412/
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G, cu sediul în-, jud. G, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în sector 5,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (), B, cu sediul în sector 5,--6 și de MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului G, consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor B, Inspectoratul General al Poliției Române () B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și intimații Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Corpul Național al Polițiștilor - Consiliul Teritorial Galați, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, G, -, --, HG-, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, C, -, -, escu, -, -, G, a, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, Honda-, -, -, -, -, -, -, Gh., G, -, -, -, -, - -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, --, -, s, -, -, -, -, --, -, G, -, -, -, -, -, -, Tirim, -, -, -, -, A-, -, escu, -, e -, Cescu, -, OG-, C, -, a, -, -, -, Vede a, a, -, -, Zlata, -, - -, -A, -, G, -, -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G -, -, -, -, G, HG, A și intervenientilor: -, -, -, -, G, G, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a timbrat legal recursul, iar ceilalți recurenți nu au timbrat recursurile, după care;
Reprezentantul recurentului Inspectoratul de Poliție al Județului G declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului Inspectoratul de Poliție al Județului G pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea formulată de reclamantul CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR a solicitat obligarea pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL ALPOLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 19 10 2004-31 03 2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
Au mai solicitat ca în cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor, obligarea pârâților la plata dobânzii aferente despăgubirilor solicitate calculate de la data când trebuiau acordate, lunar sporul salarial de 30% și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului să vireze la. fondurile bănești necesare achitării drepturilor solicitate, anularea situației create prin discriminare si obligarea pârâtelor si J G să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea acestora în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pentru perioada 1 09 2002-31 03 2006.
În motivarea acțiunii reclamanții au învederat instantei următoarea situatie de fapt:
Sunt ofițeri si agenți de poliție în cadrul G, desemnați ca organ de cercetare a politiei judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei Internelor cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justiție în baza art. 201 alin. 3 Cod procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004.
Precizează reclamanții că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2001, privind Parchetul Național Anticoruptie, ofiterii de politie judiciară detașati la. primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost mentinut în cazul ofiterilor de politie judiciară detasati la. la acest nivel si după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004 privind creșterea transparantei în exercitarea demnitătilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea măsurilor de prevenire si combaterea coruptiei, însă în perioada cât au activat ca ofiteri de politie judiciară nu au beneficiat de un asemenea spor prevăzut de actele normative amentionate, deoarece nu au fost printre cei detasati la.
Sustin reclamantii că actele normative prin care s-au stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofiteri de politie judiciară, contin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea politistilor care contravin dispozitiilor nr.OG 137/2000, care la art. 2 alin. 2 arată că sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane fată de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare, ori nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor, prin neacordarea sporului de 30% în perioada care face obiectul prezentei actiuni.
Au mai arătat reclamantii că prin neacordarea acestui spor au fost supusi unui tratament discriminatoriu fată de ofiterii Politiei judiciare care au beneficiar de aceste drepturi salariale,având în vedere că detin aceleasi atributii ca si ofiterii detasati în cadrul, singura diferentă între atributiile lor fiind aceea că, spre deosebire de colegii lor detasati la. care nu au răspundere decizională, ei au o asemenea răspundere în efectuarea urmăririi penale, în sensul că dispun începerea urmării penale, retinerea preventivă a unei persoane si întocmeste acte de terminare a urmăririi penale, însă, cu toate astea, tot ei sunt cei dezavantajati, prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
La termenul de judecată din data de 27.11.2007 au formulat cererea de interventie în interes propriu numitii -, -, -, -, G, G, G, G,.
În cerere intervenienții și-au însușit motivele promovării actiunii de către reclamanti.
La data de 19 01 2007 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitătii sale procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 Inspectoratul de Politie Judetean are personalitate juridică distinctă, iar Inspectorul Sef este ordonator tertiar de credite adtfel ca, obligatia de plată a unor asemenea drepturi bănești nu poate fi reținută în sarcina, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată, arătând că deși activitătile desfăsurate de cele două categorii de politisti sunt în aparență asemănătoare, ele sunt diferite în fucntie de nivelul structurii în care-și desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmeste acte de procedură penală, iar în plus, plata drepturilor salariale de face din bugetele institutiilor J G si A, iar temeiul legal diferit.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Gas olicitat respingerea actiunii ca nefondată.
Legiuitorul a acordat sporul de 30% numai politistilor detasati la. pentru ˝activitatea specializată de combatere a infractiunilor de coruptie˝.
În acest sens, art. 13 din nr.OUG 43/2002, privind Directia Natională Anticoruptie stabileste competenta acesteia si anume ˝infractiunile de coruptie prevăzută în Legea nr. 78/2000˝.
Sporul de 30% oferit politistilor detasati la. este detasat tocmai prin această competență specială stabilită de nr.OUG 43/2002 și nicidecum nu poate fi interpretat ca o normă discriminatorie pentru ceilalti politisti judiciari.
Prevederile la care face referire art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, sunt justificate obiectiv, această justificare constând în activitatea specializată desfăsurată de către ofiterii de la. ce au competenta exclusivă în sfera infractiunilor de coruptie.
Reclamantii afirmă, în mod cu totul nefondat că ˝acordarea sporului de 30% pentru ofiterii DNA a fost motivată de a se asigura incoruptibilitatea acestora˝.Ori, niciodată, în pofida multiplelor modificări, OUG nr. 137/2002 nu califică acest spor de 30% ca fiind ˝spor de incoruptibilitate˝, această denumire i-a fost acordată doar de către reclamanti, care nu se pot substitui legiuitorului si nu pot face afirmatii suplimentare cu privire la intentia acestuia.
Asa cum si-au formulat reclamantii actiunea, ar rezulta că singura modalitate de a asigura incoruptibilitatea tuturor politistilor judiciari este acordarea sporului de 30% care s-a acordat politistior
Or o asemenea afirmatie, deosebit de gravă se află în totală contradictie cu prevederile Codului d e si Deontologie al Politistului, care în art. 19 (atitudinea fată de coruptie) dispune˝politistului îi este interzis să tolereze actele de coruptie˝si de asemenea (al. 2) ˝îi este interzis să pretindă si să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de a îndeplini sau de a nu îndeplini atributiile profesionale˝. Si tot în acest sens, rugăm a se vedea si prevederile art. 43 lit. a din Legea nr. 360/2002, privind statutul politistului.
. Sporul de 30% prevăzut de nr.OUG 43/2002, nu este acordat pentru asigurarea incoruptibilitătii politistilor de la.; potrivit art. 28 alin. 4, acesta se acordă pentru activitatea specializată de combatere a infractiunilor de coruptie, în considerarea caracterului complex al acestor infractiuni.
la ˝răspunderea decizională˝ a ofițerilor de politie judiciară, răspundere pe care potrivit acelorași sustineri, ofiterii nu o au, nu sunt elocvente în cauză, această răspundere decizională nu este absolută,propunerile de începere, neâncepere etc. a urmării penale este sau nu confirmată de către procurorul sub conducerea si controlul căruia se realizează activitătile de cercetare în cauza respectivă, fără această confirmare, solutia propusă de ofiterul judiciar fiind lipsită de orice valoare.
În cadrul activitătilor celor două categorii de ofiteri judiciari, îsi găseste aplicabilitatea deplină art. 6 din Codul Muncii.
Legal citati, pârâtii B si B nu au formulat întâmpinare si nici nu au formulat apărări.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Examinând actele si lucrările dosarului instanta retine următoarele:
Conform actelor existente la dosar si recunoasterii pârâtilor si G, reclamantii îndeplinesc functia de ofiteri de politie în cadrul G, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă J, în baza disp. art. 201 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea si functionarea Politiei Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie cu modificările și completările ulterioare, ofiterii de politie judiciară detașati la Departamentul National Anticoruptie, primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege si pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii si pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie si mentinut la nivelul de 30% în cazul ofiterilor de politie judiciară detasati la.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului de corupție si a instituirii unor măsuri imediate pentru reiterarea institutiilor specializate în combaterea infractiunilor de coruptie.
Din analiza probelor adminJ. în cauză, rezultă că reclamantii cât si intervenientii îndeplinesc functia de ofiteri de politie în cadrul G, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, functie în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru solutionarea infractiunilor de coruptie, ceea ce înseamnă că acestia nu au detasati de Departamentul National Anticoruptie si deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară conform art. 28 din nr.OUG 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofiterii de politie judiciară detasati la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalti ofiteri de politie judiciară din cadrul G care nu au fost detasati desi îndeplinesc, în virtutea functiei pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că si reclamantii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalti ofiteri de politie judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce priveste toate sporurile cu caracter general, caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalitătii între salariati si anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofiterilor de politie judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozitiile legale în materie si anume: art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, modificată si completată privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din nr.OG 137/2000, în România principiul egalitătii între cetăteni, al excluderii privilegiilor si discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi printre care si cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală.
Ordonanta nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau performantă pe bază de rasă,nationalitate,etnie,limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditiile de egalitate a drepturilor si libertătilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vietii publice.
În spetă, prin sporurile de 30% si apoi de 40% nu s-au făcut decât să se creeze o discriminare între ofiterii de politie care participă la cercetarea unei infractiuni de coruptie numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toti ofiterii din politie judiciară.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul constată că actiunea reclamantilor este fondată în sensul că, în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
Potrivit art. 21 din Legea privind prevenirea si sanctionarea tutror formelor de discriminare,˝persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proportional cu prejudiciul suferit si restabilirea situatiei anterioare discriminării˝ sau anularea situatiei create prin discriminare.
Apărarea pârâtilor că nu a existat nici o discriminare ci pur si simplu dispozitii legale speciale, care instituie drepturi în privinta anumitor categorii de ofiteri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglemantate, este neântemeiată deoarece, în realitate prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofiteri de politie judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferentiat în ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, situatiile fiind analoage si comparabile.
Prin urmare, instanta având în vedere aceste considerente va respinge exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a B, întrucât potrivit art. 5 si 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele Judetene de Politie sunt unităti teritoriale din subordinea, iar datorita acestei subordonări, această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă si controlează activitatea unitătilor teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică si controlează cum unitătile subordonate îsi îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și ca atare,această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În baza dispozitiilor legale precitate, urmează ca acțiunea principală, cât și cererea de intervenție accesorie să fie admisă si pârâtii, B, G, obligați să plătească reclamantilor si intervenientilor despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002-31.03.2006, sume ce vor fi actualizate în raport cu coeficientul de inflatie la data plătii efective.
Pe cale de consecintă, va obliga pârâtii G si să efectueze retroactiv mentiunile corespunzătoare în evidentele privind salarizarea reclamanților si intervenienților, în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002-31 03 2006 și va obliga pârâtul Ministerul Finantelor Publice să vireze la Ministerul Internelor si reformei Administrative, B, G sumele necesare acordării drepturilor bănești a acestora.
Împotriva sentinței nr. 211/2008 a Tribunalului Galați în termen legal au declarat recurs G, B, B și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat Gaa rătat că în cauză a intervenit prescripția, potrivit art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 137/2002, sporul fiind acordat prin nr.OUG 43/2002 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 244/2002.
Hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece, pe de o parte se apreciază că cele două categorii de polițiști desfășoară muncă egală și prin urmare tuturor le trebuie asigurat sporul de 30 %, iar pe de altă parte se justifică acordarea sporului pentru a asigura incompatibilitatea de toți polițiștii.
În cauză nu s-a administrat nici un mijloc de probă în sensul discriminării directe, nefiind dovedită existența unor fapte ce permit a se presupune existența unui discernământ.
Hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, respectiv nr.OUG 43/2002, Legea nr. 601/2004, deoarece nu se poate reține o similitudine între activitatea desfășurată de ofițerii de poliție detașați la. și ceilalți lucrători de poliție judiciară din cadrul
Nu poate fi vorba de asigurarea unui spor pentru asigurarea incompatibilității, cum greșit a apreciat instanța de fond, ci sporul este justificat prin competența specială stabilită de nr.OUG 43/2002.
Acțiunea era rămasă fără obiect deoarece art. 28 din nr.OUG 43/2002 era abrogat la momentul introducerii sale.
Instanța a acordat sporul de 30 % și pentru perioada în care a operat prescrierea, respectiv 01.09.2002-18.10.2004.
În motivarea recursului declarat Baf ost dată cu nerespectarea formelor de procedură prevăzute de art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde nici un motiv de fapt și de drept referitor la obligarea de a asigura fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale.
Calitatea procesuală pasivă a nu a fost justificată sub nici o formă.
Răspunderea pentru neplata diferenței de drepturi salariale aparține numai angajatorului, fiind vorba în cauză de executarea unui raport de serviciu față de care nu are nici o calitate.
Tribunalul Galați nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor 34 și art. 3 din Legea 500/2002.
Prin obligarea la virarea către a sumelor solicitate de reclamanți fără existența unui proiect de buget, au fost încălcate expres dispozițiile Legii nr. 500/2002.
De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 137 al. 1 și 138 al. 2 din Constituție, care stabilesc modurile de formare, aprobare și finanțare a bugetului de stat, fiind încălcat principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat.
În motivarea recursului declarat Baa rătat că sentința a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, sporul solicitat de reclamanți fiind acordat pentru gradul sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor.
Reclamanții nu îndeplinesc condiția pentru acordarea acestui spor, nefiind detașați la.
Criteriul de discriminare invocat nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști sunt diferite.
În motivarea recursului declarat, Baa rătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanții au solicitat prin acțiune plata sporului respectiv pentru perioada 19.10.2004-31.03.2006.
Instanța s-a pronunțat cu privire la acordarea despăgubirilor pentru perioada 01.09.202-19.10.2004, cerere cu care nu a fost investită.
În plus, pentru această perioadă a intervenit prescripția, conform art. 166 Codul Muncii și art. 21 al. 1 și 2 din G. nr. 137/2000.
În cauză nu sunt întrunite condițiile discriminării, nefiind vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege.
În cauză s-au încălcat prevederile nr.OUG 43/2002 cât și cele a nr.OG 38/2003, reclamanții nefiind detașați la.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod corect a apreciat prima instanță că prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadru a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, prin încălcarea principiului egalității și anume un salariu egal pentru o muncă egală, cu consecința încălcării art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurenților în sensul că nu s-au administrat probe pentru dovedirea discriminării, salarizarea diferențiată pentru aceeași muncă neputând produce alte efecte decât inegalitatea, situațiile fiind analoage și comparabile.
Curtea constată că sentința a fost temeinic motivată și în drept, fiind respectate dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, contrar susținerilor recurenților.
Faptul că la data sesizării instanței art. 28 din nr.OUG 43/2002 era abrogat nu poate avea obiect lipsa obiectului acțiunii din moment ce reclamanții au solicitat plata dreptului respectiv pentru o perioadă anterioară, respectiv 01.09.200-31.03.2006, când acest spor a fost plătit ofițerilor detașați la.
Având în vedere perioada pentru care s-a solicitat plata sporului respectiv, cât și soluția instanței, Curtea constată ca nefondat motivul de recurs potrivit căruia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, recurenta B indicând o perioadă care nu se regăsește nici în acțiune nici în hotărârea pronunțată, respectiv 19.10.2004-31.03.2006.
Sunt nefondate susținerile recurentelor, în sensul că în cauză a intervenit prescripția, dreptul la acțiune al reclamanților luând naștere la data solicitării plății sporului respectiv de la pârâte.
Sunt nefondate susținerile recurenților în sensul că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv nr.OUG 43/2002, nr.OG 137/2000, Declarația Universală a Drepturilor Omului nefiind corect interpretate și aplicate.
Sunt nefondate susținerile recurentei B în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că rolul acestuia este de a răspunde de eliberarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentei B în sensul încălcării dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și ale Constituției.
Constatând că în cauză nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G, cu sediul în-, jud. G, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B, cu sediul în sector 5,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (), B, cu sediul în sector 5,--6 și de MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Pt. Judecător - - Pt. Judecător - - Judecător
aflat în, cf.art.261 pr.civ, aflat în, cf. art. 261.pr.civ, - -
Președinte Președinte
Judecător dr. a Judecător dr. a
Grefier
- -
Red. /14.07.2008
Tehnored. /2 Ex./24.07.2008
Fond: -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru
