Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 43/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 43/F-
Ședința publică din 12 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul -, cu domiciliul ales la CABINET INDIVIDUAL AVOCAT, cu sediul în Pitești,-, jud. A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, Șoseaua - cel M nr.13-15, sector 2, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și pentru comunicarea actelor de procedură, la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE din Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 5 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la data de 12 martie 2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.12.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, solicitând obligarea primului pârât să-i plătească prima de vacanță pe perioada 2004 - 2005, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamant și perioada în care a avut calitatea de polițist, precum și sporul de fidelitate pentru anul 2005, spor prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamant și perioada în care a avut calitatea de polițist; solicită obligarea pârâților MIRA și MEF să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătă că în perioada 2004 - 2005 a fost salariatul IGPR, din cadrul MIRA, având calitatea de funcționar public cu statut special și că potrivit art.33 din Legea nr. 188/1999, care reglementează statutul funcționarilor publici, precum și art.37 al.2 din nr.OG38/2003, are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Mai arată că, ulterior, printr-o serie de ordonanțe de urgență ale guvernului, acest drept a fost suspendat în mod nelegal; potrivit disp. art.53 din Constituția României, " exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu-i este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar activității impuse de o societate democratică, potrivit disp.art. 53 din Constituție.
În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, reclamantul arată că această chestiune fost dezlegată de ICCJ prin decizia nr.XII/05.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004 - 2006.
Referitor la sporul de fidelitate, acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, dar acest drept a fost suspendat la plată prin OUG nr.118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005, reluându-se plata, începând cu anul 2006.
Prin întâmpinarea depusă la fila 9 din dosar, pârâtul MIRA a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând cu privire la primul capăt de cerere că în bugetele aprobate MIRA în anii 2004 și 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata primei de concediu, art.57 din nr.OG38/2003 prevăzând că acordarea drepturilor bănești reglementate prin ordonanță, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, iar prin acordarea primelor de concediu pentru anii 2004 și 2005, s-ar încălca atât prevederile legilor bugetare, cât și cele ale ordonanței menționate. Existând dispoziții legale, date cu respectarea Constituției, prin care s-a dispus suspendarea aplicării disp.art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, instanței de judecată îi revine doar rolul de a constatat existența acestor dispoziții, fără a se putea pronunța la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea lor.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la sporul de fidelitate, pârâtul MIRA arată că potrivit art.2 al.1 din nr.OUG118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului MIRA, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea disp. art.6 din nr.OG38/2003, astfel că în bugetul aprobat acestui minister în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, instituția neputând fi obligată la plata sumelor solicitate de către reclamant.
Prin cererea depusă la fila 10 din dosar, pârâtul MIRA cheamă în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul în care este admisă acțiunea reclamantului, să fie obligat chematul în garanție să vireze MIRA sumele solicitate de acesta, instituția fiind finanțată integral de la bugetul de stat.
Prin întâmpinarea depusă la fila 13 din dosar, pârâtul MEF invocă excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL PITEȘTI în soluționarea acțiunii reclamantului, arătând că potrivit prev. art.5 din Codul d e procedură civilă, cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, iar potrivit art.8 (1) Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul; susține că, în speță, competența teritorială aparține Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află sediile MIRA, IGPR și MEF.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul MEF invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că acest minister este ordonator principal de credite și rolul său este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în art. 19 - 35 din Legea finanțelor publice nr.500/2002, neavând atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului, guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite cu sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că în ceea ce privește primul capăt de cerere, acțiunea este lipsită de interes, deoarece primele de concediu pe anii 2004 - 2006, au fost și sunt recunoscute prin lege, reclamantul urmând doar să solicite realizarea drepturilor pretinse, în speță nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.111 Cod procedură civilă.
Prin completarea întâmpinării, depusă la 27-28 din dosar, pârâtul MEF invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, formulată de MIRA, susținând că între MEF și MIRA nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a corectat periodic și în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu-i conferă acestuia nicio garanție legală din partea MEF pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă, izvorât din contractul individual de muncă; arată că, potrivit art.47 al.4 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Prin întâmpinarea depusă la 38 - 39 din dosar, pârâtul IGPR solicită respingerea capătului de cerere privind plata sporului de fidelitate pe anul 2005, ca neîntemeiat, deoarece reclamantul nu a făcut dovada vechimii în calitate de polițist ( funcționar public cu statut special ) în cadrul MIRA; în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect prima de concediu pe perioada 2004 - 2005, pârâtul recunoaște dreptul polițiștilor de a beneficia de plata primelor de concediu pe această perioadă, dar solicită ca reclamantul să facă dovada calității de polițist pe perioada respectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, față de pârâții IGPR și MIRA.
Din adeverința nr.- din 05.03.2008 ( 42 ), rezultă că reclamantul - este încadrat în MIRA - Direcția Generală Anticorupție, iar în perioada 15.06.2001 - 15.10.2005, și-a desfășurat activitatea la Poliția Română - Inspectoratul General, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Potrivit art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Deciziei in interesul legii nr. XII/ 5 februarie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si, respectiv, potrivit dispozițiilor OUG nr. 146/2007, reclamantul este îndreptățit să primească prima de concediu aferentă perioadei 2004 - 2005, calculată în raport de salariul de bază și actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit OUG nr. 118/2004, plata sporului de fidelitate sus arătat, a fost suspendata pentru anul 2005.
Suspendarea respectivă nu a afectat existența dreptului polițiștilor de a primi sporul de fidelitate, ci doar posibilitatea ca dreptul respectiv sa fie satisfăcut în anul 2005. Suspendarea plății sporului de fidelitate nu se confundă cu abrogarea normei legale ce recunoaște acest drept, abrogare care, potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000/R privind normele de tehnica legislativa poate interveni după expirarea suspendării.
In speță, pârâții nu au invocat faptul că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003, ci doar faptul că, de vreme ce plata sporului a fost suspendată în anul 2005, nu se cuvine plata aferenta respectivei perioade nici ulterior, după încetarea suspendării.
Curtea constată, deci, ca reclamantul este îndreptățit să primească de la IGPR și MIRA sporul de fidelitate, calculat în raport de salariul de bază și în condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății, pentru anul 2005.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, excepția asupra căreia, în condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate, se constată că aceasta este întemeiată.
Calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Reclamantul din prezenta cauză este încadrat în MIRA - Direcția Generală Anticorupție, iar în perioada 15.06.2001 - 15.10.2005, și-a desfășurat activitatea la Poliția Română - Inspectoratul General, având calitatea de funcționar public cu statut special.
Raportul juridic de serviciu este creat, așadar, între reclamant și MIRA - Direcția Generală Anticorupție - IGPR și o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care funcționarul public este îndreptățit.
Acest funcționar poate solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu are nici un raport obligațional cu MEF.
În absența unui astfel de raport obligațional, reclamantul nu justifică o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care se solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâtului MEF.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul poate să urmărească valorificarea drepturilor sale împotriva debitorului lui, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
Potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005 (text în vigoare până în luna iunie 2007), Ministerul Finanțelor Publice "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
În condițiile art.28 din Legea nr.500/2002 "Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor" pe baza unor elemente expres menționate în textul de lege. sumelor bugetare deja alocate instituțiilor se face în conformitate cu art.48 și următoarele din aceeași lege, atribuții în acest sens având nu numai MEF, dar și ordonatorii principali și secundari de credite.
Deci, această instituție nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În aceste condiții apare ca nejustificată obligarea MEF la alocarea de fonduri din bugetul de stat, deoarece acest pârât nu are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic, de debitor față de reclamant.
Concluzionând în sensul că simpla întocmire a unui proiect de buget, care devine lege într-o procedură specială, nu-i acordă legitimare procesuală pasivă, urmează să fie respinsă acțiunea față de acest pârât.
Pentru aceleași considerente, se va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de MIRA, împotriva MEF. În plus, se reține că între MEF și MIRA nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a corectat periodic și în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu-i conferă acestuia nicio garanție legală din partea MEF pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă, izvorât din contractul individual de muncă.
Față de cele reținute, urmează să se admită în parte acțiunea reclamantului și în consecință, să fie obligați pârâții IGPR și MIRA să plătească acestuia prima de vacanță aferentă perioadei 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data plății.
Acțiunea reclamantului urmează să fie respinsă față de MEF și de asemenea să fie respinsă cererea de chemare în garanție a MEF de către MIRA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul -, cu domiciliul ales la Cabinet Individual avocat, cu sediul în Pitești,-, jud. A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, șos. - cel M, nr.13-15, sector 2 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-.
Obligă pe pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă perioadei 2004-2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data plății, pentru perioada lucrată de reclamant, în care a avut calitatea de polițist.
Respinge acțiunea față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE din Pitești,-, jud.
Respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR de către MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 2 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex/07.04.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ioana Miriță
