Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4245/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 4245
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Augustina Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr.251 din data de 24 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S și avocat, pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S, solicită admiterea recursului conform motivelor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Arată că Tribunalul Olt printr-o interpretare greșită a restrâns aria organelor competente de expertiză medicală.
Avocat, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că în mod corect s-a apreciat că decizia de încetare a raportului de muncă este nelegală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.251 din data de 24 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Olta admis acțiunea reclamantei in contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Municipiului S și dispune anularea dispoziției nr. 4403/l9.ll.2008, reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior cu plata drepturilor bănești aferentei perioadei emiterii dispoziției l9.ll.2008 - până la reîncadrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că prin dispoziția nr. 4403/l9.ll.2008 emisă de Primăria Municipiului.S și semnată de Primarul Municipiului S s-a dispus ca, începând cu l9.ll.2008 să înceteze raportul de serviciu al funcționarului public referent clasa a III-a, grad profesional asistent treapta a III- de salarizare în cadrul Direcției Poliția Comunitară a aparatului de specialitate al Primarului Municipiului S în conformitate cu dispozițiile art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 privind eliberarea din funcția publică deținută, avându-se în vedere preavizul și referatul Direcției Management.
Din cuprinsul adresei nr. 19102 din 15.08.2008 prin care s-a emis preavizul de 30 zile calendaristice, rezultă că a fost avut în vedere avizul psihologic nr.522 din 8.07.2008 prin care s-a stabilit că persoana fizică este inaptă din punct de vedere psihologic pentru funcția publică pe care o ocupă.
Potrivit art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, ersoana p. care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în situația în care starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.
S-a constatat că textul de lege, invocat în cuprinsul dispoziției privind încetarea contractului de muncă și care reprezintă temeiul legal al măsurii luate, se referă la constatarea stării fizice sau psihice printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală.
Textul de lege respectiv nu menționează în mod concret care sunt organele competente în măsură să efectueze expertizarea medicală în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, însă aceste organe competente nu pot fi decât cele aflate în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, sens în care și-au exprimat punctul de vedere atât Ministerul Sănătății Publice cât și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, avizul psihologic emis de o persoană care exercită profesia de psiholog cu drept de liberă practică neputând fi asimilată unei decizii a unui organ competent de expertiză medicală care să aibă ca efect eliberarea din funcție a unui funcționar public în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate.
Invocarea de către pârâtă atât în cuprinsul dispoziției contestate cât și în întâmpinare a dispozițiilor HG nr.355/2007 nu are relevanță întrucât, în conformitate cu prevederile art.1 din acest act normativ, prin hotărârea respectivă sunt stabilite cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi, fizici, fizico- sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
De asemenea, această hotărâre stabilește că supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.
Rezultă așadar din conținutul acestor dispoziții că ele reprezintă o protecție a lucrătorilor încadrați în muncă, toate măsurile dispuse prin acest act normativ referitoare inclusiv la examenul medical periodic, conform art.19, constituind obligații ale angajatorului pentru supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor față de riscurile activității desfășurate, iar nu premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă pe motive de sănătate în sensul dispozițiilor art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se constată așadar că dispoziția de încetare a raportului de serviciu întemeiată pe dispozițiile art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 este nelegală întrucât nu este constatată printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală, avizul psihologic invocat neputând îndeplini condițiile unei astfel de decizii.
De altfel s-a constatat că aceeași măsură a fost dispusă pentru număr de 20 de funcționari publici încadrați pe aceeași funcție, fiind greu de acceptat că un număr atât de mare de funcționari publici din cadrul aceluiași serviciu, să fie declarați inapți din punct de vedere psihologic, deși la momentul încadrării lor, fuseseră de asemenea testați și declarați apți pentru funcția respectivă, fără a se dovedi existența unor împrejurări care să determine pierderea aptitudinilor pentru toți funcționarii respectivi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI
Recurentul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul interpretării dată de instanță dispozițiilor HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor în sensul că aceste dispoziții reprezintă doar o protecție a lucrătorilor angajați în muncă și nu pot constitui premise ale măsurii de încetare a contractului de muncă, având în vedere că art. 6 din acest act normativ a instituit obligativitatea angajatorilor din orice domeniu de activitate să respecte aceste reglementări legale, iar art. 19 alin. 1 lit. a prevede că efectuarea examenului medical obligatoriu are ca scopuri: confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudine.
S-a mai arătat că reclamantul nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 din HG 355/2007.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că la baza eliberării din funcție stă numai avizul psihologic fără să aibă în vedere faptul că acesta a fost confirmat de medicul de medicina muncii, eliberând fișa de inaptitudine ce a stat la baza emiterii dispoziției.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârât și a dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte:
Critica recurentului pârât în sensul că reclamanta nu a contestat fișa de aptitudine potrivit dispozițiilor art. 30 din HG 355/2007, nu poate fi reținută, având în vedere, pe de o parte, că preavizul nr.19102 /2008, temei al emiterii dispoziției de eliberare din funcție nr. 4403/19.11.2008, cât și aceasta din urmă, nu au ca temei existența fișei de aptitudine nr.11489/2008, ci avizul psihologic nr. 522/08.07.2008, iar, pe de altă parte, că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării fișei de aptitudine către reclamant.
Pe de altă parte, se constată că la data emiterii preavizului nr. 19102/15.08.2008, temei al emiterii dispoziției nr. 4403/19.11.2008, nu se întocmise fișa de aptitudine de către medicul de medicina muncii, aceasta fiind emisă la data 20.08.2008.
Cu privire la criticile recurentului vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor se rețin următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor - " art. 9 aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.
Art. 10- În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi " condiționat".
Art. 11- (1) Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii.
(2) În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar".
Art. 12- (1) Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt."
Din interpretarea acestor dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. f) din Legea 188/1999, potrivit cu care "eliberarea din funcție se dispune în situația în care starea sănătății fizice și/sau psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute" se desprinde concluzia că medicul de medicina muncii are competența exclusivă de a stabili doar aptitudinea condiționată a lucrătorului, potrivit art. 10 din actul normativ susmenționat, și inaptitudinea temporară în muncă, potrivit art. 11 din același act normativ, iar în toate cazurile de inaptitudine permanentă în muncă, potrivit art. 12 alin. 2, medicul de medicina muncii are obligația colaborării cu medicii de expertiză a capacității de muncă în vederea rezolvării acestor cazuri.
În speță, se constată că fișa de aptitudine nr. 11489 din 20.08.2008, prin care s-a constatat inaptitudinea medicală permanentă a reclamantului, nu este rezultatul colaborării cu medici de expertiză a capacității de muncă, ci cuprinde doar examenul medical de medicina muncii, fiind astfel nerespectate dispozițiile art. 12 alin. 2 din HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârât, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr.251 din data de 24 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2EX/ 02 2009
Fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Augustina Carmina Mitru, Magdalena
