Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 414/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 414/CA
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Poliția Comunitară I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu, împotriva sentinței civile nr. 532/ din 7 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal,făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentă, și avocat pentru intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurentă.
Instanța, nemaifiind formulate cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta Poliția Comunitară, solicită admiterea recursului, avându-se în vedere că în preambulul deciziei de sancționare este prevăzut expres raportul Comisiei de disciplină, raport în care este conținut în mod obligatoriu referatul Comisiei de disciplină, în care este consemnat rezultatul cercetării disciplinare intimatului, funcționar public, și în care se arată că cel cercetat nu a făcut vreo opoziție la cele consemnate, ceea ce duce la concluzia că decizia contestată este legal emisă.
Avocat, pentru intimat, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii primei instanțe, care, în mod corect, a reținut nulitatea deciziei de sancționare a intimatului pentru nerespectarea prevederilor art. 35 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003, respectiv nu s-a arătat de ce s-au înlăturat apărările reclamantului-intimat.
Precizează că nu se solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta Poliția Comunitară I, reprezentată prin Directorul Executiv, solicitând anularea Deciziei Directorului Executiv al Poliției Comunitare I nr. 297/20.07.2007, prin care a fost sancționat disciplinar.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este angajat al Poliției Comunitare I, având funcția de agent comunitar la Serviciul nr. 5 - Ordine Publică.
Prin decizia susmenționată reclamantul a fost sancționat disciplinar, în baza Legii nr. 188/1999, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni (iulie, august și septembrie 2007), susținându-se că a fost găsit "dormind în timp ce efectua serviciul de pândă în ținuta civilă cu autoturismul personal".
Reclamantul solicită anularea acestei decizii, fiind nelegală și neîntemeiată, deoarece:
Apreciază decizia ca fiind tardivă, întrucât, potrivit dreptului comun în materie - art. 268 din Codul Muncii, aplicarea sancțiunii disciplinare se dispune printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Luarea la cunoștință avut loc la data de 11.06.2007 când numitul - polițist comunitar - a sesizat în scris instituția că ar fi fost găsit de către acesta dormind în timpul pândei, sesizare ce a fost înregistrată sub nr. 3230/11.06.2007 la registratura Poliției Comunitare.
Ca urmare, decizia scrisă de sancționare disciplinară trebuia emisă până la data de 11.07.21007.
Or, aceasta a fost întocmită la data de 20.07.2007, motiv pentru care a apreciat că este tardiv emisă.
A mai susținut că decizia este și lovită de nulitate întrucât nu cuprinde elemente obligatorii, respectiv:
Decizia nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea.
Se indică art. 77 al. 3 lit. b din Legea nr. 188/ 1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, text de lege care se referă la condițiile detașării funcționarilor publici, nefăcându-se nici o referire în acest articol la vreo sancțiune disciplinară.
Ca urmare, decizia atacată nu cuprinde elementul obligatoriu al temeiului de drept.
De asemenea, potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999, completarea dispozițiilor acestei legi se face și cu prevederile legislației muncii, știut fiind că acolo unde legea specială nu dispune, se aplică regula comună.
Cum Legea nr. 188/ 1999 nu detaliază ce trebuie să cuprindă decizia de sancționare disciplinară, se aplică regula comună și imperativă, instituită de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, care arată cuprinsul deciziei sub sancțiunea nulității absolute.
Or, raportat la acest text de lege, în decizia contestată nu se regăsește, atât temeiul de drept - lit. d, dar nici celelalte mențiuni obligatorii, prev. la lit. b și ale art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Un alt motiv îl constituie și lipsa de temeinicie a deciziei emise sub nr. 297/ 20.07.2007, aceasta nefiind sprijinită de nici un suport probatoriu, aspect ce reiese cu prisosință din întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei.
Astfel, la data de 11.06.2007 numitul face o sesizare scrisă către Comisia de disciplină, susținând, nereal, că l-ar fi găsit pe reclamant dormind în mașina sa personală, în timp ce se afla în timpul serviciului de pândă, în noaptea de 09.06.2007, în jurul orelor 02.45, cu toate că acesta nu avea nici o atribuție de control în privința acestuia.
Reclamantul a contestat acest fapt, arătând că nu există nici un argument în susținerea celor reclamate din sesizarea scrisă.
Pe de altă parte, exista obligația nedeconspirării lucrătorilor aflați în pândă, aspect pe care polițistul comunitar ce a formulat sesizarea l-a ignorat în totalitate, în momentul în care s-a apropiat de mașina reclamantului.
Acesta susține că nu dormea, l-a văzut pe respectivul, dar nu a coborât din mașină, întrucât ar fi riscat încălcarea regulilor pândei.
Pârâtul, prin reprezentant, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului arătând că acesta este angajat la Poliția Comunitară pe funcția publică de agent comunitar.
Legislația aplicabilă funcționarilor publici este cea specială care prevalează legislația comună - Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și anume: Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003, privind organizarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care stabilesc concret etapele și modalitățile de sancționare a funcționarilor publici.
Potrivit acestor reglementări speciale, în cadrul instituției publice, data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare săvârșită la data de 14.07.2007, este data înregistrării raportului comisiei de disciplină prin care conducătorul instituției a luat cunoștință de săvârșirea faptei și a aprobat sancțiunea funcționarului public.
Sesizarea a fost formulată și îndreptată împotriva reclamantului și adresată special comisiei de disciplină din cadrul Poliției Comunitare, nu către conducătorul instituției.
Sancțiunea nu putea fi aplicată fără a exista raportul comisiei de disciplină întocmit în baza concluziilor majorității membrilor comisiei de disciplină, care este obligatoriu în cazul funcționarilor publici conform art. 35 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 - "actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competentă, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare, pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină".
Luarea la cunoștință nu s-a făcut prin sesizarea instituției, ci direct comisiei de disciplină, așa cum prevede Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003, urmând a se convoca membrii acesteia și a proceda la citarea reclamantului în fața comisiei de disciplină.
Abia după îndeplinirea acestor cerințe speciale ale legii, comisia de disciplină întocmește un referat cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate în cazul funcționarului public și un raport întocmit pe baza concluziilor majorității membrilor comisiei care se înaintează persoanei competente să aplice sancțiunea.
Pârâtul a susținut că a respectat întocmai aceste cerințe, astfel încât raportul înregistrat sub nr. 4197/14.07.2007 a fost înaintat conducătorului instituției și aprobat.
A mai precizat că nu se poate cere anularea deciziei atacate ca fiind tardivă, deoarece este emisă în conformitate cu legea specială și nu cu dispozițiile Codului muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte legislația specială primează în fața legii comune.
Legea specială coincide cu dispozițiile Codului muncii în ceea ce privește conținutul actului administrativ de sancționare.
Decizia în mod explicit prevede temeiul de drept și anume art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care se referă la sancționarea disciplinară cu "diminuarea drepturilor salariale cu 5-20 % pe o perioadă de până la 3 luni".
Dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu se completează cu Legea nr. 53/ 2003 privind Codul muncii, ci cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care este tot o lege specială aplicabilă funcționarilor publici.
În consecință, actul administrativ de sancționare nu este lovit de nulitate absolută, întrucât decizia respectă condițiile de fond și de formă cerute de legislația specială aplicabile acestei cauze.
Pârâtul a menționat că actul de sancționare se sprijină pe un suport probatoriu, făcându-se referire în preambulul deciziei de sancționare la raportul Comisiei de disciplină.
Referitor la șeful de tură, acesta avea dreptul să îl controleze pe reclamant în timp ce efectua serviciul de pândă.
este detașat și repartizat la Secția a III-a Poliție, având atribuții de control al dispozitivului de siguranță publică și patrulare.
Șeful de tură era planificat în data de 09.06.2007 să execute serviciul împreună cu agentul de poliție, ambii cu atribuții de control conform dispozițiilor șefului Secției a II-a Poliție și a buletinului posturilor.
Prin sentința civilă nr. 532/CA/07.04.2008, Tribunalul Iașia admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Poliția Comunitară I, a constatat nulitatea absolută a Deciziei Directorului Executiv al Poliției Comunitare I nr. 297/20.07.2007, a respins excepția tardivității actului administrativ menționat anterior, invocată de reclamant și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește tardivitatea actului administrativ atacat, invocată de reclamant, că este neîntemeiată având în vedere că sancțiunea disciplinară și actul administrativ respectiv au fost adoptate cu respectarea termenelor prevăzute de art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/ 1999 și art. 35 alin. 5 și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/ 2003.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public, se cuprinde, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Din referatul nr. 14/14.06.2007, întocmit de Comisia de disciplină, cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate în cazul funcționarului public, rezultă că reclamantul, cu ocazia audierii sale, a negat acuzațiile aduse, precizând că nu dormea în post, că efectua serviciu de pândă în ținută civilă, cu autoturismul personal înmatriculat cu nr. -, că s-a sesizat de prezența agentului comunitar, dar nu s-a dat jos din mașină, nepurtând în seara respectivă nici o discuție cu acesta.
Reclamantul a mai precizat că susținerile sale pot fi confirmate de colegul său agentul de poliție.
Deși reclamantul, fiind audiat de comisia de disciplină, a formulat apărări, în cuprinsul Deciziei nr. 297/2007 nu au fost indicate motivele pentru care acestea au fost înlăturate.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Poliția Comunitară
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că în preambulul deciziei atacate s-a făcut referire la raportul Comisiei de disciplină nr. 4197/2007, raport în care este menționat referatul în care se arată că a susținut că nu dormea în post și nu este vinovat.
A mai arătat că reclamantul nu a formulat apărări propriu-zise în timpul cercetării disciplinare, nu a prezentat probe și nici nu a avut martori care să îi confirme punctul de vedere.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul ocupă funcția publică de agent comunitar în cadrul Poliției Comunitare
Prin decizia nr. 297/20.07.2007 (fila 4 din dosarul primei instanțe) a Poliției Comunitare I, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut, în baza raportului comisiei de disciplină nr. 4197/14.07.2007, că la data de 09.06.2007, a fost găsit dormind în timp ce efectua serviciul de pândă în ținută civilă, cu autoturismul personal.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor de paritate din cadrul autorităților și instituțiilor publice, ctul administrativ de sancționare a funcționarului public emis de persoana competentă, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare, pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină, cuprinde, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
În speță, deși din referatul nr. 14/14.06.2007 (filele 15-17 din dosarul primei instanțe), întocmit de comisia de disciplină, reiese că agentul comunitar a formulat apărări privind veridicitatea faptei reținute în sarcina sa, în cuprinsul deciziei atacate nu au fost indicate, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003, în vigoare la data emiterii actului atacat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările invocate de reclamant în timpul efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Întrucât decizia nr. 297/20.07.2007 nu conține aceste mențiuni obligatorii, ea este nulă absolut, motiv pentru care se impunea admiterea acțiunii reclamantului.
Lipsa din actul administrativ atacat a mențiunilor privind motivele invocate de reclamant în apărarea sa nu poate fi suplinită cu trimiteri la raportul comisiei de disciplină, analiza apărării invocate de funcționarul public fiind o garanție importantă a respectării dreptului acestuia la apărare.
În speță, analizarea apărării reclamantului era imperios necesară, atât din punct de vedere al respectării procedurii cercetării prealabile disciplinare, dar și din punct de vedere al temeiniciei acuzației aduse acestuia, în condițiile în care din referatul susmenționat reiese că nu a fost posibilă audierea agentului de poliție, așa cum solicitase reclamantul în apărarea sa, în timp ce din rapoartele aflate la filele 91-93 din dosarul primei instanțe, întocmite de agentul de poliție, rezultă o îndoială serioasă cu privire la faptul că a fost găsit dormind când trebuia să efectueze serviciul de pândă.
Prin urmare, cum decizia de sancționare disciplinară a reclamantului nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate motivele pe care le-a invocat în apărarea sa, împrejurare care atrage nulitatea absolută a actului administrativ de sancționare, instanța de recurs consideră că soluția Tribunalului Iași este legală și temeinică.
Așa fiind, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de Poliția Comunitară I împotriva sentinței nr. 532/CA/07.04.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2008.
Președinte judecător judecător
G - --- - -
Cu opinie separată
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Judecători fond:
Opinie separată
Contrar opiniei majoritare, consider că în speță decizia de sancționare a intimatului cu nr. 297/20.07.2007, nu era lovită de nulitate, - raportat condițiilor de formă sancționate în acest mod de art. 35 lit. c) la HG nr. 1210/2003 -, pentru considerentele de mai jos:
Astfel, dispozițiile lit. c) ale art. 35 din hotărârea de guvern evocată, - ce reglementează activitatea comisiilor de disciplină -, prevăd obligativitatea menționării în cuprinsul deciziei de sancționare a "motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile", opinia majoritară reținând că decizia în litigiu nu cuprinde vreo mențiune în acest sens și, ca atare, este lovită de nulitate.
Ori, din referatul Comisiei de disciplină din 14.06.2007, cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate în cazul funcționarului public, rezultă că la abaterea ce i s-a imputat, - de a fi dormit în timp ce efectua serviciul în noaptea de 09.06.2007, în autoturismul MAI - - -, acesta s-ar fi apărat în sensul că "nu se simte vinovat", și că a propus în contradovadă audierea agentului de poliție, care însă a refuzat să se prezinte în fața comisiei pentru a da o declarație.
Rezultă așadar că, în fapt, intimatul nu a fost în măsură a-și face probe în apărarea sa, situație în care Comisia nu avea ce "înlătura" - în mod obiectiv -, prin decizia adoptată,
Așa fiind, consider că respectarea condițiilor de formă nu trebuie apreciată mecanic, logica textului art. 35 din nr.HG 1210/2003 presupunând crearea unei imagini succinte a abaterii disciplinare comise, cu încadrarea ei în dispozițiile legale incidente, context în care "înlăturarea" apărărilor angajatului se justifica doar în măsura în care acestea ar fi existat în realitate, lipsa apărărilor conducând așadar la lipsirea de conținut și a prevederilor lit. c) din text, situație în care inexistența în cuprinsul deciziei a unor astfel de mențiuni, nu putea conduce la nulitatea actului.
În acest context, apreciez că soluția aplicabilă în recursul de față era aceea de admitere a căii de atac, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, cu scopul abordării fondului litigios.
Judecător
G -
Red. opinie separată:
Tehnored.:
2 ex.
29.10.2008
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
