Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 421/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 421/
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M, cu sediul în-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 10 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pârâta-recurentă, prin consilier juridic, Chele, precum și reprezentanta reclamantei-intimate, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că reclamanta-intimată a depus întâmpinare.
Reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta pârâtei-recurente, susține recursul solicitând admiterea lui modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu finalitatea respingerii cererii de chemare în judecată pentru motivele expuse detaliat în motivarea recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate, solicită respingerea recursului promovat de pârâta-recurentă, menținerea în integralitate a sentinței atacate cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune. De asemenea, depune ca practică judiciară sentința civilă nr. 1444/2005 pronunțată de tribunalul Mureș.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 10 din 7 ianuarie 2008, tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AJOFM M, a anulat decizia nr. 55 din 1 februarie 2006, emisă de pârâtă, obligând-o să emită o decizie privind încadrarea reclamantei în funcția de inspector I principal începând cu 1 februarie 2006 și să plătească diferența de salariu aferent noii încadrări, pentru perioada începând cu 1 februarie 2006 până la emiterea deciziei de reîncadrare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este funcționar public, angajata pârâtei, iar prin Dispoziția nr. 158 din 15 iulie 2003 fost reîncadrată începând cu 15 iulie 2003 în funcția publică de inspector principal I în temeiul Legii nr. 161/2003. După intrarea în vigoare a OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, pârâta a emis Dispoziția nr. 153 din 28 decembrie 2004, procedând la reîncadrarea reclamantei în funcția de inspector I, grad profesional asistent, treaptă de salarizare 3, începând cu 1 ianuarie 2005. Ulterior, la 1 februarie 2006 fost emisă Dispoziția nr. 55 prin care reclamantei i-a fost menținută încadrarea în funcția de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3.
Întrucât OUG nr. 92/2004 a reglementat situația funcționarilor publici sub aspectul încadrării profesionale doar pentru anul 2005, din anul 2006, instanța a considerat că sunt aplicabile Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 161/2003, concluzie susținută și de caracterul excepțional și special al prevederilor OUG nr. 92/2004, care însă nu a abrogat dispozițiile Legii nr. 188/1999 și 161/2003. Prin urmare, s-a făcut aplicarea principiului drepturilor câștigate, care nu putea fi modificate decât pentru anul 2005 prin reglementarea cu titlu de excepție.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta AJOFM M care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că măsura revenirii la fosta reîncadrare de funcționar public anterior apariției OUG nr. 92/2004 contravine cu principiile și scopul acestor reglementări, subliniind că AJOFM Map rocedat în anul 2005 la reîncadrarea tuturor funcționarilor publici din instituție în temeiul prevederilor OUG nr. 92/2004. S-a invocat și faptul că soluția de admitere ar conduce la apariția unor discriminări între funcționarii publici, situație care ar contraveni dispozițiilor constituționale.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în esență arătându-se că pârâta recurentă nu exprimă argumente legale, temeiuri de fapt sau de drept care să justifice o încadrare inferioară în condițiile în care se recunoaște expres că OUG nr. 92/2004 are aplicabilitate strict pentru anul 2005. Argumentul discriminării, intimata a precizat că nu poate fi reținut, deoarece accesul la justiție este liber, neîngrădit și consfințit și fiecare își protejează propriile drepturi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recurenta nu are argumente juridice care să determine instanța de control judiciar să admită recursul. Astfel, recurenta susține că a procedat în anul 2005 la reîncadrarea funcționarilor publici conform prevederilor OUG nr. 92/2004. Nu se contestă faptul că pentru perioada anului 2005 s-a dispus corect reîncadrarea, de altfel nici nu a fost contestată Dispoziția nr. 153/2004 de reîncadrare a reclamantei începând cu 1 ianuarie 2005, ci Dispoziția nr. 55 din 1 februarie 2006, care nu mai putea avea temei legal OUG 92/2004, act normativ cu caracter temporar. Recurenta nu invocă nici un motiv justificat care să argumenteze legalitatea reîncadrării și pentru perioada anului 2004 în baza OUG 92/2004, care are aplicabilitate pentru anul 2005.
Argumentul legat de discriminare nu poate justifica emiterea unei dispoziții nelegale pentru simplul motiv că toți funcționarii publici angajați sunt în aceeași situație.
Pe de altă parte, instanța de fond corect a făcut aplicarea principiului drepturilor câștigate în baza Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 161/2003 care nu sunt modificate potrivit OUG nr. 92/2004 decât pentru anul 2005, aceasta din urmă neputând fi aplicată și retroactiv după cum nici nu poate extinde efectele peste perioada de timp pentru care a fost reglementată.
Față de considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta recurentă va fi obligată să plătească reclamantei intimate cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.500 lei, onorariu avocațial, achitat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCĂ M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 10 din o7 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr.5034/2007 (-) al Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-6.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
