Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 420/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 420/
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în municipiul M C,-/A/10, împotriva sentinței civile nr. 261 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat legal, cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La data de 29 aprilie 2008 Casa Județeană de Pensii Had epus întâmpinare, iar la data de 5 mai 2008 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei a depus întâmpinare.
In raport de actele existente la dosar instanța reține cauza în pronunțare, văzând că s-a cerut judecata și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.261 din 19 februarie 2008 Tribunalului Harghitas -a respins ca nefondată acțiunea reclamanților împotriva Casei Județene de Pensii H, acțiunea având ca obiect contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei noiembrie 2003 - octombrie 2006.
Soluția de respingere s-a motivat cu aceea că, în interpretarea art.1 din Legea nr.142/1998, acordarea tichetelor de masă nu are caracter imperativ, fiind lăsată de legiuitor la aprecierea și posibilitățile financiare ale angajatorului din sistemul bugetar.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către reclamanți, care susțin că sunt discriminați în raport de alți salariați bugetari din același minister și cărora tichetele de masă le-au fost acordate. Se face referire și la art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că interzice orice discriminare între salariații din același sector de activitate. Din dezvoltarea recursului și din motivarea acestuia rezultă că recurenți nu au invocat nici unul din cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, cu toate că art.3021Cod procedură civilă sancționează cu nulitatea nearătarea motivelor de nelegalitate raportat la cele nouă cazuri prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Analizând cauza și potrivit art.3041Cod procedură civilă, sentința nefiind susceptibilă de apel, se rețin următoarele:
Textul art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă este fără echivoc și nu este susceptibil de interpretare sub aspectul caracterului supletiv al normei juridice care reglementează acordarea tichetelor de masă. Aceasta este o facultate, nu o obligație a angajatorului, iar calitatea de angajat cu contract de muncă nu atrage obligația acordării tichetelor de masă, altfel legiuitorul ar fi reglementat acest drept prin termeni imperativi. Alta ar fi fost situația dacă ar fi fost încheiat la nivelul instituției un contract colectiv de muncă ce ar fi prevăzut această obligație asumată de angajator, în acest sens instanța având deja o practică judiciară constantă. Totodată, faptul că salariaților din alte sectoare bugetare li s-a acordat dreptul revendicat de reclamant nu reprezintă o împrejurare discriminatorie, deoarece efectul discriminator se raportează la drepturile acordate angajaților din cadrul aceluiași compartiment al aceluiași angajator, câtă vreme legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului. Atâta timp, cât nu s-a făcut dovada că pârâta Casa Județeană de Pensii Haa cordat tichete de masă unui alt salariat al său și același drept l-a refuzat reclamanților, nu se poate invoca argumentul discriminării.
Prin urmare, nu faptul că nu este cuprinsă suma pentru asemenea cheltuieli în bugetul de stat justifică neacordarea dreptului la tichete de masă, ci modul în care legiuitorul a înțeles să-l acorde și care îl lasă la îndemâna angajatorului în funcție de sursele sale financiare, în condițiile în care textul legal incident prevede că alocația de hrană se suportă integral pe costuri de către angajator.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, Terez, toți cu domiciliul ales în municipiul M C,-/A/10, județul H, împotriva sentinței civile nr.261 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 08 mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:,
2 ex.
12.06.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
