Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 4259/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4259
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Constantin Vicepreședinte
Grefier
xxxx
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul revizuient MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva setinței nr.2214 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit recurentul revizuient MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și intimații, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul recurentului revizuient MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a fost declarat în termen, motivat și acesta a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod pr. Civilă, după care, constatând cauza în stare de judecată s-a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 22.11.2007 și înregistrată sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul M, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național al Discriminării pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecatorești pentru perioada 01 noiembrie 2004 - 10 aprilie 2006, actualizată cu rata inflației și obligarea pârâților la includerea în bugetul de stat,respectiv la prima rectificare de buget,după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost funcționar public în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Mehedinți în perioada 15.09.2004-10.04.2006.
Atribuțiile funcționarilor publici din cadrul acestui departament sunt aceleași, indiferent dacă funcționează la Înalta Curte de Casație și Justiție, ori curți de apel și tribunale, fiind reglementate de art.126 al.4, art.130 al.2 din Legea nr.304/2004.
Deși conținutul activității acestor departamente este același indiferent de gradul de jurisdicție al instanțelor, beneficiaza de o salarizare diferită, discriminatorie față de cea prevăzuta pentru aceeași categorie de personal, dar care functionează la Înalta Curte de Casație și Justiție
Astfel începând cu data de 1 noiembrie 2004, salarizarea functionarilor publici din cadrul departamentului economico- financiar si administrativ al Înaltei Curți de Casație si Justiție a fost stabilită în anexa nr.1 a OUG nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte instante au fost salarizați conform anexei nr.3,iar ulterior aceeași situație discriminatorie,prin înscrierea unei categorii în anexa 1 și a celeilalte în anexa 3, s-a perpetuat, conform OUG nr.92/2004 privind drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005,OG nr.2/2006 privind drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anul 2006 si OG nr.6/2007 privind drepturile salariale pe anul 2007.
A susținut că, deși a fost recrutată și a avut aceleași atribuții ca și personalul analog al Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut un salariu evident mai scăzut.
A susținut că în felul acesta se încalcă principiul retribuție egală pentru muncă și pregătire egală consacrat prin art 6 alin. 2 din Codul muncii și că se încalcă prin aceasta discriminare, art 23 din Declaratia Universala Drepturilor Omului,art 14 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului și o serie întreagă de acte norme comunitare în materia raporturilor de muncă și al drepturilor salariale, dar că în speță este relevanta și obligatorie pentru instanța de judecată, prevederea din art.46 din Convenția Europeană a drepturilor omului, potrivit căreia constituie discriminare atunci când persoane plasate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă, iar Curtea Constitutională prin decizia 135/1996 a statuat că,principiul egalității în fața legii, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
De asemenea, a invocat și Hotărârea nr.262 din 21 iunie 2007 Consiliului National al Discriminarii care a constatat existenta unei astfel de discriminări.
considerat că prin această discriminare salarială i s-a cauzat un prejudiciu cert si actual, constând în diferențele salariale de mai sus,
pe perioada 1 noiembrie 2004-10 aprilie 2006, care nu poate fi reparat decât prin obligarea pârâților care au atribuții în domeniul asigurării fondurilor bănesti necesare, dar și a Ministerului Finanțelor care are responsabilități cu privire la sistemul bugetar.
Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerului Economei și Finanțelor, a solicitat respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive, deoarece nu există raporturi juridice între acesta și reclamantă, sumele de bani solicitate fiind exclusiv în competența angajatorului.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivând că, în temeiul art.27 din OG nr.137/2000 republicată CNCD nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, deoarece conform art.16-20 din OG nr.137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, fiind obligatorie citarea acestuia la judecarea cauzei prin care posibila victimă a discriminării solicită despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2008 în dosar nr- s-a dispus transpunerea cauzei la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Mehedinți.
Pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A motivat că reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit prin OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării, că din examinarea acestei ordonanțe rezultă că atribuțiile Consiliului și controlul exercitat de acest organ, nu privesc modul de reglementare a unor relații sociale prin lege sau alte acte normative.
În mod evident exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
În afara legii nu se poate vorbi de discriminare,în sensul ordonanței de mai sus.
În conformitate cu disp.art. 18 din OUG nr.137/2000, Consiliul are atribuții în privința armonizarii dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminarii, hotărârile prin care examinează soluțiile legislative având un simplu caracter de recomandare.
precizat că, într-adevăr, din examinarea dispozițiilor OG nr.2/2006 rezultă că funcționarii publici din cadrul Înaltei Curți de Casatie și Justiție sunt salarizați în mod diferit fața de funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătoresti, dar existența unei situații comparabile între categoriile de funcționari publici din sistemul justiției este eronată.
Existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de funcționar public,ci din punct de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
Având în vedere art. 4 din OG nr.6/2007 care stabilește criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici care prevede stabilirea salariului de baza și în raport de nivelul local sau central la care se presteaza activitatea și că astfel situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați,determină soluții diferite ale legiuitorului, în ce privește salarizarea acestora,fără a se încălca în felul acesta principiul egalității.
S-au invocat și Deciziile Curtii Constitutionale nr.168/1998 si 294/2001, potrivit cărora legiuitorul este în drept, totodata, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 677 din 29 mai 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice.
A admis excepția lipsei calitații procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
A obligat pârâții TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI să plătească reclamantei drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar si administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar si administrativ al celorlalte instanțe judecatoresti pe perioada 01.11.2004-10.04.2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepție lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Consiliului Național al Discriminării s-a reținut că este întemeiată, urmând a fi admisă și se respinge acțiune față de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național al Discriminării,deoarece reclamanta nu s-a aflat în raporturi de serviciu cu aceste instituții.
Pe fond s-a reținut că în perioada 15.09.2004-10.04.2006 reclamanta a fost funcționar public (consilier economic) în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Mehedinți.
Salarizarea reclamantei s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată,vor fi avute în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare s-a arătat că sentința nr.677/29.05.2008 a Tribunalului Mehedinți este nelegală prin prisma motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Cu privire la motivul de modificare menționat, se arată că între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești nu sunt situații comparabile, deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public ( manager economic) ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate ( Deciziile Curții Constituționale nr.168/1998, nr.294/2001).
Recurentul a mai arătat că motivarea instanței de fond este întemeiată pe ideea de discriminare, respectiv incidența dispozițiilor art. 2 alin.1 și 2 și ale art.27 din OG nr.137/2000 dispoziții ce au fost declarate neconstituționale așa cum rezultă din comunicatul de presă al Curții Constituționale cu privire la deciziile pronunțate la 03 iulie 2008.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 677 din 29 mai 2008 Tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și Fiscal și pe fond respingerea acțiunii.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 2201 din 29.10.2008 a respins recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 677 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
În considerentele deciziei s-au reținut că salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Susținerile recurentului prin care s-a arătat că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute de C, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite prin legislația internă și internațională.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
Cât privește Decizia Curții Constituționale din 03iulie 2008, aceasta nu își găsește aplicabilitatea în cauză deoarece situația juridică dedusă judecății este creată anterior pronunțării acestei decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare s-a arătat că prin decizia sus menționată a fost respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr.677/29.05.2008 a Tribunalului Mehedinți, prin care s-a admis acțiunea reclamantei de plată a diferențelor salariale reprezentând diferența dintre salariul funcționarilor publici din cadrul departamentului economic-administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariul care s-a plătit reclamantei.
Atât sentința, cât și decizia criticată se întemeiază pe Hotărârea CNCD nr.262/21.06.2007, hotărâre desființată prin decizia nr.4829/18.12.2008 a ÎCCJ.
În drept au fost invocate dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă.
La dosar a fost depusă, în copie, Decizia nr.4829/18.12.2008 a ÎCCJ.
La termenul din 29.04.2009, instanța, din oficiu, a procedat la verificarea competenței materiale în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art.322 Cod pr.civilă și dispozițiile deciziei a cărei revizuire se solicită.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 2146 din 29.04.2009 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva deciziei nr. 2201 din data de 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mehedinți.
În considerentele deciziei s-a reținut pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt decât ceea care fusese reținută în fazele de judecată anterior, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul cum este situația de față.
Tribunalul Mehedinți primind dosarul l-a înregistrat sub nr-.
Prin sentința nr. 2214 din 2 iulie 2009 Tribunalul Mehedinția respins cererea formulată de revizuient Ministerul Justiției Și în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Mehedinți, Curtea De Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 322 pct. 5 civ se prevede că " dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare deținute de partea potrivnica, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, or, dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere " or față de cerințele acestui text de lege s-a constat că decizia a cărei revizuire se cere, a rămas definitiva la 29 oct 2008, or, decizia pronunțată de ICCJ B nr. 4829 fost pronunțată la 18.12.2008, deci, după judecarea cauzei încât nu este motiv legal pentru a se cere revizuirea deciziei pronunțate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul revizuient MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului revizuientul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct.9 Astfel, s-a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 pct.5 pentru revizuirea sent. nr. 2214/2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți
Recursul este fondat și va fi admis cu consecința admiterii cererii de revizuire, Curtea reținând că:
Potrivit dispozițiilor art.322 pct 5. hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Deși legiuitorul nu a înțeles să reglementeze și conținutul noțiunii de "act nou", în jurisprudență s-a acceptat ideea că hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea altui litigiu, poate fi considerată act nou în sensul art.322 pct.5 c Cod Penal care să poată fi invocat ca temei al cererii de revizuire.
Este cazul hotărârii obținute pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea irevocabilă a litigiului în care se solicită revizuirea și care, evident, că nu putea fi înfățișată în acel litigiu deoarece părțile nu aveau posibilitatea să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, pentru a fi în măsură să o invoce.
Astfel, din considerentele deciziei nr.4829/18.12.2008 pronunțată de și invocată de revizuient ca act nou, rezultă că acțiunea în anularea Hotărârii nr. 262/2007 aaf ost introdusă la data de 3 aprilie 2008 deci anterior datei de 14.05.2008 când a avut loc soluționarea irevocabilă a litigiului în care se solicită revizuirea.
Referitor la caracterul determinat al deciziei nr. 4829/18.12.2008 pronunțată de și invocată ca act nou în revizuire, Curtea constată că în condițiile în care atât instanța de fond cât și instanța de recurs și-au motivat soluțiile pe cele reținute de CNCD prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007, este evident că decizia prin care aceasta a fost ulterior anulată ar fi fost de natură să conducă, dacă ar fi fost cunoscută, la o altă soluție decât cea pronunțată.
Față de cele arătate, prin prisma disp. art.312 Curtea va admite recursul și rejudecând cererea de revizuire o va admite, reținând următoarele aspecte:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul departamentului economico financiar, administrativ și informare publică al Curții de Apel Craiova și Tribunalului Mehedinți și au solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul acordat aceleiași categorii de funcționari din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariul care li se acordă acestora efectiv.
Curtea arată că salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare ale instanțelor judecătorești a fost reglementată prin OUG 92/2004, apoi prin OG 2/2006 și OG 6/2007.
Ordonanța 6/2007 a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cuprinsul acestei ordonanțe, la art.4 s-a instituit principiul salarizării funcționarilor publici, în sensul că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, nivelul studiilor, gradul profesional al funcției, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor 1- 6.
Se constată din enunțul textului că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea salariului de bază, între alte elemente, și nivelul central sau local la care se prestează activitatea.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate să acorde funcționarilor publici alte drepturi decât cele prevăzute în lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art.147 alin.4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării funcționarilor publici din cadrul Parchetelor teritoriale se aplică prevederile OG 6/2007 conform anexei corespunzătoare acestor categorii de funcționari.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 6/2007 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi.
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Ori, în cauza de față se invocă discriminarea între categorii de salariați care funcționează la un alt nivel, și nu între categorii de funcționari care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții sau autorități.
În ceea ce privește drepturile salariale, nu se poate reține că stabilirea unei grile diferențiate după nivelul organului angajator constituie discriminare, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, așa cum s-a arătat în mai multe cauze în care s-a pronunțat Curtea, a distinge nu înseamnă a discrimina, iar situația unui funcționar aflat în raport de funcție cu un organ superior ierarhic nu este identică cu aceea a funcționarilor de la nivelele inferioare, așa încât nu se poate vorbi despre putere discreționară în aprecierea legiuitorului.
Diferențele de tratament salarial nu înseamnă încălcarea principiului nediscriminării, tratamentul salarial diferențiat având justificare obiectivă și rezonabilă care decurge din ierarhia autorităților în care funcționează personalul respectiv.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, așa încât în baza art.327 Cod pr.civilă revizuirea va fi admisă, va fi schimbată sentința nr. 2214/2008 în sensul că acțiunea reclamanților se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul revizuient MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR în contradictoriu cu intimații, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva setinței nr.2214 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Admite cererea de revizuire. Schimbă sentința nr. 677/28.05.2008 a Tribunalului Mehedinți, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.A C
Ex.3//12.11.2009
Jud. fond S
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Mihaela Cotora, Constantin
