Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 42/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
SENTINȚA CIVILĂ NR.42/F/-. DOSAR NR.713/64/F/-./2008
Ședința publică din data de:- 27 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în baza Legii contenciosului administrativ de către reclamanții G, și OG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având ca obiect " litigiu privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2009, apoi, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 februarie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr-, reclamanții G, și OG, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, obligarea acestora la plata diferențelor de salariu ce li se cuvin, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectate periodic în funcție de evoluția prețurilor de consum și în condițiile de determinare și corecție stabilite pentru astfel de funcții:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007.
În motivare, reclamanții au arătat că în perioada pentru care au solicitat aceste diferențe de salariu, au avut și au în continuare, calitatea de ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, fiind asimilați magistraților de la judecătorii și parchetele de pe lângă JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Alina Poschină
În susținerea pretențiilor formulate, reclamanții au invocat prevederile art.1 din Legea nr.50/1996, art.2, art.3 și art.9 din Legea nr.154/1998, art.1 din Ordonanța de Guvern nr.134/1999, precum și prevederile Ordonanței de Guvern nr.83/2000, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.2/2000, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.177/2002 și Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2006.
Reclamanții au susținut că drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, nu pot fi diminuate unilateral, nici în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, deoarece se încalcă principiile Codului muncii cu privire la teoria dreptului câștigat.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 01 iulie 2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea excepției prescripției, pârâta a arătat că pretențiile solicitate se supun termenului general de prescripție de trei ani.
Pe fond, pârâta a arătat că sediul materiei în ceea ce privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție îl constituie prevederile nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, precum și ale Anexei 4 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Pârâta a susținut că anexele la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică nu enumeră funcțiile de judecător sau procuror printre cei care beneficiază de prevederile actului normativ respectiv.
S-a mai arătat că deși reclamanții pretind o discriminare în ceea ce privește acordarea acestui spor, în ședința din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională pronunțându-se prin mai multe decizii asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2, alin.3 și ale art.27, alin.1 din acest act normativ, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâta a mai susținut că stabilirea prin lege specială de salarizare a unor sporuri salariale sau a altor indemnizații, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcției deținute, este permisă de legea cadru fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unor discriminări.
De altfel, sistemul de salarizare al personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu se caracterizează printr-o uniformitate salarială, existând diferențieri ale salariilor de bază în funcție de coeficienții de multiplicare, gradele și treptele profesionale, funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum și nivelul instanței sau al parchetului.
Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile sau alte indemnizații se acordă unor anumite categorii de salariați singura condiție fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele.
Principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
În susținerea afirmațiilor sale, pârâta a invocat și jurisprudența ( și alții împotriva României, Hotărâre din 12.07.2005;, Hotărâre din 09.02.1967, Marckx contra Belgiei, Hotărâre din 23.11.1983 și Rassmunssen contra Danemarcei, Hotărâre din 28.11.1984).
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocând prevederile art.131, pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, art.4, alin.1, teza I și II din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a susținut că Ministerul Finanțelor Publice deține practic rolul de a asigura bugetele ordonatorilor de credite, suplimentându-le sau cenzurându-le după caz, iar sumele necesare executării creanțelor bugetare sunt prevăzute în capitole distincte ale bugetului anual care ar trebui să garanteze inclusiv executarea hotărârilor judecătorești.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
În susținerea excepției necompetenței materiale pârâtul a invocat prevederile art.8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetele de muncă.
Pe fond, pârâtul a arătat că prin art.10 din nr.OUG43/2002 a fost creată categoria profesională a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție, sub autoritatea procurorului general al Parchetului Național Anticorupție și efectuând acte de cercetare penală sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorului din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art.28, alin.3 din nr.OUG43/2002 s-a stabilit modul de salarizare al ofițerilor de poliție judiciară.
Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea corupției s-a produs o asimilare din punct de vedere al salarizării între ofițerii de poliție judiciară și magistrați.
Pârâtul a arătat că în prezent, potrivit art.11, alin.3 din nr.OUG27/2006, probată prin Legea nr.45/2008, "salariul de bază se stabilește potrivit nr.crt.31de la lit.A din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, -".
Reclamanții au solicitat plata unor diferențe dintre drepturile salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și drepturile salariale încasate în perioadele precizate.
Pârâtul a arătat că în perioada 01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005 și 01 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005, valoarea de referință sectorială avută în vedere la calcularea salariilor magistraților s-a majorat progresiv, în conformitate cu prevederile art.1 din nr.OUG23/2005.
De la 01 aprilie 2006, intrat în vigoare nr.OUG27/2006, care a stabilit valoarea de referință sectorială la 257 lei, valoare ce a rămas nemodificată.
Majorările prevăzute de nr.OG3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, s-au aplicat în conformitate cu prevederile pct.11, 12 și 13 din Anexa nr.2/2 la Legea nr.154/1998, doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate.
Pârâtul a invocat practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care este constată în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare, precum și considerentele deciziei nr.821/3 iulie 2008, pronunțată de Curtea Constituțională, decizie prin care s-a admis excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.2 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, susținând că, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâți.
Acesta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 - art.63 Cod procedură civilă. Temeiul unei cereri de chemare în garanție îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Prin încheierea din 3 decembrie 2008, s-a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa petitul privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 01 iulie 2005, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru considerentele reținute în acea încheiere.
Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate în cauză, instanța constată că aceasta este nefondată.
Reclamanții sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciu Teritorial Brașov.
Prin art.1, alin.1 din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție se prevede că: "Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează Direcția Națională Anticorupție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție".
Prin același act normativ s-a stabilit și modul de salarizare al ofițerilor de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în această structură.
Ulterior, prin apariția nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-a prevăzut că "Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare" (art.11, alin.3).
Aceste prevederi legale au caracter special fiind edictate în vederea organizării activității Direcției Naționale Anticorupție și salarizării persoanelor (procurori, specialiști, agenți de poliție judiciară, ofițeri de poliție judiciară), care își desfășoară activitatea în această instituție.
Având în vedere principiul "specialia generalibus derogant" acestea sunt singurele acte normative care se aplică în vederea stabilirii salariilor de care beneficiază reclamanții în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov.
Celelalte acte normative invocate de reclamanți în susținerea acțiunii promovate, reglementează drepturi salariale pentru alte categorii de persoane.
Pe cale de consecință, aceste dispoziții nu pot fi aplicate prin analogie și nici nu pot fi aplicate doar dispozițiile favorabile din actele normative care prevăd modul de salarizare a diferitelor categorii de funcționari publici, deoarece s-ar ajunge la situația absurdă de creare a unei lex tertia.
Nici argumentul folosit de reclamanți privind existența unei discriminări nu este întemeiat, deoarece legiuitorul, în momentul înființării Direcției Naționale Anticorupție, având în vedere caracterul special al activității ce urmează a fi desfășurată și condițiile în care persoanele din cadrul acestei instituții își exercită atribuțiile de serviciu, a stabilit și un mod echitabil de salarizare, care să fie în acord cu aceste condiții.
De altfel, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr.819/13 martie 2008 că " prevederileart. 22alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare similară.
Astfel, Curtea a analizat concordanța textelor de lege criticate cu dispozițiileart. 44alin. (1) și (2) din Constituție, statuând, prinDecizia nr. 922 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, că reglementarea în cauză este în acord cuart. 44alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căreia "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Mai mult, Curtea a reținut că recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare. Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută în prezenta cauză nici contradicția între textul de lege criticat șiart. 20alin. (1) din Constituție raportat laart. 1paragraful 1 din primul Protocol adițional laConvențiapentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.".
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții G, și OG, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Ținând seama de soluția pronunțată asupra acțiunii principale, instanța va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G, și OG(cu domiciliul ales în B, str.-.-, nr.63, jud.B), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (cu sediul în B,--14, sector 5) și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (cu sediul în B,--81, sector 1).
Respinge cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B (cu sediul în B, B- -, nr.7, jud.B), formulată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
- - - Grefier,
- -
Red.:-/25.03.2009
Dact.:-/9 ex./26.03.2009
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Alina Poschină
