Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 4225/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 4225
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
GREFIER - - -
XXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței nr.1537 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR"PRO " ÎN CALITATE DE REPREZENTANT PENTRU
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termen.
S-a arătat că s- a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1537 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor,Pro, în calitate de reprezentant pentru G, membru al acestui sindicat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
A obligat pe pârâți la plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu 01.01.2007, în raport cu nivelul din decembrie 2006, cu 2 % începând cu 01.04.2007 în raport cu nivelul din martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 în raport cu nivelul din septembrie 2007 precum și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu 01 ianuarie 2007 și până la plata efectivă și la plata sumelor reprezentând indexarea drepturilor datorate calculate din 01.01.2007 până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 alin 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege iar art. 1 din OG nr. 38/2003 prevede că "dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuare polițiști, din unitățile Ministerului d e Interne, aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului".
La stabilirea, de către legiuitor, a unui sistem de salarizare special pentru polițiști - funcționari publici cu statut special - s-a avut în vedere tocmai complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară aceștia, precum și nivelul îngrădirilor ce le sunt impuse, aspecte subliniate și de sindicatul reclamant în motivarea cererii de chemare în judecată. În cererea de chemare în judecată s-a acreditat ideea că polițiștii au reprezentat singura categorie de personal bugetar care nu a beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, lucru care nu este real întrucât prin Legea nr. 491/28.12.2006 au fost modificate literele A și B din Anexa 1 OG nr. 38/2003, în sensul creșterii coeficienților de ierarhizare pentru toate funcțiile îndeplinite, specifice polițiștilor.
Polițistul în numele căruia a fost introdusă acțiunea a primit un salariu corespunzător funcției și gradului deținute în cadrul IPJ G, unitate a Ministerului Administrației și Internelor, aflată sub incidența Legii nr.38/2003 privind salarizarea polițiștilor iar salariul i-a fost calculat și plătit de IPJ G respectând întocmai dispozițiile legale în materie, inclusiv pe cele cuprinse în Legea nr. 491/2006, intrată în vigoare la 01.01.2007, prin care s-a stabilit creșterea salariilor polițiștilor.
Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că reclamantul este angajat al G în calitate de polițist, și acesta nu numai că a fost discriminat față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale a suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Ordonanțele Guvernului nr.6/2007, 10/2007 și 16/2007 au prevăzut creșteri salariale ce se acordau în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Instanța nu a putut achiesa la interpretarea unor dispoziții cuprinse în acte normative care reglementează creșteri salariale pentru alte categorii de personal salariat decât polițiști, aceștia beneficiind de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 pentru aprobarea OG nr. 57/2006 de modificare a OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acordarea de majorări salariale în cotă de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 in raport cu nivelul din luna decembrie 2006,cu 2% începând cu data de 01aprilie2007 in raport cu nivelul din luna martie 2007 și în cotă de 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru toți funcționarii publici s-a efectuat potrivit legii nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007.
Ori neincluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 324/2004.
de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape: cu 5% din 01 februarie 2006 și cu 6% din septembrie 2006 prin OG 3/2006, începând cu data de 01 februarie 2006,
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Exceptarea intimaților reclamanți de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea pârâților în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită deoarece reclamanții sunt funcționari publici și au un statut special si primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal.
Salariul reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Instanța a considerat că raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
În acest sens, statul intervine anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum și s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din OG 137/2000.
De asemenea se vor avea în vedere că Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări iar Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede în art. 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Mai mult decât atât, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări iar art.23 pct. 2 consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Potrivit definiției dată de Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Ori, este evident că discriminarea categoriei profesionale a polițiștilor, rezultă și din dispozițiile art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații.
Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Instanța a considerat că aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Au fost avute în vedere și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Legea nr. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Legea nr. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, pârâții au arătat că salarizarea polițiștilor este reglementată de nr.OG 38/2003, susținând că polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special prin Legea nr. 360/2002 și nu au fost numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.
De asemenea s-a menționat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile celor trei ordonanțe de Guvern menționate de către reclamant - OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007 - prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici.
Recursurile declarate de pârâți sunt fondate, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin. 3) și art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr. 262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr. 997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art. 11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința primei instanțe, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței nr.1537 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/ 29 Octombrie 2009
Fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Carmina Mitru, Magdalena Fănuță
