Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 42/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtul INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU PROGRAMUL " Dezvoltarea Umane" - Regiunea Sud-, cu sediul în B,-, jud. B și de reclamanta, domiciliată în C,-, -. E,. 56, jud. C, împotriva sentinței nr. 737//21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele Regional pentru Programul "Dezvoltarea Umane" - Regiunea Sud - B și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 2104/113/209, reclamanta -, cu domiciliul în C,-, -. E,. 3,. 56, jud. C; în contradictoriu cu pârâta recurentele Regional pentru Programul "Dezvoltarea Umane" Regiunea Sud -, pentru a fi obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 20% din salariu de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite pentru perioada 01.01.2007 - 10.03.2008 - sume actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. 1 lit."c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici, republicată.
Cele două sporuri salariale sunt prevăzute prin Legea nr. 188/1999 republicată și sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor sporuri retroactiv, reclamanta a arătat că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, au dreptul la suplimentul postul corespunzător și suplimentul treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2007 și până la data 10.03.2008, respectiv perioada în care a avut calitatea de funcționar public.
Această prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
Mai mult prin nr.OUG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și a drepturilor salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, la art. 48 se prevede că, prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Dar norma legală de suspendare, mai susmenționată, contravine prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României.
Astfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constitui un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi retras în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică potrivit art. 53 din Constituție.
Prin sentința nr. 737//21.10.2009, Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2007-10.03.2008, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație calculat la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul recurentei pârâte Regional pentru Programul "Dezvoltarea Umane Regiunea Sud-, fapt necontestat de pârâtă.
Așa fiind, reclamanta, având calitatea de funcționar public este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat.
Reclamanta, așa cum recunoaște și pârâta, nu a primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 publicată în în data de 21.04.2003.
Prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, publicată în în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 (devenit ulterior, prin republicare, art. 31) din Legea nr. 188/1999. Apoi, suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform prevederilor nr.OG 2/2006, până la finele anului 2006.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii, se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariul.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut și s-ar ajunge la situație ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Este de principiul că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Cererea de chemare în judecată a fost depusă de reclamantă la data de 22.07.2009, dată ce este ulterioară atât intrării în vigoare a actului normativ care prevede aceste suplimente, cât și încetării suspendării plății acestor drepturi astfel că dreptul funcționarului public la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este născut și actual, fiind lipsit de relevanță în privința existenței dreptului faptul că nu a fost adoptată o dispoziție legală care să prevadă cuantumul acestora și modalitatea de acordare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta cât și reclamanta.
Pârâta a criticat sentința sub aspectul legalității și al temeiniciei arătând că nici art. 31 (fost art. 29) și nici un alt act normativ nu stabilesc cuantumul în care trebuie acordate drepturile în litigiu.
Că ea, în calitate de ordonator secundar de credite nu are competența de a stabili acest cuantum și acreditării drepturilor respective încalcă disp. art. 14 alin. 3 din Legea nr. 500/2002.
Reclamanta a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe arătând faptul că legea prevede sporurile respective și că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește cuantumul sporurilor, situație în care ea este în imposibilitate de a pune în executare hotărârea judecătorească.
A mai arătat că în mod constant instanțele judecătorești au stabilit procente de 25% și că, potrivit art. 3 din Codul d e procedură civilă, acțiunea nu poate fi respinsă pentru faptul că dreptul consacrat prin lege nu a căpătat ulterior o reglementare suficient de clară.
A mai arătat reclamanta că dreptul a cărui ocrotire o solicită este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la. și că a pronunțat aplicând același raționament decizia nr. XII/2007.
Recursul pârâtei este fondat, urmând a fi admis, iar cel al reclamantei este nefundat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, în vigoare la momentul formulării acțiunii, prevedeau existența unui "supliment al postului" și a unui supliment "corespunzător treptei de salarizare".
Legiuitorul nu a stabilit însă întinderea acestor drepturi, astfel încât nu se poate reține că reclamanta ar avea un drept cert, a cărui existență sau întindere ar fi fost încălcată.
Unul dintre rolurile instanței de judecată este cel de sancționa încălcarea unui drept și nu de a pronunța hotărâri prin care să creeze sau să completeze norma juridică.
Contrar aprecierilor reclamantei, respingerea unor acțiuni în această situație reprezintă o soluționare a cauzelor și nu o denegare de judecată.
De asemenea, nu se pot reține ca fiind incidente în cauză disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, drepturile invocate de reclamantă nefiind certe.
Nici susținerea acesteia referitoare la dispozițiile Deciziei nr. XII/05.02.2007 nu pot fi reținute, problema suspusă dezlegării în acea hotărâre fiind cea a existenței dreptului după suspendarea lui și nu cea a cuantificării.
Față de aceste considerente văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul pârâtei, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și să se respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INTERMEDIAR REGIONAL PENTRU PROGRAMUL "Dezvoltarea Umane" - Regiunea Sud -, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 737//21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, pe care o modifică în tot în sensul că
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în C,-, -. E,. 56, jud.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, -. E,. 56, jud. C, împotriva sentinței nr. 737//21.10.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /24.01.2010
Tehnored. /4 ex./28.01.2010
Comunicat 2 ex./29.01.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
