Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 420/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 420
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Lupea JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 8494 din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru contestatorul și consilier juridic pentru intimatul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor, lipsind intimata Autoritatea Națională A Protecției Consumatorilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus contestația în anulare în discuția părților prezente:
Avocat pentru contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova și rejudecarea recursului.
Consilier juridic pentru intimatul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 și 318, pune concluzii de respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei ca legală și temeinică.
CURTEA:
Prin sentința nr. 3774 din 11.06.2007, Tribunalul Mehedinția admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale a Protecția Consumatorilor și a respins acțiunea față de pârâtă.
S-a admis contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei nr. 18 din 15.02.3007 emisă de Oficiul Județean de Protecția Consumatorilor M și a fost anulată această decizie. OJPC Maf ost obligat și la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
S-a constatat că excepția lipsei calității procesuale a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor este întemeiată deoarece decizia de încetare a raportului de serviciu nu este emisă de această instituție, ci de Oficiul Județean de specialitate.
Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată contestația formulată împotriva deciziei de încetare a raportului de serviciu emisă de Oficiul Județean de Protecția Consumatorilor întrucât nu s-a contestat de către Autoritatea Națională de Protecția Consumatorului, împrejurările invocate de reclamant în contestația sa.
S-a reținut de instanța de fond că, reclamantul a fost în eroare atunci când a făcut cererea de demisie, fapt ce constituie o cauză de nulitate a unui asemenea act de voință, mai ales că până în momentul emiterii deciziei de încetare a raportului de serviciu, nu există o confirmare oficială de incompatibilitate a contestatorului cu funcția deținută în precedent.
Instanța de fond a statuat și faptul că reclamantul a revenit la cererea de demisie la 13.02.2007, iar decizia de încetare a raportului de serviciu a fost emisă la 15 februarie 2007, când unitatea putea cunoaște această revenire a contestatorului cu privire la cererea formulată inițial.
S-a făcut și aplicabilitatea dispozițiilor art. 274.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs s-a arătat de către recurent faptul că, instanța de fond a dat o interpretare greșită actelor și probelor cauzei, în sensul că deși, a avut spre analiză încetarea unor raporturi de serviciu prin acordul părților a făcut o analiză a încetării raporturilor de serviciu prin demisie, reglementate de art. 84 alin. 1 lit. e din Legea 188/1999.
S-a mai susținut că nu s-a făcut distincție între demisie și încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părților, deși intimatul reclamant a solicitat încetarea raporturilor de serviciu prin acordul părților prin cererea nr. 1227 din 9 februarie 2007, indicând și temeiul legal, respectiv art. 84 alin. 1 lit. b din legea 188/1999.
Recurentul pârât a precizat că, deși s-a făcut referire la viciul de consimțământ, contestatorul nu a dovedit nici un fel de constrângere, cu referire la momentul semnării cererii și nici nu a fost în eroare cu privire la acest aspect.
Intimatul reclamant a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât a fost obligat să semneze cererea, iar ulterior a retras-o înainte ca aceasta să ajungă la destinatar.
A fost depusă la dosar decizia nr. 77 din 28 sept. 2007 Inspectoratului Regional Pentru Protecția Consumatorului D și ca urmare a acestei decizii a fost introdusă în cauză instituția emitentă
Au mai fost depuse la dosar adresele OJPC S nr. 1109 din 19.06.2007, și OJPC I, precum și decizia 182 din 19.01. a
Prin decizia nr.8494 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul, a modificat sentința, în sensul că a respins cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că decizia nr. 18 din 15.02.2007 a fost emisă de autoritatea pârâtă pe baza cererii reclamantului, înregistrată la ANPC B, sub nr. 1227 din 9.02.2007 și la OJPC. M sub nr. 299 din 13.02.2007, dată la care a primit și acordul acestei ultime instituții, referitoare la cererea formulată de reclamant.
La data de 13.02.2007, intimatul a formulat o cerere de retragere în care a aprecizat ă renunță la solicitarea inițială de eliberare din funcție din 9.02.2007, înregistrată la ANPC sub nr. 1307 din 13.02.2007, dar nefăcându-se nici o dovadă că a ajuns și la cunoștința autorității emitente a deciziei contestate.
Curtea a apreciat că încetarea raporturilor de muncă a avut loc în baza art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 R, prin acordul părților consemnat în scris.
În mod greșit instanța de fond a reținut că cererea de retragere a acordului de încetare a raportului de serviciu al reclamantului bazat pe eroare, înainte de a fi emis un act în baza acestei solicitări, conduce la imposibilitatea autorității respective de a da curs solicitării inițiale, întrucât cererea de încetare a raporturilor de serviciu prin acordul părților își produce efecte de la momentul exprimării acordului de către cele două părți, acordul ce a avut loc la 13.02.2007.
În decizia pronunțată de instanța de recurs, s-a arătat că instanța de fond, a făcut o eroare menționând că a intervenit demisia din partea angajatului, întrucât așa cum s-a menționat, cererea contestatorului se întemeiază pe art. 84 lit. b și nu lit. e din Legea 188/1999.
În cazul încetării raportului de serviciu ale funcționarilor publici prin acordul părților, momentul producerii efectelor unei astfel de cereri este acela în care se întâlnește acordul de voință al celor două părți, iar o retragere ulterioară a acordului uneia dintre părți, este fără relevanță juridică cât timp nu mai întâlnește acordul celeilalte părți în acest sens.
De asemenea, cât timp nu s-a făcut dovada folosirii vreunor mijloace frauduloase s-au a existenței unui viciu de voință - eroare, dol, violență, sau viciu de consimțământ, nu se pot reține susținerile contestatorului intimat, întrucât poziția OJPC M este transpusă în decizia contestată cât și în întâmpinarea formulată, neputându-se reține o confirmare a susținerilor reclamantului.
S-a apreciat că, în speță, a intervenit acordul de voință a părților, consemnat înscris conform dispoz. art. 84 lit. b din Legea 188/1999 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu a funcționarului public, așa încât decizia contestată este legală și temeinică fiind emisă fără încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive. Pe cale de consecință, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare reclamantul.
În motivarea contestației în anulare a arătat că instanța de recurs a confundat mențiunea " de acord" apreciind că a fost exprimat acest acord de OJPC M, când în fapt acordul era exprimat de ANPC, care nu avea calitatea de angajator.
A precizat că OJPC și-a exprimat acordul la 15.02.2007 prin emiterea deciziei nr. 18/2007.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. I
Curtea, examinând contestația în anulare, o găsește nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care însăși instanța care a pronunțat hotărârea atacată, poate să procedeze la desființarea acesteia, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege și ca urmare să procedeze la o nouă judecată.
Codul d e procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, și anume contestația în anulare de drept comun ( art. 317 Cod proc. Civilă) și contestația în anulare specială ( art. 318.).
Din redactarea cererii formulate de reclamantul intimat se constată că, acesta și-a motivat cererea pe prevederile art. 318.c Cod Penal, considerând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor greșeli materiale, a confundării unor elemente esențiale ale dosarului.
În speță, din analiza hotărârii pronunțate de instanța de recurs și a întregului material probator aflat la dosar, se reține că instanța nu a confundat elementele dosarului.
Curtea precizează că, pe calea contestației în anulare întemeiată pe preved. art. 318.c Cod Penal, nu se poate relua judecata recursului pentru eventuale greșeli de judecată.
Prin contestația în anulare prev. de art. 318. se urmărește îndreptarea neregularităților evidente și nu a celor referitoare la greșelile de fond, fără a se mai putea relua în cadrul acestei căi extraordinare de atac aprecierea probelor cauzei.
Față de considerentele mai sus enunțate, se va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către împotriva deciziei nr. 8494 din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. -
2 ex/ MB/
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
