Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 419/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 419/R Dosar nr-
Sedința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție
- judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1494/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din
10 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânata pronunțarea pentru data de 17 iunie 2008, și apoi pentru data de 19 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Constată că, prin sentința civilă nr.1494/18.12.2007 a Tribunalului Covasna - secția civilă, au fost respinse excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată; excepția prescripției dreptului material la acțiune; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, ȘI, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNA LUL COVASNA, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR. |
Au fost obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL COVASNA să calculeze și să plătească următoarele drepturi:
- sporul de fidelitate și creșterea sariului de bază cu 5% (sporul de unitate), începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data de 31 octombrie 2007;
- asimilarea vechimii în specialitate și a perioadei lucrate în același domeniu în alte unități, premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului pentru care se face premierea și indemnizația pentru concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
Sumele cuvenite vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, de la scadența fiecărei sume și până la data plății efective.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să efectueze toate demersurile pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor datorate reclamanților.
Au fost respinge pretențiile reclamanților cu privire la perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2005 și la acordarea pe viitor a drepturilor solicitate, precum și acordarea salariului de merit, a contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, a cheltuielilor pentru asistența medicală, medicamente și proteze gratuite, a pensiei de serviciu și a indemnizației egale cu trei salarii de bază de încadrare lunare brute.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că aceasta este nefondată întrucât demersurile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 referitoare la procedura prealabilă obligatorie au fost realizate de reclamanți, conform dovezilor de la filele 10-12, respectiv contestația adresată Curții de APEL BRAȘOV, formulată împotriva Ordinului nr.529/12.04.2007 privind drepturile salariale stabilite pentru reclamanți începând cu 01.04.2007 și memoriul nr.3462/14.10.2005 adresat Ministerului Justiției.
Faptul că autoritățile sesizate -Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției - nu s-au pronunțat printr-un act administrativ asupra pretențiilor reclamanților echivalează cu refuzul de a soluționa favorabil cererile acestora -situație prevăzută de art. 2 din Legea nr.554/2004.
In plus fata de aceste considerente, din logica interna a art. 7 din Legea nr. 554/2004 si din coroborarea acestui articol cu art. 2, art. 8 si art.11 din Lege, rezulta ca procedura prealabila este posibila numai in cazul actului administrativ unilateral tipic, cu caracter individual, adică numai atunci când este vorba de manifestare expresa de voința intr-un caz concret, nu si de refuz nejustificat ori de tăcere a autorității administrative.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 28.05.2004, instanța o va respinge pentru considerentele ce vor fi arătate in cele ce urmează.
Astfel, OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici în anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1091 din 23 noiembrie 2004, intrat în vigoare la data de 23 noiembrie 2004 dar s-a aplicat începând cu 1 ianuarie 2005, așa cum reiese din însuși titlul actului normativ. A fost aprobată cu modificări prin Legea nr.76/2005.
Art.40 al ordonanței precizate prevede pentru funcționarii publici beneficiul unor sporuri și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Anterior OUG nr.92/2004, prevederi referitoare la salarizarea funcționarilor publici au fost conținute în capitolul II "Reglementări privind salarizarea funcționarilor publici" din OUG nr.123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar -capitol care a și fost abrogat prin OUG nr.92/2004. OUG nr.123/2003 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.164/2004.
Anterior OUG nr.123/2003, s-a aplicat OUG nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003.
Nici OUG nr.123/2003, nici OUG nr.192/2002 și nici legile de aprobare ale acestora nu conțin prevederi similare celor din art.40 al OUG nr.92/2004. Așadar, dreptul reclamanților la sporurile și alte drepturi salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete s-a născut la data de 1 ianuarie 2005, odată cu aplicarea OUG nr.92/2004.
În concluzie, atâta vreme cât data de la care poate începe cursul prescripției dreptului material la acțiune pentru realizarea pretențiilor bănești ce fac obiectul prezentului litigiu, este ulterioara perioadei de timp avuta in vedere pentru excepția invocată, aceasta va fi respinsă (termenul de prescripție nefiind împlinit).
Va fi respinsă de asemenea, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.1(1) al HG nr.83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, această instituție este organul de specialitate al administrației publice centrale - care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la aplicarea strictă a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Dintre funcțiile pe care le îndeplinește Ministerul Justiției, stabilite prin art.3 din HG nr.83/2005, cele care interesează în speță sunt: funcția de autoritate de stat, prin care se asigură controlul asupra aplicării unitare și respectării reglementărilor legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor și unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa (lit.e) a art.3] și funcția de administrare a patrimoniului său potrivit dispozițiilor legale (lit.f) a art.3].
În exercitarea acestor funcții, conform art.4 paragraful X pct. 3 din aceeași hotărâre de guvern, Ministerul Justiției fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate; repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și controlează modul de folosire a acestora.
Mai departe, potrivit art.7 alin.(1) din OG nr.83/2005, ministrul justiției este ordonator principal de credite, președinții curților de apel sunt ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor sunt ordonatori terțiari de credite.
Este adevărat că președintele Curții de APEL BRAȘOV are atribuția numirii personalului din departamentul economico-financiar și administrativ al curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia și aprobă transferul, delegarea, detașarea, promovarea și sancționarea acestuia, însă nu are și atribuția de a stabili salariile și alte drepturi salariale pentru personalul menționat mai sus. Acestea se stabilesc prin lege (lege, ordonanță, ordonanță de urgență etc.), la elaborarea, dezbaterea și adoptarea căreia, după caz, participă Ministerul Justiției și ministrul justiției ca membru al guvernului
Mai mult, potrivit art.131 alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, al tribunalelor și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
În această calitate, ministrul justiției are obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget pentru anul bugetar următor - însoțit de documentații și fundamentări detaliate, așa cum dispune art.34 alin.(1) din Legea finanțelor publice nr.500/2002. Ori, în acest proiect de buget ordonatorul principal de credite trebuie să includă la capitolul cheltuieli cu salariile toate sumele pe care legea le prevede a fi acordate personalului în anul bugetar respectiv.
Așa fiind, rezultă, fără echivoc, că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, în sarcina sa reținându-se obligația de a asigura cadrul legislativ de alocare a fondurilor bănești necesare plății drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă și de repartizare a acestor fonduri, din treaptă în treaptă, în bugetul Curții de APEL BRAȘOV apoi în cel al Tribunalului Covasna.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art.19 coroborat cu art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară și ale legilor privind contul general de execuție pe baza prognozelor elaborate de ordonatorii principali de credite, precum și proiectul bugetelor care compun bugetul general consolidat. Ca urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor este titular al obligației de efectuare a tuturor demersurilor pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, sens în care instanța apreciază că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este admisibilă în parte. Astfel:
Art.40 al OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici în anul 2005 prevede că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Această prevedere a fost preluată și prin art.42 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, precum și prin art. 41 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. Prin deducție logică, este vorba de sporurile și alte drepturi salariale neprevăzute de legislația de salarizare a funcționarilor publici.
Așa cum s-a arătat prin motivarea expusă pentru respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, dreptul reclamanților la sporurile și alte drepturi salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete s-a născut la data de 1 ianuarie 2005, odată cu aplicarea OUG nr.92/2004.
Plata drepturilor salariale datorate trebuie efectuată în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999 republicată.
În privința condițiilor și a elementelor salarizării lunare, a recunoașterii și acordării drepturilor bănești cuvenite, trebuie avute în vedere normele juridice cuprinse în art.29 și urm. din Legea nr.188/1999 rep. precum și cele ce derivă din cuprinsul Legii nr.50/1996 abrogată prin OG nr.8/2007 și al Legii nr.567/2004, astfel încât reforma în administrația publică aprobată prin HG nr.699/2004, deci inclusiv reforma salarială, urmează a fi privită sub aspectul plăților integrale a drepturilor bănești cuvenite reclamanților, în raport de prevederile art.35 alin.(1) și (3) și art.40 din OUG nr.92/2004 și în considerarea prevederilor Legii nr.161/2003 și HG nr.1209/2003.
Pe de altă parte, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar art.25 din această normă internațională statuează în mod expres faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Față de actele normative invocate, văzând și prevederile art.287 din Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța de fond a constat că pârâții Ministerul Justiției (ordonator principal de credite), Curtea de APEL BRAȘOV (ordonator secundar) și Tribunalul Covasna (ordonator terțiar) nu și-au îndeplinit obligațiile bănești legale față de reclamanți.
Așa fiind, văzând dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004, conform cărora reclamanții, în calitate de funcționari publici, beneficiază de drepturile bănești -sporuri și alte drepturi salariale - conform legislației specifice și incidente instituției publice unde își desfășoară activitatea profesională, adică sunt îndreptățiți să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca și cele ale personalului auxiliar de specialitate din tribunale, instanța va admite, în parte, acțiunea reclamantelor, respectiv petitele privind sporul de fidelitate și de vechime în specialitate (fiind asimilată și perioada lucrată în același domeniu în alte unități), majorarea salariului de bază cu 5 %, premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică anului pentru care se face premierea și indemnizația pentru concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare, reținând aplicabilitatea prevederilor art.18 alin.(3) din OG nr.83/2000, art.93 alin.(3) din Legea nr.567/2004, art.19 alin.(1) din OG nr.83/2000, ale art.34 alin.(1) din Legea nr.50/1996, precum și ale art.65 alin.(1) din Legea nr. 567/2004.
Sporul de fidelitate și sporul de unitate (creșterea salariului de bază cu 5%) se vor acorda pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 octombrie 2007, perioadă pentru care reclamanții au fost lipsiți de aceste drepturi. Începând cu data de 1 noiembrie 2007 aceste drepturi se acordă, așa cum se atestă prin Decizia nr.125/15.11.2007 emisă de președintele Curții de APEL BRAȘOV (181).
Celelalte drepturi se acordă începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
În temeiul art.161 alin.(4) din Codul muncii, pârâții arătați mai sus au fost obligați să plătească reclamanților drepturile cuvenite actualizate cu indicii de inflație, calculat de la scadența fiecărei sume și până la data plății efective.
Celelalte capete de cerere vor fi respinse având în vedere următoarele considerente:
Referitor la salariul de merit (petitul 4), instanța de fond a constatat că în speță nu este aplicabil art.40 din OUG nr.92/2004 de vreme ce prin legea cadru (OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, art.11) acest drept este prevăzut și se acordă funcționarilor publici pentru rezultate deosebite obținute în activitate, deci sub aceeași condiție ca și în cazul personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete. Prevederile art.11 din OUG nr.92/2004 au fost reluate și în art.8 din OUG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și art. 8 din OUG nr.6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Cât privește pretențiile de la petitele 6 și 7 - decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă și asistență medicală, medicamente și proteze gratuite - instanța de fond a reținut că aceste drepturi nu sunt sporuri ori alte drepturi salariale la care se referă art.40 din OUG nr.92/2004 ci sunt beneficii acordate unei categorii de personal, categorie din care reclamanții nu fac parte. In plus, sumele solicitate cu respectivul titlu trebuie sa fi fost plătite de către solicitanți, aceștia fiind obligați sa formuleze cerere pentru decontarea lor și să probeze prin documente efectuarea acelor plăți.
Referitor la drepturile solicitate de reclamanți prin capetele de cerere 9 și 10 (pensia de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării și indemnizația egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare care să se impoziteze separat), instanța de fond a apreciat că sunt drepturi viitoare, care se stabilesc la data pensionării, astfel că sunt prematur formulate.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind plata în viitor a drepturilor cuvenite reclamanților, întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, dreptul la acțiune nefiind născut la data pronunțării prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece acesta este ordonator principal de credite ca și Ministerul Justiției care întocmește proiectul de buget.
Se mai arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, deoarece drepturile personalului auxiliar din instanțele judecătorești nu pot fi acordate și altor categorii de persoane, neexistând criterii după care aceste drepturi să fie plătite.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurente, precum și din prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că prima de instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Covasna, având drepturile salariale stabilite prin Legea nr.188/1999 modificată și republicată privind Statutul funcționarilor publici, precum și prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, ordonanță care a început să își facă aplicarea de la data de 01 ianuarie 2005. Prin art.40 din OUG nr.92/2004 se stabilește în mod expres faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile și celelalte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, deci în cazul reclamanților sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la regimul juridic al drepturilor salariale - sporuri și alte drepturi ce exced salariului de bază - cuvenite prin legislația specială pentru personalul auxiliar din Autoritatea Judecătorească, anume Legea nr.50/1996, modificată prin OG nr.83/2000 și, respectiv, Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Instanța de recurs constată că, așa cum s-a dovedit în cauză de la judecata în fond, reclamanții își desfășoară activitatea ca funcționari publici, în cadrul Tribunalului Covasna, astfel încât dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 le sunt pe deplin aplicabile. Exprimarea utilizată de legiuitor în cuprinsul art.41 din OUG nr.92/2004 în sensul că această ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și cu celelalte acte normative care reglementează salarizarea și celelalte drepturi pentru personalul bugetar, nu poate să anuleze efectele juridice ale textului art.40 amintit mai sus, deoarece regulile de tehnică legislativă stabilesc, pe de o parte, că înăuntrul aceluiași act normativ textele se interpretează în mod sistematizat, în succesiunea logică dată de legiuitor și fără a goli de conținut dispoziții legale în vigoare. Neaplicarea art.40 ar echivala cu constatarea abrogării implicite a acestui text, abrogare care, însă, nu are nici un suport constituțional sau legal, nu a fost stabilită de vreuna dintre autoritățile publice îndrituite în acest sens. Astfel, în absența unei abrogări a dispozițiilor art.40 din OUG nr.92/2004, textul art.41 din aceeași ordonanță de urgență se interpretează în sensul că regimul juridic general al drepturilor salariale și al celorlalte drepturi ale funcționarilor publici este reglementat de toate acele acte normative care cuprind dispoziții în această materie, potrivit regulilor clasice de interpretare a legii (de felul: norma specială derogă de la cea generală, fiind de strictă interpretare, norma specială incompletă se completează cu norma generală etc.), aflându-se în corelare cu art.40 din OUG nr.92/2004, care constituie o normă de trimitere la legislația specială privind drepturile de ordin salarial cuvenite sistemului bugetar în care în mod concret își desfășoară activitatea funcționarul public privit individual.
Ca atare, regimul legal al salarizării funcționarilor publici cuprinde regulile generale aplicabile tuturor funcționarilor publici, anume Legea nr.188/1999 republicată, OUG nr.92/2004, dar și regulile speciale stabilite pentru diferite categorii de funcționari publici pe criteriul specializării acestora la alte instituții publice și al apartenenței lor la aceste din urmă autorități publice, cum este cazul reclamanților, care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității Judecătorești, ca personal auxiliar, cărora li se aplică dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 și, corelativ, normele juridice speciale din sectorul Autorității Judecătorești.
În privința calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este corectă, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivi HG 208/2005 și HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit. A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are printre atribuțiile sale și pe acelea de: a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; de a aproba clasificațiile bugetare și modificările acestora, de a analiza propunerile de buget; de a asigura monitorizarea execuției bugetare; de a bloca sau de a reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Economiei și Finanțelor care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și urmează a fi menținută în tot
Nu pot fi reținute nici apărările intimatului Ministerul Justiției cu privire la existența unei decizii pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii în această materie, deoarece din consultarea paginii web a Înaltei Curți de Casație și Justiție http:// www.scj.ro/s - unite. asp și Monitorului Oficial până la data pronunțării prezentei deciziei nu a rezultat publicarea unei astfel de decizii pentru a fi obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursurile pârâților, nefiind îndeplinite condițiile pentru casare sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva sentinței civile nr. 1494/18.12.2007 a Tribunalului Covasna - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. -19.06.2008
Dact. -23.06.2008/2 ex.
Jud. fond. /
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
