Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 416/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 416
Ședința publică de la 30 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Vera Stănișor
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți și,împotriva sentinței civile nr. 306/CA din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 mai 2008.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 30.10.2006 sub nr- reclamanții și în contradictoriu cu Primăria comunei și Primarul comunei au solicitat obligarea pârâților la: calcularea și acordarea corectă a drepturilor salariale începând cu luna octombrie 2003 și până în prezent, precum și acordarea celui de al 13 - lea salariu și concediilor de odihnă; efectuarea corectă a mențiunilor în carnetul de muncă, începând cu aceeași dată; recalcularea și plata contribuțiilor la fondul de pensii, șomaj și sănătate.
În motivare reclamanții au arătat că începând cu data de 1.01.2004 în carnetele de muncă sunt efectuate mențiuni atât cu privire la funcție cât și cu privire la salarii care nu corespund cu statele de plată, dar și cu dispozițiile G nr.123/2003 privind creșterile salariale care se acordă personalului bugetar în anul 2004.Conform susținerilor reclamanților, în carnetul de muncă nu este înregistrată indexarea salariului cu 9% acordată începând cu data de 1.10.2003 în baza G nr.192/2002, salariu care devine baza de calcul pentru anul 2004.
Menționează că începând cu 1.01.2004 salariile au fost calculate greșit, astfel că reclamanții se consideră prejudiciați atât în ce privește salariile de bază cât și sporurile de care beneficiază. Precizează că răspunsul primit de la Primarul comunei sub nr.4701/16.10.2006, urmare referatului din 11.09.2006, confirmă aceste susțineri.
menționează că începând cu luna ianuarie 2004, atât indemnizația de conducere - în prezent de 40% cât și cea privind exercitarea controlului financiar preventiv - în procent de 20% din salariul de bază - i-au fost înlăturate de către primar fără bază legală. In ce îl privește pe, acesta susține că potrivit Raportului Curții de Conturi, începând cu luna octombrie 2003, salariul de bază i-a fost diminuat cu 195.000 lei, la care se adaugă sporul de 15% ca responsabil cu amenajarea teritoriului și sporurile de vechime.
Anterior promovării acestei acțiuni, în anul 2004, reclamanții și au învederat că s-au mai judecat în contradictoriu cu Primăria comunei și Primarul comunei, în cauze ce au format obiectul dosarelor nr.409/CA/2004 și respectiv 410/CA/2004, iar expertiza contabilă efectuată în cele două dosarele confirmă punctul lor de vedere.
Printr-o altă acțiune, conexată la dosarul nr- prin Încheierea din 15.12.2006, și care a format inițial dosarul nr.410/CA/2004 (dosar nr.4281/ în rejudecare), reclamanta a solicitat obligarea pârâților Primarul comunei și Primăria comunei la plata salariilor restante începând cu cele aferente lunii mai 2004, eliberarea unei adeverințe de salariat, să-i fie predată zilnic corespondența cu actele financiar-contabile pentru a fi verificate de reclamantă și vizate pentru controlul financiar-preventiv, acordarea concediului de odihnă restant pentru anul 2002, anularea mențiunilor de absent nemotivat din foaia de prezență colectivă pentru datele de 28 - 29 iulie 2004, 3, 7, 10, 11 și 22 mai 2004, 1-4, 7-10 iunie 2004, obligarea primarului la plata daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamanta motivează că pin Dispoziția nr.287 din 1.08.2003 emisă de Primarul comunei a fost împuternicită să acorde viza de control financiar preventiv, iar potrivit L nr.23 din 30.09.2003 a fost numită în funcția de biroul compartiment financiar contabil. La data formulării acțiuni, precizează că deține aceiași funcție, deși în organigrama aprobată prin L nbr.36 din 29.12.2003 figurează ca referent de specialitate. Conform susținerilor reclamantei, deoarece în luna octombrie 2003 refuzat să acorde viza de control financiar preventiv întrucât din documentele prezentate rezultau plăți nelegale, primarul refuză abuziv să-i acorde sporul salarial, să-i repartizeze corespondența aparținând biroului contabilitate pentru verificare, să-i plătească salariul din luna mai 2004, să-i acorde concediul legal de odihnă restant pentru anul 2002, precum și să-i elibereze o adeverință de salariat. Totodată, reclamanta arată că pârâtul i-a consemnat mai multe absențe nemotivate.
Prin întâmpinarea formulată, Primarul comunei solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Pârâtul arată că la data de 14.07.2003 a fost emisă dispoziția nr.285 prin care a fost reîncadrată în funcția de referent de specialitate, funcție de execuție conform prevederilor Legii nr.161/2003, iar treapta de salarizare în temeiul căreia a fost salarizată în anul 2003 fost B1/1 treaptă de salarizare maximă și care a fost menținută și în anul 2004, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă. Încadrarea la maxim în grilele de salarizare s-a păstrat până în anul 2006 inclusiv. În aceste condiții, pârâtul consideră nelegală cererea reclamantei.
Împreună cu întâmpinarea, Primarul comunei formulează cerere reconvențională, prin care solicită ca reclamanta pârâtă reconvențional să fie obligată să restituie sumele acordate cu titlu de indemnizație de conducere în perioada 2003 - ianuarie 2004.In motivare arată că în cursul anului 2003 exercitat provizoriu funcția de contabil, fiind numită prin HCL nr.23 din 30.09.2003.In aceste condiții a beneficiat de un spor de 25% la salariul de bază. Urmare sesizării Prefectului Județului N, HCL nr.23 din 30.09.2003 a fost anulată prin sentința civilă nr.14/CA/2004, astfel că reclamanta are de restituit sporul de conducere de 25%.
Referitor al reclamatul, menționează că acesta a fost încadrat prin dispoziția nr.305 din 14.07.2003 în funcția publică de inspector de specialitate, fiind salarizat în cursul anilor 2003-2006 conform acestei încadrări. A mai beneficiat și de un spor de 15% prevăzut de legislația în vigoare privind salarizarea funcționarilor publici. Totodată, în cursul anului 2003 beneficiat de indemnizația de conducere aferentă postului de serviciu, indemnizația care nu i-a mai fost acordată după desființarea acestui post prin hotărâre de consiliu local.
Primarul comunei consideră că reclamantul a fost salarizat conform prevederilor legale în vigoare, astfel că solicitarea acestuia este neîntemeiată.
Referitor la pretențiile reclamantului, invocă excepția autorității de lucru judecat, deoarece solicitarea acestuia privind calcularea drepturilor salariale a fost soluționată de instanță în dosarul nr.409/CA/2004 - în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.58/CA/2005 prin care Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată.
În cauză, a fost dispusă, la cererea părților, efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite de părți. Raportul de expertiză contabilă, precum și răspunsul la obiecțiuni sunt depuse la dosarul cauzei(filele 143-151, 168-177).
Prin sentința civilă nr. 306/CA/05 decembrie 2007 Tribunalul Neamț a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de Primarul comunei, referitor la acțiunea reclamantului.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantei pârâte reconvențional, și în consecință:
A fost obligat pârâtul Primarul Comunei -, să-i elibereze adeverința solicitată.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Comuna Județul N- prin Primar și Primarul Comunei -, județul N, astfel cum a fost precizată.
A fost respinsă acțiunea reclamantului, domiciliat în comuna, județul N, în contradictoriu cu pârâții Comuna Județul N - prin Primar și Primarul Comunei -, ca nefondată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de Primarul comunei, județul N și a fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional să restituie pârâților suma de 404,7 lei reprezentând indemnizația de conducere încasată necuvenit.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtul reconvențional Primarul comunei în raport cu acțiunea reclamantului, instanța constatat că este nefondată.
Puterea de lucru judecat este reglementată atât de Codul civil cât și de Codul d e procedură civilă. Potrivit art.102 Cod civil: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Codul d e procedură civilă în art.163(1) stabilește: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe".
Condițiile impuse de prevederile legale sus menționate nu se regăsesc îndeplinite în cauză. Prin cererea adresată instanței la data de 13.09.2004 și care a format obiectul dosarului nr.409/CA/2004, în care Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat Sentința civilă nr.58/CA din 13.04.2005 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, reclamantul solicitase în contradictoriu cu Primarul comunei și Primăria comunei obligarea pârâților să-i plătească salariile restante începând cu luna iunie 2004, anularea mențiunii de absent nemotivat din data de 21.06.2004 precum și plata de daune morale în sumă de 1000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În cauza dosarului nr-, obiectul cererii formulate de reclamatul este diferit de cel al dosarului nr.409/CA/2004 atât în ce privesc drepturile solicitate cât și perioada acestora, motiv pentru care instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru existența autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța constatat următoarele:
Asupra susținerilor reclamantei instanța reținut că urmare avizului favorabil acordat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nr.3209/2003, Consiliul Local al comunei a adoptat Hotărârea nr.17 din 27.06.2003 în baza căreia reclamanta se regăsește în anexa nr.2 capitolul III - compartimentul financiar contabil, ca având o funcție publică de execuție clasa II grad superior. Prin Dispoziția nr.285 din 14.07.2003 emisă de Primarul comunei reclamanta a fost reîncadrată ca referent de specialitate - clasa a II grad superior. Ulterior, în ședința Consiliului Local al comunei din 30.09.2003, a fost adoptată hotărârea nr.23 prin care s-a aprobat un nou stat de funcții, deși nu fusese obținut în prealabil avizul P, iar în baza acestei hotărâri reclamanta a fost numită în funcția de birou în cadrul compartimentului financiar - contabil, funcție nou înființată. Această HCL nr.23/2003 a fost cea care a dat reclamantei încadrarea pe care o indica constat ca fiind cea corespunzătoare, în baza căreia a primit și indemnizația de conducere.
Urmare acțiunii - în contencios administrativ - formulată de Prefectul Județului N, prin sentința civilă nr.14/CA din 19.01.2004 pronunțată în dosarul nr.517/CA/2003 rămasă irevocabilă, instanța admițând acțiunea anulează HCL nr.23 din 30.09.2003.
Totodată, acțiunea reclamantei prin care a solicitat anularea deciziei nr.285 din 14.07.2003 prin care era încadrată ca referent de specialitate, a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.31/CA din 1.03.2005 pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr.543/CA/2004, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr.1282/ 4.11.2005 a Curții de APEL BACĂU care a respins recursul.
În condițiile în care prin sentința civilă nr.31/CA din 1.03.2005 rămasă irevocabilă s-a stabilit că reclamanta nu mai deține funcția de biroul, datorită faptului că hotărârea prin care s-a dispus încadrarea pe această funcție nu mai este în vigoare, fiind anulată ca nelegală, pretențiile reclamantei privind calcularea și acordarea drepturilor salariale începând cu 1.10.2003 și până în prezent, efectuarea acestor mențiuni în carnetele de muncă, dar și calcularea și plata sporului de conducere sunt nefondate. Instanța mai reține că potrivit legiuitorului, numirea unui funcționar public în funcție de conducere poate fi efectuată numai pe bază de concurs, cu avizul obligatoriu al P Totodată, P B, prin adresa nr.- din 13.08.2004(fila 104.108 dosar nr.410/CA/2004) ce însoțește Raportul de control efectuat de Președintele P, referindu-se la situația funcționarilor publici () constată că "în statul de funcții ale aparatului propriu al Consiliului Local care a stat la baza obținerii Avizului nr.3209 din 31.05.2003 din partea ANFP, cât și în statul de funcții anexă la Hotărârea Consiliului Local nr.36 din 29.12.2003, nu există o funcție publică de conducere în cadrul compartimentului financiar contabil, impozite și taxe".In ce privește sporul pentru acordarea vizei de control financiar preventiv, reclamanta nu este îndreptățită la acesta întrucât Dispoziția nr.237 din 3.04.2003 prin care a fost desemnată să efectueze controlul financiar preventiv - fila 71 dosar nr-, a fost abrogată în condițiile în care prin Dispoziția nr.300 din 13.02.2004(fila 33 dosar nr.410/CA/2004) a Primarului comunei a fost împuternicită o altă persoană și anume, să exercite controlul financiar preventiv, drept confirmat și de adresa nr.724 din 12.02.2004 a DGFP
În consecință nu poate fi admis nici capătul de cerere privind obligarea primarului la predarea zilnică către reclamanta a corespondenței cu actele financiar contabile pentru verificare și a acorda viza de control financiar preventiv.
A fost respinsă și solicitarea privind anularea mențiunilor de absent nemotivat din foaia de prezență colectivă. Reclamanta nu a adus probe în favoarea sa care să-i susțină afirmațiile, iar actele depuse în cauză și anume: referatele nr.2 din 6.08.2004, procesele verbale din 3.05.2004, 10 și 11.05.2004, foile de prezență, confirmă lipsa nemotivată a acesteia de la program. Prin hotărârile judecătorești - depuse de reclamanți - și anume: sentința civilă nr.25 /CA din 22.02.2005- rămasă irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Sentința civilă nr.120 din 5.10.2005, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr.145 din 21.02.2006, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr.7133/2005, au fost admise contestațiile împotriva sancțiunilor disciplinare aplicate reclamanților, dar anularea dispozițiilor Primarului comunei s-a dispus pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de HG nr.1201/2003, fără însă a se dispune anularea absențelor nemotivate.
Referitor la acordarea concediului de odihnă aferent anului 2002 - cerere solicitată în dosarul nr.410/CA/2004 (conexat), instanța reține că art.141 (1) din Legea nr.53/2003 stabilește regula generală potrivit căreia concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Prin aliniatele 2 și 3 din art.141 legiuitorul stabilește o excepția și anume: "efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă". În aceste condiții - potrivit legii - angajatorul are obligație să acorde concediu până la sfârșitul anului următor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Pentru acordarea concediului de odihnă restant pentru anul 2002 reclamanta trebuia - respectând dispozițiile legale sus menționate - să se adreseze Instituției Primarului cu cerere, cel mai târziu la sfârșitul anului 2003 și nu în anul 2004 cum a procedat doamna. În consecință, și acest capăt de cerere al reclamantei a fost respins ca nefondat.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata salariilor restant începând cu luna mai 2004, astfel cum rezultă din actele depuse în cauză( dosar nr.410/CA/2004) întrucât reclamanta a refuzat primirea salariului trecut în statele de plată aferente lunilor mai-august 2004, sumele respective au fost consemnate cu foaia de vărsământ la Trezoreria R, respectându-se prevederile Decretului nr.209/1976, putând fi ridicate la cererea reclamantei adresată Primăriei comunei. Acest fapt i-a fost comunicat doamnei cu adresa nr.10759 din 22.07.2004. Aceiași situație s-a constatat de altfel și cu salariile din anumite luni cuvenite domnului. Prin întâmpinarea depusă, Primarul comunei a menționat că nici până în prezent nu s-a depus o cerere prin care se solicite plata salariilor respective.
Referitor al celelalte capete de cerere, ce au făcut inițial obiectul dosarului civil nr-, privind pe reclamanții și, (și care se regăsesc și în completarea obiectului acțiunii în dosarul nr.410/CA/2004), în cauză a fost admisă ca probă efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite de instanță, dar și obiective solicitate de părți.
Potrivit obiectivelor stabilite de instanță, expertul contabil a verificat dacă, pornind se la categoria legală de încadrarea a contestatorilor și - având în vedere și hotărârile judecătorești rămase irevocabile, și care-i privesc pe cei doi contestatori - dacă aceștia au beneficiat de calcularea corespunzătoare a drepturilor salariale și totodată să se stabilească dacă reclamanții au dreptul la sporurile solicitate prin acțiune.
Pe baza documentelor puse la dispoziție, prin raportul întocmit, expertul cotabil menționează că din 1.01.2004 punându-se în aplicare Dispoziția nr.285 din 14.07.2003 a Primarului comunei, ( ) este reîncadrată în funcția publică de referent de specialitate al aparatului propriu al Consiliului Local, cl.II grad superior, fiind retribuită corespunzător, fără a i se mai acorda sporul de conducere de 25 % calculat asupra salariului de încadrare, fiind în funcție de execuție. Expertul contabil precizează că Dispoziția nr.285 din 14.07.2003 este valabilă și în prezent, întrucât prin Sentința civilă nr.31/CA/2005 pronunțată în dosarul nr.543/CA/2003, rămasă irevocabilă la 4.11.2005, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
În aceste condiții, expertul contabil susține că de la 1.01.2004 doamna nu are dreptul la sporul de conducere. Totodată, nemaiexercitând nici controlul financiar preventiv - contestatoarea nu poate beneficiar nici de acest spor. are dreptul să primească sporul de vechime conform vechimii în muncă, spor ce s-a calculat și inclus lunar pe statele de plată.
În ce îl privește pe reclamantul, acesta este încadrat din anul 2003 în funcția publică de inspector de specialitate A/II/1 al aparatului propriu al Consiliului Local, astfel cum este prevăzut în anexa IV a OUG nr.192/2002, având dreptul să primească spor de vechime de 25% la salariul de bază începând cu 1.01.2004 și sporul de 15% ce se acordă persoanelor cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și al autorizării lucrărilor de construcții, spor ce se acordă din anul 2003.
Referitor ala obiectivele propuse de contestatori și care vizează calcularea drepturilor salariale începând cu luna octombrie 2003 și până în prezent, din raportul de expertiză contabilă rezultă că salariile au fost acordate și calculate corect, corespunzător încadrării acestora, iar contribuțiile au fost calculate și virate corect. Obiecțiunile contestatorilor au fost considerate de expert ca nefondate, precizând că acordarea celui de al 13 - lea salariu nu este o obligație pentru unitate, ordonatorii de credite pot reduce sau pot anula acordarea acestui premiu în cazul funcționarilor publici care în cursul anului pentru care se acordă premiul au abateri disciplinare. Ambii contestatori au avut absențe nemotivate în ani 2004-2006 ( ) respectiv anii 2004-2005 ( ), astfel cum reflectă și din actele dosarului.
În ceea ce privește sporul de vechime acesta a fost calculat în procent de 25% din salariul de încadrare pentru timpul efectiv lucrat, iar diminuările salariale la care fac referire contestatorii se datorează absențelor nemotivate din perioadele respective, absențe care nu au fost justificate și nici înlăturate.
Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat de doamna expert au fost însușite de instanța de judecată, reținând astfel ca nefondate susținerile reclamanților în sensul că drepturile salariale nu au fost corect calculate și stabilite.
Apărările invocate de reclamanți în acest sens au fost înlăturate de instanță. Raportul de control la Camerei de Conturi Județeană N, la care face referire doamna, nu poate fi reținut de instanță, întrucât acesta a avut ca obiect verificarea contului de execuția pe anul 2003 la Consiliul Local al comunei, fiind efectuat în perioada septembrie - noiembrie 2003, astfel că nu au avut în vedere situația creată urmare hotărârilor judecătorești - irevocabile - pronunțate asupra contestării de către reclamanta a Dispoziției nr.285 din 14.07.2003, iar dispoziția prin care a fost desemnată o altă persoană cu exercitarea controlului financiar preventiv a fost emisă la 13.02.2004.
Deși s-au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a stabilit că reclamanta îndeplinește o funcție de execuție în baza Dispoziției nr.285 din 14.05.2003, aceasta refuză cu insistență recunoașterea hotărârilor respective, drepturile salariale solicitate de reclamantă pornind de la funcția de biroul financiar contabil pe care consideră că este justificată să o dețină.
Expertizele contabile depuse de contestatori nu au fost avute în vedere de instanță, fiind probe extrajudiciare, și pornind de la o situație în condițiile în care nu au avut în vedere Sentința civilă nr.31/CA din 1.03.2005 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.1282 din 4.11.2005 și respectiv sentința civilă nr.14/CA din 19.01.2004 rămasă irevocabilă, hotărâri care stabilesc încadrarea reclamanților în special al doamnei.
A fost admis capătul de cerere privind obligația pârâtului - Primarul comunei să-i elibereze reclamantei adeverința de salariat solicitată. Având în vedere calitatea de funcționar public în paratul de specialitate al Consiliului Local pârâtul nu-i poate refuza contestatoarei, dar nici altui salariat, eliberarea unei adeverințe care ar avea legătură cu activitatea de serviciu, iar în situația în care reclamanta ar refuza să o primească - astfel cum susține pârâtului - aceasta poate fi expediată prin poștă, păstrând dovada comunicării.
Referitor la daunele morale solicitate de contestatori, instanța le apreciază ca nefondate, întrucât reclamanții nu au făcut dovada daunelor suferite.
În ce privește cererea reconvențională formulată de primarul comunei, a fost admisă de instanță.
În condițiile în care Hotărârea nr. 23 din 30.99.2003 a Consiliului Local în baza căruia a fost numită în funcția de birou, a fost anulată prin sentința civilă nr-.14/CA din 19.01.2004 a Tribunalului Neamț, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.1284 din 4.11.2005, a Curții de APEL BACĂU, reclamanta a beneficiat necuvenit de indemnizația de conducere pentru perioada octombrie - decembrie 2003. În consecință a fost obligată să restituie suma respectivă, în cuantum de 404,7 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și. În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța nu ținut seama de raportul nr. 2656/2004 întocmit de controlorii financiari ai Curții de Conturi, anexele 61 - 63 la acest raport și de raportul nr. 138/15 iunie 2005 Cap. V întocmit de Agenția Națională Funcționarilor Publici, din care rezultă că după luna septembrie 2003 salariile au fost calculate greșit.
Mai susțin că expertul care a întocmit raportul de expertiză în cauză este incompatibil, deoarece este administrator la EXPERT, care are contract de prestări servicii cu GAZ L, la această din urmă societate asociat și fondator fiind Consiliul Local al comunei. Expertul formulat doar un punct de vedere subiectiv, necomplet și neconvingător.
În ceea ce o privește pe recurenta se susține că drepturile salariale solicitate se bazează atât pe legislația cu privire la salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, cât și pe hotărârile judecătorești irevocabile și pe dispozițiile emise de primar care sunt în vigoare, nefiind revocate sau anulate prin hotărâri judecătorești, acte care sunt la dosarul cauzei și sunt în contradicție cu motivarea sentinței. Concret, se referă la dispoziția nr. 217/17 februarie 2003 prin care primarul a dispus acordarea unei indemnizații de conducere în procent de 40 % din salariul de bază, emisă în baza art. 7 alin. 1 din nr.OUG 192/2002, dispoziția nr. 237/03 aprilie 2003 prin care primarul dispune acordarea unui spor de 25 % acordat în baza art. 13 alin. 7 din Legea nr. 84/2003 privind auditul intern și controlul financiar preventiv; dispoziția nr. 285/14 iulie 2003 privind numirea în funcție de execuție, care nu- restricționează în nici un fel drepturile salariale sau sporurile acordate și în care nu este menționată data punerii în executare și i-a fost comunicată în decembrie 2004; dispoziția nr. 287/01 august 2003 prin care a fost desemnată în calitate de compartiment financiar contabil; dispoziția nr. 328/12.09.2003 prin care a fost desemnat cu aducere la îndeplinire a unor sarcini în aceeași calitate; dispoziția nr. 617/26.01.2004 prin care este împuternicită cu exercitarea controlului privind legalitatea plăților efectuate din bugetul local în calitate de compartiment financiar contabil. Mai susține că instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. XVII (3) din Legea nr. 161/2003 și nici de adresa nr. -/19 octombrie 2004 emisă de în care se precizează baza legală și modul de calcul al salariilor funcționarilor publici în anul 2004 și de raportul Camerei de Conturi înregistrat sub nr. 2656/2004, cu anexele, raport necontestat în care se menționează că salariul cuvenit începând cu luna octombrie 2003 este de 5.843.000 lei.
Referitor la absențe arată că intimatul nu a putut face dovada absențelor nemotivate, în raportul de expertiză nu este menționată nici o absență, iar dispoziția de sancționare nr. 798/02 noiembrie 2004 pentru absențele nemotivate a fost anulată prin sentința civilă nr. 120/CA/2005 modificată prin decizia civilă nr. 145/2006.
Se mai susține că nu i-au fost acordate drepturile cuvenite în baza certificatului medical seria - A nr. - și că instanța de fond nu a ținut cont de constatările din raportul nr. 138 întocmit de corpul de control al, care la pct. 5 constată că drepturile acordate și încadrarea în funcție publică sunt în contradicție cu prevederile art. 9 alin. 4 din nr.OUG 192/2002.
Recurenta mai susține că nu face parte din aparatul de lucru al Consiliului local și nu i se aplică hotărârea Consiliului local al comunei nr. 23 din 23 din 30 septembrie 2003 și că în lunile mai și iunie 2004 nu i s-a acordat sporul de vechime.
Instanța de fond a preluat în mod greșit concluziile expertizei cu privire la revocarea dispoziției nr. 71/18 iulie 2001 prin dispoziția nr. 300/13.02.2004 și cu privire la neacordarea celui de-al 13-lea salariu pe anii 2004, 2005 și 2006, datorită absențelor nemotivate.
Recurentul arată că instanța de fond a preluat în mod automat susținerile expertului, fără ține seama de anexele nr. 62 și 63 din procesul - verbal întocmit de controlorii Camerei de Conturi - N, din care reiese că salariul cuvenit începând cu luna octombrie 2003 este de 5.146.000 lei; nu a ținut seama de faptul că sporul de vechime a fost calculat greșit pentru că baza la care a fost raportat sporul a fost calculată greșit. Mai susține că sporul de 15 % cuvenit ca urmare desfășurării activității în cadrul serviciului de urbanism și amenajarea teritoriului nu i-a fost acordat pentru lunile octombrie - decembrie 2003 și ianuarie 20904 și că absențele nemotivate nu i-au fost aduse la cunoștință pentru a le putea contesta, nu i s-a aplicat o sancțiune disciplinară pentru acest motiv, dimpotrivă în luna respectivă a fost premiat.
Intimatul Primarul comunei formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că față de capetele de cerere formulate, instanța a procedat la o corectă aplicare a legii, raportat la probele administrate, iar în motivele recursului nu se fac susțineri care să nu fi fost avute în vedere de instanța de fond.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate constată că recursul este nefondată.
Referitor la criticile aduse sentinței recurate de către recurentaCurtea constată că sunt neîntemeiate. Instanța de fond pronunțat o hotărâre temeinică, în care a analizat și interpretat în mod corect probele administrate.
A reținut în mod corect că raportul întocmit de controlorii Camerei de Conturi N nu este relevant, pentru că au intervenit ulterior împrejurări de care controlorii nu aveau cum să țină seama și anume a fost pronunțată sentința civilă nr. 14/CA/19 ianuarie 2004 de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 517/CA/2003 prin care a fost anulată hotărârea Consiliului local al comunei nr. 23/30.09.2003, hotărâre în baza căreia recurenta fusese numită birou în cadrul compartimentului financiar contabil.
Nu pot fi avute în vedere nici constatările făcute de echipa de control din cadrul Agenției Naționale a Finanțelor Publice și consemnate în raportul de control nr. 138/15 iunie 2005 în ceea ce privește nerespectarea de către instituția controlată a dispozițiilor art. 9 alin. 4 din nr.OUG 192/2002 și nici dispozițiile legale invocate de recurentă, respectiv dispozițiile art. XVII alin. 3 din Legea nr. 161/2003, întrucât instanța, fiind investită cu o cerere prin care se solicită calcularea corectă și plata drepturilor salariale cuvenite, este competentă să verifice dacă în raport de încadrarea în funcție ce rezultă din actele administrative depuse la dosar, drepturile salariale au fost calculate corect și nu poate să dea altă încadrare în funcție sau să stabilească alte sporuri decât cele acordate prin actele administrative.
Din această perspectivă, instanța de fond a reținut în mod corect că din probele administrate rezultă că prin dispoziția nr. 285/14 iulie 2003 dată de Primarul comunei recurenta a fost încadrată în funcția publică de execuție de referent de specialitate în cadrul aparatului propriu al Consiliului local al comunei, din funcția publică de conducere compartiment financiar contabil. Această dispoziție a fost contestată de recurentă, însă contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 31/CA/2005 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 543/CA/2003.
Susținerile recurentei că prin această dispoziție nu i-au fost restrânse drepturile salariale și sporurile acordate prin acte administrative anterioare sunt nefondate, prin această decizie în care este specificată funcția ce urmează să fie ocupată de recurentă sunt anulate efectele actelor administrative anterioare.
Expertul a reținut că dispoziția nr. 285/14 iulie 2003 a fost pusă în aplicare abia la 01 ianuarie 2004, recurenta primind indemnizația de conducere până la această dată, așa încât implicit s-a dat eficiență dispozițiilor nr. 287/01 august 2003 și 328/12.09.2003.
În ceea ce privește sporul pentru exercitarea controlului financiar preventiv, instanța reținut în mod corect că prin emiterea dispoziției nr. 300/13.02.2004, prin care este desemnată altă persoană să exercite această atribuție a fost abrogată implicit dispoziția prin care această atribuție era exercitată de către recurentă.
În ceea ce privește expertiza contabilă Curtea reține că expertul a fost desemnat prin tragere la sorț în ședința de judecată din data de 29 iunie 2007, recurenta fiind reprezentată la acel termen de apărătorul acesteia.
În obiecțiunile la raportul de expertiză recurenta a invederat o stare de incompatibilitate, însă nu a formulat o cerere de recuzare.
Susținerile recurentei că raportul de expertiză este superficial, incomplet, neconvingător, expertul fiind subiectiv, sunt neîntemeiate; expertul a reținut în mod corect încadrarea în funcție și sporurile cuvenite în concordanță cu actele administrative existente la dosar și hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu drepturile salariale cuvenite recurentei, urmărind doar dacă calcularea drepturilor de către instituție a fost făcută corect.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare certificatul medical seria - nr. -, înregistrat la Primăria comunei sub nr. 6363/2006 și nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite în baza acestui certificat. Curtea constată că acest certificat medical (fila 206) a fost depus la dosar după întocmirea raportului de expertiză, iar în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză recurenta nu face vorbire despre acest certificat. Nu s-a făcut nici o dovadă că acest certificat a fost înregistrat la Primăria comunei, iar expertul analizând actele contabile ale instituției a constatat că în luna noiembrie 2006 recurenta a figurat o perioadă în concediu de odihnă, perioadă pentru care i s-au acordat drepturi salariale.
Recurenta mai susține că în lunile mai și iunie 2004 nu i s-a calculat și acordat sporul de vechime. Din raportul de expertiză și din răspunsul la obiecțiuni rezultă că în acea perioadă recurenta a fost în concediu medical, iar la calculul drepturilor cuvenite pe perioada concediului medical, se ia ca bază media veniturilor pe ultimele 6 luni. Din acest motiv rubrica în care este trecut sporul de vechime nu este completată.
Nu au fost evidențiate în raportul de expertiză sumele reținute și virate la fondul de sănătate pentru perioada ianuarie - august 2007. Expertul, în răspunsul la obiecțiuni, a menționat faptul că a omis să completeze rubricile, însă sumele sunt reținute și virate în mod corect. Curtea reține că această împrejurare nu afectează drepturile salariale cuvenite recurentei și nu poate constitui motiv ca raportul de expertiză să fie înlăturat ca probă.
Recurenta mai susține că după cea de-a treia destituire a fost reintegrată și s-a dispus plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data destituirii și data reintegrării prin sentința civilă nr. 114/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Neamț, însă nu i-au fost calculate și acordate drepturile cuvenite. Curtea reține din răspunsul la obiecțiuni formulat de expert că drepturile cuvenite în baza sentinței mai sus menționate au fost calculate și compensate cu drepturile bănești pe care le-a încasat recurenta și nu erau cuvenite.
În ceea ce privește absențele nemotivate și plata celui de-al 13-lea salariu, curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că în foaia colectivă de prezență recurenta a figurat absentă nemotivat, că nu dovedit susținerile și că anularea dispozițiilor de sancționare pentru absențe nemotivate nu are relevanță, atât timp cât anularea s-a dispus pe motive formale și nu au fost anulate mențiunile de absent nemotivat.
De asemenea, a reținut în mod corect că în condițiile în care recurenta a avut absențe nemotivate, iar acordarea celui de-al 13-lea salariu este o vocație și nu o obligație pentru instituție, capătul de cerere vizând plata celui de-al 13-lea salariu este nefondat.
II. În ceea ce-l privește pe recurentul,considerentele expuse de C în urma analizei motivelor de recurs formulate de recurenta referitoare la relevanța procesului - verbal de constatare întocmit de controlorii Camerei de Conturi N, la cel de-al 13-lea salariu și la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, sunt valabile și pentru motivele de recurs formulate de și care au același conținut cu cele analizate.
Recurentul a susținut că sporul de vechime de 25 % nu i-a fost corect calculat, deoarece salariul de încadrare la care a fost raportat sporul nu fost corect calculat. Curtea apreciază susținerea nefondată, atât timp cât recurentul nu critică faptul că salariul de încadrare nu i-a fost corect reținut de expert.
A mai susținut că nu i-a fost acordat sporul de 15 % cuvenit ca urmare a activității desfășurate în cadrul serviciului de urbanism și amenajarea teritoriului pentru lunile octombrie - decembrie 2003 și ianuarie 2004. În răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că sumele cuvenite pentru această perioadă au fost compensate cu drepturile bănești încasate necuvenit în cele 4 luni anterioare, când i s-a acordat un spor de 30 %, când i s-ar fi cuvenit recurentului doar 15 %, iar recurentul nu a dovedit contrariul și nu a susținut că nu ar fi primit în lunile anterioare sporul invocat în cuantum de 30 %, motiv pentru care consideră motivul de recurs neîntemeiat.
În ceea ce privește absențele nemotivate, Curtea reține că mențiunile făcute în foaia colectivă de prezență nu au fost contestate și anulate și în aceste condiții diminuarea drepturilor salariale este justificată.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea urmează să mențină hotărârea recurată și pe cale de consecință va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți și,împotriva sentinței civile nr. 306/CA din 05 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți COMUNA - PRIN PRIMAR și - primarul comunei, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la30 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, Pt. - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, Pt. - - - GREFIER SECȚIE |
Red. /
Red.
tehnored. 2 ex.
30 iunie/03 iulie 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Vera Stănișor
